17,970 matches
-
mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii, ca apoi să i-o înapoieze. Că ești măgar, nu-i vina ta continuă Maria un gînd. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci. Îl puse în gura-i mică și rozalie și îl aprinse cu bricheta aurie Dunhill. Precipitările și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i blajină și invectivele abia sugerate care îi învăluiau personajele, încât am început să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
refer. Toate acestea le trântea cu putere pe blatul de lucru din bucătărie, ca și cum ar fi fost trupul păcătos a cărui existență îi justifica predicile sforăitoare... Vocea profesorului se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul castaniu ce-i acoperea scalpul asemenea unei perechi de aripi. Se ridicase în picioare și se plimba dintr-o parte în cealaltă a compartimentului strâmt. Se opri și se uită la mine; avea o poziție ectomorfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui Dan se goliseră și, dacă asta poate fi o consolare, avusese parte și de unul dintre orgasmele lui mici și insignifiante - drăguț, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica lanternă de care se folosea la consultații. Își sprijini umărul de coapsa lui Bull pentru a-și menține echilibrul. Interesant. Nu se vedea nici o uretră... și... mă rog, probabil că exista un motiv logic. Margoulies se chinui să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era în timpul pauzei sale de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Juniper. Și, pe lângă toate celelalte, în seara asta era și această vulnerabilitate agasantă. Senzația că rana aceea îl domina, îi dicta acțiunile contradictorii. Mâna mare a lui Bull freca zona bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de apartamentul său. Scânteia alb-gălbuie lumină pentru o clipă fereastra scufundată în întuneric. Când se stinse, o siluetă se contură pe retina lui Bull. Stătea peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din pricina acneei în lumina din hol. — S-a dus să dreneze chistul domnului Gaston, îi spuse. Era atât de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine împrăștiate. O minge de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întrebase Bull uimit, îndreptându-se către adăpostul reprezentat de baia umedă. O discuție sau discuția? Dacă era chiar așa de neînsemnată, ar fi putut foarte bine s-o poarte la telefon. Trase de șnur și lumina de deasupra chiuvetei se aprinse. Bull deschise capacul de piele al Trusei de Voiaj pentru Domni (un cadou de Crăciun de la mămica, de acum patru ani) și scoase de acolo o oglindă de buzunar. Apoi se aplecă și își băgă capul între genunchi. În poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru a atrage
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru a atrage norocul și a avea prosperitate. Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
culege mai întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și stă neclintit pe coasta de est a Chinei de astăzi. Sui, omul care a descoperit focul În basmele populare chinezești pot fi descoperiți mulți eroi curajoși și de o dârzenie neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima dată focul, prin frecarea a două crengi de copac. Haideți să aflați povestea lui. În vremuri demult apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În acel loc, lumina soarelui nu ajungea, ziua nu se deosebea de noapte, peste tot era un întuneric desăvârșit. Dar unde se afla focul? Dezamăgit, tânărul se sprijini de un copac numit Suimu, ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal, aducându-le oamenilor sămânța focului care nu se stinge niciodată metoda de aprindere a focului prin frecarea crengilor. De atunci, oamenii au scăpat pentru totdeauna de frig și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aprindere a focului prin frecarea crengilor. De atunci, oamenii au scăpat pentru totdeauna de frig și de spaimă. Convinși de curajul și înțelepciunea tânărului, ei l-au ales conducător și i-au dat numele de Suiren, adică "omul care a aprins focul". Această poveste a circulat din generație în generație în China, scoțând în evidență înțelepciunea, dârzenia și abnegația cu care poporul chinez și-a urmat drumul în viață, învingând tot felul de privațiuni și opreliști. Povestea lui Kuafu, cel care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și are trei registre pe orizontală. La apusul soarelui, statuia lui Sakyamuni domină sala, iar oglinda din bronz pusă în mijlocul peretelui strălucește reflectând în ea razele soarelui și formând un cerc. Lumina soarelui se amestecă cu cea din lămpile veșnic aprinse în Pavilionul Zhaofo, făcând sala și mai luminoasă. Pe cei doi stâlpi care susțin nișa sunt sculptați cu multă măiestrie 99 de dragoni auriți. Sunt atât de minuțios lucrați încât par că urcă, șerpuind încet, către tavan. Arhitectura și decorațiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se transmit informațiile în timp de război. De la graniță și până în capitala țării, există un lanț de turnuri situate la o anumită distanță unul de altul. Când se apropie invadatorii, ostașii care stau zi și noapte de veghe în turnuri aprind focuri. Astfel, semnalul de alarmă se transmite de la un turn la altul și în scurt timp ajunge în capitală. Iar când aceasta este în primejdie, în turnul Lishan se aprinde focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ostașii care stau zi și noapte de veghe în turnuri aprind focuri. Astfel, semnalul de alarmă se transmite de la un turn la altul și în scurt timp ajunge în capitală. Iar când aceasta este în primejdie, în turnul Lishan se aprinde focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități că trebuie să vină urgent în ajutor. Bao Si n-a dat crezare explicațiilor suveranului. Ca să-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia Zhou a poruncit ostașilor să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități că trebuie să vină urgent în ajutor. Bao Si n-a dat crezare explicațiilor suveranului. Ca să-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia Zhou a poruncit ostașilor să aprindă focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în ajutor. Veniți în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că trebuie să vină urgent în ajutor. Bao Si n-a dat crezare explicațiilor suveranului. Ca să-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia Zhou a poruncit ostașilor să aprindă focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în ajutor. Veniți în grabă la poalele Muntelui Lishan, ei l-au găsit pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După plecarea nobililor, Împăratul You din dinastia Zhou a dat ordin ostașilor să aprindă încă o dată focul. Degrabă, nobilii au venit din nou. De această dată, Bao Si a râs în hohote. Pentru ca favorita sa să fie mereu veselă, împăratul a continuat jocul până când nimeni n-a mai băgat în seamă focurile de semnalizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prințul moștenitor, înlăturându-i pe cei care deținuseră până atunci această calitate. Regele statului Shen, tatăl fostei împărătese, s-a supărat foc și a convenit cu alte regate să atace împreună statul Zhou. Degeaba a dat ordin împăratul ostașilor să aprindă focul de semnalizare ca să-și cheme prinții și ducii în ajutor, pentru că niciunul nu s-a mai ostenit să vină. În scurt timp, capitala a fost cucerită. Împăratul You din dinastia Zhou a fost ucis, iar Bao Si a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]