2,765 matches
-
-mă pe mine. Ce e omul, fratele meu? Ce e el pe lumea asta? Gicu intervine În discuție, ca la școală: Omul este un animal cu salariu tăiat care are creier și poftă de băut! Ce dracu` nu terminați cu apocalipsele, e mai bine cu constituțiile lui băselu`, aici ne pricepem toți! Gicule, pe tine o să te găsească apocalipsa În cârciumă, se vor deschide cerurile și o să curgă bere În capul tău până te Îneci! Cu constituția este altceva. Ce altceva
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ca la școală: Omul este un animal cu salariu tăiat care are creier și poftă de băut! Ce dracu` nu terminați cu apocalipsele, e mai bine cu constituțiile lui băselu`, aici ne pricepem toți! Gicule, pe tine o să te găsească apocalipsa În cârciumă, se vor deschide cerurile și o să curgă bere În capul tău până te Îneci! Cu constituția este altceva. Ce altceva, adică? Adică - Sandu se uită fix În ochii lui Gicu - e așa: hai să vă dau de lucru
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
amărâtul de țânțar are cod genetic. În afară de om, nici o specie nu acceptă mezalianața. În natură, egoismul poartă numele de selecție naturală. Mesteacănul - acest balerin al pădurii! Uneori ai mai multe de învățat de la o plantă, decât de la un om. Deocamdată, apocalipsa coboară din cer în haine meteorologice. Se spune că, mâncând din carnea unui animal, dobândești și ceva din însușirile lui. De aceea simțim înrudirea cu porcul, oaia și găina, nu cu leul, tigrul și leopardul. Furnicile sunt ireproșabile sub dictatură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rug speră să cucerească cerul. În umbra oricărui întemeietor de religii, crește un Prometeu. Abstinența e absurdă! Oricum, Dumnezeu ne iartă! Și totuși, Biblia este plină de violență. Ca și mitologia. De speranțe au nevoie și Ateii. Demonii pot slobozi apocalipse. Dar și capodopere. Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. Omul contemporan a dat transcendența pe pragmatism. Mă tem că mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
măduva timpului. Rezistăm încă pentru că nu am renunțat la idealurile inaccesibile. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. Marile spirite știu să grădinărească și în deșertul apocalipsei. Ordinea nu trebuie să deregleze armonia. Complicitatea unui ideal se câștigă prin transpirație. Nici vorbă de galanterii. Singura aristocrație viabilă este cea a spiritului. Revelațiile propulsează ideile spre capodoperă. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că Occidentul era mai liniștit, când Estul era comunist. Geniile ar putea fi seismografele istoriei. Nu-ți denigra țara nici când ea îți pregătește ștreangul. Conștiința națională a oamenilor este mai importantă decât bogățiile unei țări. Istoria - acest lanț de apocalipse. Actualizarea spiritului de turmă al unui popor împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se nasc supărate. Judecată la rece, istoria are multe aspecte de ospiciu. Nu vom mai putea citi istoria, probabil, decât sub influența anestezicelor. Pentru popoarele mici, singurul mijloc de dăinuire este spiritul. Istoria pare că și-a fixat azimutul spre apocalipsă. În concertul puternicilor lumii, românilor li s-a păstrat cu sfințenie statutul de veșnici subalterni. Rezistă cei care cuceresc pentru a construi. În evul mediu, politicienii făceau naveta între tron și pușcărie, între mângâierile reginei și cele ale călăului. Singurul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne îngrămădim mai mulți pe aceeași cruce. Din bulibășeala trecutului cu prezentul, va rezulta caricatura armoniei viitoare. S-ar putea ca, în curând, marele dușman al condiției umane să fie confortul, nu poluarea și nici terorismul. S-ar putea ca Apocalipsa să nu însemne decât degradarea accentuată a speciei. Un descreierat cu priză teribilă la mase i-ar mai trebui acestui sărman început de mileniu. Tehnica actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
