26,529 matches
-
hipice de la Vincennes, estimările privind câștigătorii primelor trei locuri, afirmația nesemnificativă a vreunui histrion al politicii în turneu, creșterea dolarului sau a prețului petrolului (sau scăderea lor), scăderea prețului gramului de aur (sau creșterea lui), declarația administratorului imobilului celui mai apropiat de locul unde se presupune că a fost violată o fetiță, sosirea la destinație a unei ambarcațiuni cu pânze care a traversat Atlanticul sau încheierea etapei Turului Franței, literatura, în sfârșit, când se decernează premii și când pare a fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care instituția care avea drept îndatorire să transmită și să dezvolte cultura este luată cu asalt la rândul său, dobândește o importanță dramatică: distrugerea Universității. CAPITOLUL VII DISTRUGEREA UNIVERSITĂȚII Când un lucru se apropie de sfârșitul său, cauza morții sale apropiate rezidă în el sau în afara lui. În cazul Universității Universitatea franceză va fi luată aici în considerare ca un caz exemplar -, principiul distrugerii sale poate fi perceput la fel de bine atât în propria sa realitate, cât și în cea a mediului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiindcă traumele sufletești îi marchează pe toți. Poate doar privind concordanța rezultatului cu intențiile inițiale, dar aceasta este puțin relevantă în contextul general negativ. Interesant este că fetele mame nu pot, din punct de vedere al legitimării simbolice, să fie apropiate imaculatei Maria (alăturarea nu este forțată, pornind de la ideea că o mamă perfectă e o mamă virgină), deși li se refuză sexualitatea ca sursă suplimentară de pângărire și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că munca femeilor este de dorit să se desfășoare într-un mediu protejat, în spațiul privat 61. Nu se ia în considerare violența în propria familie 62, faptul că vulnerabilitatea se regăsește chiar și în mediul cotidian privat, față de persoanele apropiate. Doar 26% din populația chestionată recunoaște bărbaților capacități similare cu ale femeilor în creșterea copiilor, doar că aceștia nu le aplică, având alte îndatoriri. În schimb, atribuirea copiilor în grija mamelor (considerate ca având abilități mai bune pentru a le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
gama de opțiuni privind aranjamentele în sfera privată este mai mare, bărbații vor fi puși în situația de a negocia raporturile existențiale cu partenerul feminin dacă doresc să păstreze relațiile cu copiii sau să primească sprijin personal ori pentru persoanele apropiate care se confruntă cu diverse probleme de viață. Astfel, vor exista constrângeri obiective care să-i conducă pe toți spre un parteneriat privat. Din sfera publică, se fac însă presiuni spre legalizarea cuplurilor heterosexuale care își propun să devină părinți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
instalează mai de timpuriu și durează timp mai îndelungat 103. O formă extremă este hospitalismul (ansamblu de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a conceptului deprivării materne permite observarea faptului că acesta este efectul unei înțelegeri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de copii pe care i-ar putea crește prin implicare directă în îngrijirea și educarea lor. Asupra femeilor acționează presiunea socială privind stabilitatea în cuplul monogam, chiar într-o mai mare măsură decât asupra bărbaților. Femeile nu le sunt mai apropiate copiilor lor atât din instinct, cât dintr-un atașament puternic, rezultat din socializarea lor orientată spre grijă și empatie și dintr-un mod specific de a înțelege lumea, mod în care au fost educate să o înțeleagă. Investiția parentală este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cum să se apropie de oameni. Aflându-se sub influența unor anumiți agenți de socializare, orice individ își desfășoară existența într-o comunitate dată. În cadrul acesteia, el deprinde modele de comportament, învață tradițiile, întregul mod de a fi al celor apropiați lui. În comunitate, poate beneficia de ceea ce Emile Durkheim numea solidaritatea organică. Astfel, în măsura în care o comunitate funcționează asemenea unui organism, aceasta prezintă mecanisme de autoreglare, de