48,939 matches
-
la școală//...// îi iubesc pe acești pensionari nu mai așteaptă gloria/ așteaptă numai vizitele fiilor azi cu toții/ ingineri și ofițeri și funcționari în birourile orașului îndepărtat" (p. 221). Felul de a privi viața, mai mult decît versurile în sine, îl apropie pe autorul român de poeții francezi de stînga din anii războiului (Desnos, Aragon, Prévert). În acest context, foarte interesant este și regimul dedicațiilor la Petre Stoica. În general dedicația făcută pe un poem nu ar trebui să aibă o semnificație
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
mai "umbroase" ale Marelui Gatsby privește experimentarea rolurilor sexuale. Dincolo de trăsăturile androgine, Jordan Baker - cu silueta ei de sculptură brâncușiană - pare o propunere pentru un nou prototip de frumusețe feminină. Epoca postmodernă a impus un ideal fizic al femeii mai apropiat de Jordan decât de Daisy. Un spațiu amplu este dedicat, apoi, raportului Acustică vs. optică din romanul discutat. Virgil Mihaiu constată că postmodernismul ne-a învățat cum să conviețuim cu răul. Cuvântul oglindit de pe albumul lui Miles Davis - LIVE/EVIL
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar anticipîndu-i mișcările. In absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictura sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viața inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocență, un segment
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
-o, Tante Andrée își lua în serios ziua de naștere și o sărbătorea cu multă lume care abia încăpea în mica ei cămăruță. Avea și de ce să-și numere anii cu atâta interes: născută în secolul al XIX-lea, se apropia de sută, vârstă pe care a și depășit-o. La una din aceste aniversări, cred că la cea de 99 de ani, am cunoscut-o pe Lyggia. Era foarte tânără sau așa mi s-a părut (oricum, doamna Fleury îi
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
femeile care au iubit frumos și care au fost iubite frumos o au. Într-adevăr, mai târziu, când mi-a povestit mai multe, am văzut că nu mă înșelasem. Iar la Gellu Naum, exista o înțelegere a femininului care se apropia de mitic sau poate de mistic, fără idolatrie, desigur, ci doar cu ceea ce apropie misticul de mitic și de femeie: poezia. La acea primă întâlnire, Lyggia a ținut să-mi spună, cu promptitudinea oamenilor formați în alte vremuri, că recenzia
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
adevăr, mai târziu, când mi-a povestit mai multe, am văzut că nu mă înșelasem. Iar la Gellu Naum, exista o înțelegere a femininului care se apropia de mitic sau poate de mistic, fără idolatrie, desigur, ci doar cu ceea ce apropie misticul de mitic și de femeie: poezia. La acea primă întâlnire, Lyggia a ținut să-mi spună, cu promptitudinea oamenilor formați în alte vremuri, că recenzia pe care o scrisesem la o carte a lui Gellu Naum îi plăcuse și
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
ale mamei. - Cred că am fost prea rigid cu elevii mei, continuă tata. Poate că la vară, voi, elevii, o să mă învățați și pe mine cîte ceva în legătură cu muzica nouă pe care o ascultă tinerii azi. Între timp, m-am apropiat cît mai mult de ușă. îi strig: - Bine, la revedere. Plonjez din nou în sala de dans. Ceva s-a schimbat în timpul scurtei mele absențe. Petrecerea e în plină desfășurare. Considerați lucrul acesta ca pe un accident al istoriei. Prietenii
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
confruntîndu-se cu propria ei imagine reflectată în geam. Mă uit și eu. Carlton vine alergînd spre casă. Ezit. Pe urmă îmi spun să-l las să se izbească cu nasul de geam. O să fie o răzbunare binemeritată. Privesc cum se apropie în goană. Prietena lui îl vede prin propria ei reflecție și dă să-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
fi un vehicul pentru o pletoră de alte staruri de cinema? Filmul e realist în modul în care te transportă în Hollywoodul de odinioară, în clasica eră a studiourilor. Dar și aici ceva șchioapătă, nu în designul producției, care se apropie de perfecțiune, ci la nivelul distribuției. Mă întreb dacă Scorsese a vrut să fie ironic punând actrițe bine cotate din zilele noastre să joace dive de un asemenea calibru. Să fim serioși: Kate Beckinsale e o fată drăguță, dar cine