integrate într-o instituție imensă numită Show-Biz. Acest Leviatan este atât de labirintic, oferă simultan atâția biți de informație libidinală-ludică-senzorială, dar și intelectuală, dar și culturală, încît, în acest mediu ultrafierbinte, orice tendință ideologică se disipează de la sine. O "veselă apocalipsă", dacă îmi permite Broch (și mă tem că nu, pentru că eu aș înclina să folosesc al doilea termen în sensul lui etimologic de "vestire", sau chiar în sensul ultrapozitiv în care îl folosește Frye), o renunțare la "mesaj", "semnificație", "finalitate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Bietele noastre valori - cu cât mai sistematizate, cu atât mai iluzorii - sânt zdrobite atunci așa cum pescarul fărâmițează între degete căsuța de nisip a larvei pe care, fragedă și roză, o va înfige-n cârlig. Nu e nevoie însă de o apocalipsă ca să ne dăm seama de asta ("căci înțelepciunea lumii e nebunie în ochii Domnului"). E suficientă o turnură neașteptată a istoriei sau o schimbare de paradigmă în gândire. Ele ne surprind ridicoli și jalnici (dar încă mândri de noi înșine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a liniilor și a punctelor de catastrofă ale valorii (datorită dispariției arbitrilor care sânt criticii), nu auzim, venind dinspre lumea noastră literară, decât huruitul greu al regilor, reginelor, valeților și așilor de o zi care se prăbușesc într-o derizorie apocalipsă. Intre prea-prea si foarte-foarte Am citit de curând un text ciudat, semnificativ în privința a ceea ce se petrece în lumea literară românească. Mă refer la editorialul publicat de Nicolae Manolescu în ultimul număr al "Romîniei literare", în care criticul se delimitează
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a putut fi altoit pe Quetzalcoatl, Gaudi pe observatorul din Palenque și Robbe-Grillet pe "Terra Nostra" a lui Fuentes. Acolo unde fantasticul natural, miraculosul cavaleresc ("străluminați ca niște unghii", Orlando, Amadis, Tirante El Blanco și Don Quijote sânt cei patru din Apocalipsa lui Jodorovski), științifico-fantasticul social-politic și thriller-ul metafizic se adună într-o singură deltă. S-a vorbit despre romantismul german ca punct de plecare al suprarealismului. în realitate, dincolo de terenul comun al visului, diferențele sânt fundamentale. Este opoziția coleridgiană/an
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-l găsești, de fapt, pe adevăratul scriitor sub chipul unui mare poet. întorcîndu-mă la Nabokov, ca să-nțelegi principiul de funcționare al faimosului duș, (un duș mizer, cu sita ruginită, dintr-o sală de baie-n ruine) trebuie să mergi la "Apocalipsa" lui Ioan, la pasajul despre cele șapte biserici, unde se spune "Și îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel care este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul creației lui Dumnezeu: Știu faptele tale, că nu ești nici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
privi lumea ca pe o pradă, ca pe o luptă între specii, nu cred să accepte un comportament schimnic, și tocmai această opoziție inoculată aproape genetic în modul său de gândire, îl va duce în final la autodistrugere (Sunt enumerate apocalipsele diverșilor autori). Însă nu este în firea mea să accept sau să pun la îndoială reușita ideilor autorului privind prefacerea lumii. În fond cartea este o ipoteză optimistă. Orice ideologie este ipotetică și conține un grad mai mare sau mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
curînd toamnei atît de blînde (Încă), În ciuda faptului că noi vedem cum În agoniseala lui sau pripășit și cîteva frunze. Dar poate că orbul le a simțit deja atingerea sau adierea și este mulțumit că vremea Își urmează cursul (și apocalipsa se amînă). Măcar În acest poem putem să acceptăm demnitatea la care a ajuns și să-l invidiem (respectuos) pentru răbdarea și disponibilitatea sa. Poemele bune recuperează deci handicapul milosteniei și fac din cerșetor nu doar semenul nostru, ci un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o posibilă degajare a chipurilor, a sufletelor, a spiritului. Două poeme capătul lumiiîn calea unei furnici pământul crăpat Genovel-Florentin Frățilă Dincolo de orice considerent alegoric despre calamitatea care a crăpat pămîntul, poemul are un ton ironic care subminează ideea panicardă de apocalipsă (reiterată zilnic În porții digerabile) la tv. Sigur că există sugestia unei secete severe care a produs crăpăturile solului, dar aceasta este Împinsă parcă-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii / furnică, ca și de perspectiva spațială a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera sau persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acurateță și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid fizic și mai ales spiritual. O altă preferință a scriitorului-moralist, de care aminteam puțin mai sus, ține de fictivizarea obiectului și reprezentarea sa într-o eidetică a apocalipsei. Din unghi retoric, contestarea vehementă devine cea mai firavă formă de argumentare, în comparație cu imaginea horror pe care poetul-moralist o construiește, întotdeauna atent la forța simpatetică a detaliului. Ficțiunea se naște, foarte ades, dintr-o percepție distorsionată asupra unor evenimente reale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera s-au persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acuratețe și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
II, Editura Adevărul, București, 1934. Iovian, Tudor, Gherla imaginarului arghezian, Editura Plumb, Bacău, 2003. Lovinescu, Eugen, Titu Maiorescu, Editura Minerva, București, 1972. Lovinescu, Eugen, Critice I, Editura Minerva, București, 1982. Lovinescu, Eugen, Opere 8, Editura Minerva, București, 1989. Melancu, Ștefan, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Editura Cartimpex, Cluj, 2001. Micu, Dumitru Opera lui Tudor Arghezi, București, Editura pentru Literatură, 1965. Micu, Dumitru, Arghezi, Editura Institutului Cultural Român, Iași, 2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983. Paleologu, Alexandru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literaturii românești contemporane, vol. II, București, Editura Adevărul, 1934, Iovian, Tudor, Gherla imaginarului arghezian, Bacău, Editura Plumb, 2003. Lovinescu, Eugen, Titu Maiorescu, București, Ed. Minerva, 1972. Critice I, București, Editura Minerva, 1982. Opere 8, București, Editura Minerva, 1989. Melancu, Ștefan, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Cluj, Editura Cartimpex, 2001. Micu, Dumitru Opera lui Tudor Arghezi, București, Editura pentru Literatură, 1965. Arghezi, Iași, Editura Institutului Cultural Român, 2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul,București, Editura Minerva, 1983. Paleologu, Alexandru, Simțul practic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sculele de măcelărie ale lui Tudor Arghezi", în Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 37-54. 105 Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1979, pp. 418-441 (capitolul " Arta de a spurca frumos"). 106 Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001. 107 Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian), Editura Plumb, Bacău, 2003. 108 Vezi Ion Dur, Noica portretul gazetarului la tinerețe, Editura Saelucum, Sibiu, 1999. 109 Sintagma îi aparține lui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anterioară. Minunat scurtcircuit: viteză plus copilărie. Ce noroc divin să poți juxtapune fără a ierarhiza, fără a desfășura firul sau a întoarce pagina. Într-o privire avem o secundă de întinerire, se sinteză și de eternitate. Un Rembrandt este o apocalipsă interioară: limburile noastre scoase la lumină. Imaginea este întotdeauna anterioară, iar individul captivat de imagini nu este contemporan cu acela care raționează asupra cuvintelor. E același om, dar subit decalat, clivat, redevenit magic. Nu mai este un individ, ci parte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ce e mai rău, înainte sau înapoi, progres sau regres, tertium non datur. Se merge de la un început absolut spre o împlinire sperată, deși mereu refuzată; de la un an zero, trecut la care nu ne mai putem întoarce, spre o apocalipsă ideală. Istoria artei, de la cea mai savantă la cea mai mașinală, este ocupată de timpul mântuitor care începe cu Întruparea și se încheie cu Judecata de Apoi. Este o teleologie mai mult sau mai puțin glorioasă. Scopul și sfârșitul istoriei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cartea xilografică dispare pe la 1740, înlocuită de cea tipografică. Avântul tiparului se produce în detrimentul cărții ilustrate, colorate, anluminate, cu figuri alegorice. Dispar, sau trec în plan secund, imaginea narativă, povestirea în imagini, ca și vitraliul, tapiseria (să ne gândim la Apocalipsa de la Angers, prima bandă desenată), lintoul, fresca. Evul Mediu a fost în mult mai mare măsură o "civilizație a imaginii" decât era noastră vizuală, iar vârsta clasică l-a acoperit cu pagini cenușii. Până la apariția litografiei în secolul al XIX
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]