adaptare la schimbări și evoluează gradual spre stări de fapt din ce în ce mai bune. Sub acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aceasta prezintă mecanisme de autoreglare, de adaptare la schimbări și evoluează gradual spre stări de fapt din ce în ce mai bune. Sub acest aspect, comunitatea îi influențează, pe de-o parte, pe adulții din familie, care urmează modelele de comportament preluate din mediul apropiat, comunitar de viață, iar pe de altă parte, pe copii, ce învață din interacțiunile familiei, din modul cum ea răspunde condiționărilor exterioare. În teoriile comunitariene sunt favorizate anumite moduri de viață, în timp ce altele sunt dezaprobate. Acest fapt contravine libertății și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acela al lui șontorog din cauza picioarelor strâmbe - așa le avea de mic, ceea ce nu-l Împiedica să fie un om sprinten și un spadasin de temut -, spre masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu fi avar, A lui Bachus licoare de cleștar Îi zise lui Juan Vicuña. După cum v-am mai spus, acesta era un fost sergent cavalerist, foarte puternic și corpolent, care Își pierduse mâna dreaptă În luptele de la Nieuport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Început totul păru foarte simplu, dar apoi ochii lui Alatriste săriră de la unul la altul Încercând să-și găsească omul. Colegul lui italian fusese mai rapid sau improvizase mai iute, fiindcă Îl simți repezindu-se ca uliul la cel mai apropiat dintre adversari, fie pentru că Își recunoscuse de Îndată prada, fie că, indiferent la acordul care le stabilea fiecăruia o anumită victimă, se arunca asupra primului apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
suna a tiruri-ta-ta. Când l-am auzit, mi-a Înghețat sângele În vine. Erau cel puțin doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea mai apropiată, era umbra pe care o văzusem mișcându-se la Început. Celălalt, care fluierase, se afla ceva mai Încolo, acoperind unghiul piațetei dinspre gardul zahanalei. Locul avea trei ieșiri, așa că am mai zăbovit un timp ca s-o cercetez bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și m-am ridicat În picioare, cercând să Înțeleg mai bine ce urma să se Întâmple. Și chiar atunci apăru În bătătura largă din fața casei căpitanul Alatriste. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu mare iuțeală. Umbra cea mai apropiată ieși din bârlogul ei și o porni spre Diego Alatriste În același timp cu mine. Mi-am ținut răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era la fel de clar ca doi și cu doi fac patru. Mai bine zis, În cazul acela concret, trei și cu doi fac cinci. Iar cinci erau prea mulți, chiar și pentru căpitan. Încercă să se strecoare spre poarta cea mai apropiată. Dacă tot trebuia să lupte, măcar s-o facă În spațiul larg al străzii decât acolo Înăuntru, Încurcat În mișcări de toată lumea, și unde cât ai clipi te pomeneai străpuns de lovituri de pumnal. Prin Împrejurimi erau și două biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trăgând spada, doi-trei din feciorii ăștia de curvă tot mă vor Însoți bine găuriți În iad. Și fără a mai lua poziția „en garde“, lansă un atac orizontal cu spada spre dreapta pentru a-i Îndepărta pe bandiții cei mai apropiați și, ducând la spate mâna stângă scoase daga vizcaína din teaca pe care o purta atârnată de cingătoare În dreptul rinichilor. Publicul se agita și se Înghesuia ca să lase spațiu liber, femeile țipau de pe locurile lor, iar ocupanții camerelor de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ultimele trei zile de viață începuse să citească din nou. Nu e posibil! am exclamat. El nu avea nevoie să citească! Totul se afla deja înăuntrul lui! Pentru prima dată în viață aveam sentimentul că una din ființele cele mai apropiate mie se făcuse vinovată de o trădare. De ce, am spus eu, de ce s-a abătut de la drumul vieții lui atât de clar trasat, numai pentru că urma să moară? Și-a îngăduit un strop de distracție în ultimele clipe, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi putut să-l luăm și pe bunicul cu noi! am mai spus eu. Redacția trimite teancuri groase de ziare și reviste la Manfred și la Eva, acolo sus, în Avabäck. Articolele și corespindențele nu trebuie să cuprindă doar lucruri apropiate și evidente, ci și lumea din afară trebuie să se arate din când în când în spatele ținutului. Și Manfred citește. Sau Eva citește pentru Manfred. Eu nu știu. Acum Manfred spune: Acest Strittmatter. Scriitorul despre care vorbești tu uneori. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