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
de tot dacă oameni care pretind că mă cunosc își imaginează că aș accepta mișmașuri de acest tip. Dacă la nivelul meu, adică la bază de tot, se petrec astfel de nerozii, cum va fi arătând viața cu cât te apropii de vârf? În ce ambalaj vor fi fiind prezentate ofertele / cererile? Ce formulă va fi îmbrăcând nesimțirea de a încerca să-ți rezolvi problemele scurtcircuitând regulile și batjocorind legile? Nu te întreabă nimeni de sănătate, dar toți te întreabă dacă
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
făcuse pielea de găină; era una roșie (rosso brillante scria pe tăblița alăturată) cu un design aerodinamic, cu faruri mari din inox strălucitor, încât nu îmi puteam dezlipi ochii de la ea. Vânzătorul a văzut bucuria din ochii mei, s-a apropiat discret și mi-a dat toate detaliile privind performanțele unei astfel de mașinării, multe dintre ele nici nu știam ce înseamnă, nu doar datorită limbii, ci mai mult nepriceperii mele în ale motoarelor, ca până la urmă să îmi propună să
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
fugitive semnale de mântuire. Poate însă am greși pedalând adânc pe latura filosofică a unei lirici care, în fapt, în mișcătoare ipostaze, cercetează situația omului în stările vârstelor, ale locului, anotimpurilor: poetul este un dunărean de robustă structură psihică, mai apropiat de luptător decât de veșnicul învins, concomitent conștient de vulnerabilitatea ființei umane, de traiectul acesteia către moarte și chiar ros de sentimentul unei culpabilități cu sursă obscură: "în somn, îngerii nopții venit-au perechi/ Cu vorbe m-au biciuit, m-
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
un secul... Adevărul e că, dacă în zilele de progres presupus ale României de azi, am asista la t.v. la o dizertație între Vanghelie, Becali și Dinescu la rubrica A LU, nu știm bine, dacă între timp, nu ne apropiarăm și mai mult de epopeia lui Ion Budai-Deleanu, }iganiada, devenită epopee națională... Gânduri bune de depănat în tihna Aeronavei prezidențiale trecând majestuoasă în zbor peste țările lumii.
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
sporadic al Ninei Cassian care se referă în principal la viața sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
într-o casetă cu două "lăcașuri", amicii suedezi, Birgitta Trotzig și Agneta Pleijel, Andrei Bart și Boni Herlin. Și "pățanii" de tot felul, înspăimîntătoare deseori, dar depășite, ca simple "încercări" , cu sentimentul că "știu atîtea lucruri neesențiale despre mine". Se apropie, din ce în ce, "schimbarea de pene". O tîrzie și definitivă "ofilire" a costumelor pe care, tot timpul, le purtăm. Aici ajunge, purtîndu-și, în paralel, "datoria" de-a reține (aproape) toate lucrurile din care e făcută viața "diurnă" și menirea
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
dogmelor impuse de conducerea partidului comunist (Primăvara pe Târnave a Luciei Demetrius, S-a dumirit și moș Ilie a Cellei Serghi, Împărăția lui Machidon, piesa "pe linie" a Ioanei Postelnicu etc.). Sunt emise considerații și pe marginea unor scrieri mai apropiate de zilele noastre (cum ar fi Sărbătorile răbdării, romanul din 1980 al Danei Dumitriu, sau Arta conversației, a Ilenei Vulpescu, "best-seller"-ul anilor '80). Merită să zăbovim mai îndelung asupra primului capitol (unul dintre cele mai izbutite), consacrat viziunii lui
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
se explică atacurile tot mai frecvente ale presei împotriva guvernului (cu precădere, a lui Tăriceanu), tot astfel înmulțirea talk-show-urilor în care vedem miniștri timorați, consilieri derutați și membri ai Alianței D. A. iritați. Pe scurt, semne indubitabile ale crizei ce se apropie la galop. Popularitatea lui Traian Băsescu e la apogeu, dar asta nu înseamnă că românii au renunțat la orice așteptare concretă din partea lui. Gura mare prezidențială a creat un orizont al speranței pe care nu știu cum și dacă va reuși s-
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