operat de ulcer duodenal din țară. Dar între timp Pahomie se strămutase la cele veșnice, iar în locul său la mănăstire mai rămăsese să viețuiască un ucenic, Ghedeon. Din păcate, cu acest Ghedeon el nu prea reușise să înfiripeze relații la fel de apropiate, așa că nu se ducea în vizită pe la acolo decât din an în Paște. Și când se ducea, chilia îi era ocupată de alte soiuri de musafiri, rude de ale sale, de la Vrancea, chipuri necunoscute, între care nu se simțea în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
exista nici cea mai mică dovadă incriminatorie, așa cum cei doi ultimi stâlpi de nădejde ai stalinismului pur și dur în Europa scoseseră din țară uriașe averi și le depuseseră în seifurile cine știe căror bănci din țări îndepărtate sau mai apropiate, fără să lase în urmă nici cea mai mică dovadă! Ei doar aveau datoria să ramână în memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Epuizează oferta Epuizează oferta Cine plătește pe baza disponibilității? Doar plătitorul de taxe Consumatorul plătește preț ajustat conform taxării sau sponsorizării Consumatorul plătește preț sponsorizat de plătitorii de taxe Consumatorul plătește toate costurile Legătura dintre plată și utilizare Nici una Apropiată Apropiată Deplină Cine decide producția? Doar guvernul Piața modificată Piața modificată Numai piața Sursa: S.J. Bailey, Public Sector Economics, Mac Millan, 1995. J. Bernard prezintă pentru bunurile mixte următoarele caracteristici: caracterul de excludere; rivalitatea; creșterea sau descreșterea calității cînd cantitatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu adevărat promisiunile. Dacă poate, clientul nostru se va deplasa pe o altă piață, cea a mașinilor noi, sub garanție, dacă nu va rămîne pe prima (market failure). Proprietarii mașinilor bune vor prefera să le vîndă în afara pieței, sau celor apropiați, care eventual le cunosc. a doua este denumită "hazardul moral". Ea corespunde unei situații în care există o incertitudine în privința comportamentului viitor al altor actori economici. Astfel, cînd semnează un contract de muncă, un șef de întreprindere nu știe dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
zăpada de pe ghete și a pornit spre casă. Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare, îl văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
adevărat. Parcă era sfârșitul lumii și tata, exasperat, ne amenința, tot mai des, că ne va însemna cu fierul roșu. Cam așa au stat lucrurile până pe la opt ani, când Mijlociul începuse a se rotunji din zi în zi, iar apropiata mea orbire era, deja, un fapt evident. E limpede că părinții noștri nu au avut o viață ușoară. Pentru că nu e deloc lesne să crești copii-Mozart. Eu cred că, mai degrabă, am fost niște copii-Salieri. Trei monștri mici și frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
urâm de moarte. Nimic de fiare, așa cum am crezut până acum. Omenește. Starea noastră de incompatibilitate nu este altceva decât o reacție exacerbată în fața succesului. E greu să suporți la nesfârșit harurile altuia. Chiar mai greu decât certitudinea unui sfârșit apropiat. Sigur. L-am auzit pe Mezin mirându-se ce bătrâni arătăm. Parcă am avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și suntem chinuiți de constipații rebele; am pleșuvit, iar despre chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
l-au asigurat cu toții. Regizorul a trecut iar la detalii. „Spațiul - în cadrele luate - va deveni tot mai uman. În depărtare încep să se profileze case, pomi, vii și oameni, firește. Apoi, tot în zare, dar într-un plan mai apropiat, începe să se deslușească, din ce în ce mai clar, amenințătoare, chiar urbea din care am plecat la drum, urbea noastră, de fapt. Coșuri de fabrici, clădirile unor bănci, un avion decolând, grămezi de gunoaie, automobile - din ce în ce mai multe automobile, puzderie -, toate ieșind din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]