simți gîde. Aceasta și pentru că, în ultimul timp, compozitorii se îndoiesc din ce în ce mai puțin. Le e teamă, probabil, că îndoiala aduce a neputință. Ori poate că o clipă de cumpănă face cît o veșnicie de frustrare. Așa se întîmplă cînd te apropii de sfîrșit: începi să te îmbeți tot mai tare de încrederea în ceea ce ai făcut și să te codești tot mai slab de ceea ce mai ai de întreprins. Singur, compozitorul de geniu își ascunde mîndria. Mediocrul și-o flutură. Și
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
ani. Nici acum nu înțeleg de ce nu m-am dus cu avionul. Am făcut acest drum într-un stil retro, cu trenul, cu vagonul de dormit, ca în secolele trecute, ca să-mi potolesc ritmurile, să mă pregătesc și să mă apropii de alt timp, de o filosofie pe care o pun, uneori, grăbită, în paranteză. }ăcănitul roților m-a scos din minți, nesomnul m-a epuizat peste măsură. În cele din urmă, am reușit să ies din mine, ca să pot pătrunde
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
absolvit școala, și complexul semidoctului l-a urmărit toată viața, manifestându-se printr-o relație dificilă, anxioasă, cu cultura ca un "sistem de tabuuri". De altfel, în deceniul 10 al secolului XX, avangardismul, care cucerea poziții în Rusia, și-a apropiat neputincioasa ignoranță culturală a lui Maiakovski. Maiakovski s-a născut poet din mila Domnului. Și toți contemporanii lui, inclusiv Ahmatova, Pasternak, }vetaeva, cu toate divergențele politice ulterioare, l-au considerat un talent înnăscut, unic. Și-a început cariera literară ca
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
-l rănesc, oare, zbieretele ce schimonosesc auzul "Moarte intelectualilor! Moarte studenților!"? Nu-l doare pe acest scriitor sensibil dezbinarea semănată cu luciditate și cinism? Am lăsat-o mai moale. Cu timpul. Cînd vicepreședinta Fundației a fost Carmen Firan, m-am apropiat serios de proiectele și de atmosfera de acolo. Mi-am temperat excesele. Numele strînse în echipa Fundației, abilitatea cu care s-au speculat calități profesionale și umane excepționale, crearea unei edituri, a unor relații la care poate nici nu visam
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Atmosfera era occidentală, cosmopolită. A apărut revista "Lettre internationale", un proiect cultural de mare anvergură spirituală. Colecționarii acestei reviste au în casă o bibliotecă esențială de eseuri, traduceri, proze scurte mereu de ultimă oră. }inuta și eleganța ei m-au apropiat și mai mult de fundație. "Dilema", însă, părea să mă lege pe vecie. Am fost la lansare, am fost onorată ori de cîte ori am colaborat acolo, nu am fost bîntuită de rivalități redacționale, sîntem complementari, inteligenți, morali și șugubeți
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
-i dădea biscuiți și care, văzând marea, se opri brusc, se crăcănă pe două picioare și începu să ragă lung, apoi tot atât de brusc, dispăru. Sisi își instalase șevaletul și lucra. Atunci o zărise de departe și pe Menaru care se apropia de ea cu o cană în mână. Pesemne îi aducea unul din ceaiurile ei... Se oprise un timp privind marea care ardea în amurg. Numai Sisi, care era în stare să numere, bob cu bob, o oală de fasole, putea
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
amurg. Numai Sisi, care era în stare să numere, bob cu bob, o oală de fasole, putea să aibă răbdarea de a înfrunta mașinăria fantastică de nuanțe a Regizorului absolut, luîndu-și adio de la reprezentația diurnă. În momentul în care se apropiase de ele, încă mai discutau cu aprindere, ignorându-l. Mai stătu puțin, să nu le tulbure. Cum avea un prilej, Menaru îi ghicea pe loc femeii tinere îndrăgite, în Coran, în ceașca de cafea, în ghioc, cum se nimerea. Acum
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
și în cazul altor autori comentați de el - în dezacord cu unele din seducătoarele ecleraje ale lui G. Călinescu, sau am rezerve la "generalizări" ale unor caracterizări valabile doar în unele cazuri. Așa se întâmplă cu teroarea "de fenomenul boreal", apropiat de "oroarea italică a lui Ovid pentru gerul scitic". Asemenea frisoane de mediteranean va fi resimțit Alcsandri în reveria sa coșmardescă din Pohod na Sibir - unde, fără s-o spună nicăieri, pare a retrăi mărturii asupra Marii Armate decimate a
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]