4,707 matches
-
amintite are fundamentare biblică, patristică și ecumenică în cel mai deplin înțeles al cuvântului. Este o teologie inspirată de mari misionari și Părinți răsăriteni (îndeosebi de Sfinții Capadocieni, apoi Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei și Proclus), de Părinți apuseni (ca Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Augustin etc.), de Părinți ai pustiului egiptean și de contactul personal al teologilor din Scythia Minor cu diverse personalități și instituții creștine. Această teologie, care a înmugurit în diverse centre monastice și chiar episcopale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a culturii noastre, în geneal, și a teologiei, în special, consemnează ca personalitate marcantă pe Dionisie Exiguul care era un creștin integru, legat total cu statornicie de rânduielile strămoșești”. Acest nume este cunoscut mai ales în studiile istorice de circulație apuseană. Dr. Aloisie L. Tăutu îl numește Dionisie Românul. Având în vedere însă concepția lui despre viață, Dionisie Smeritul este numele cel mai potrivit cu care literatura română ar trebui să-l numească pe cel care se identifică a fi unul dintre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de profunzime, lipsa de măsură și unele frivolități ale societății în care a trăit au împiedicat ca opera lui Ovidiu să devină o creație generală, totuși ea a rămas un element obligatoriu al formației clasice a oricărui om de cultură apuseană. De la această lege nu au putut face excepție nici intelectualii creștini de mai târziu, precum Sfântul Paulin, episcopul Nolei, care descrie întoarcerea lui Niceta Remesianul (după 414) în patrie, în îndepărtata Dacie. De la dacii „arctici” pe care îi păstorea deja
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu a lăsat nici o indicație autobiografică explicită. Aceasta dovedește că părintele erei creștine s-a micșorat pe sine, ca să se vadă numai Biserica și viața ei. Prin activitatea sa, Dionisie Exiguul a pus în contact romanitatea răsăriteană cu cea apuseană. Mai mult, a contribuit la promovarea unității nu numai între creștini, ci și între toți oamenii prin aceasta demonstrând valența universală a personalității sale patristice. Limba latină folosită, lexicul, construcția frazei, echilibrul general al textului demonstrează „experiența magistra”, de care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în audiență la Patriarhul Ioan. Totuși, ei s-au adresat mai întâi, membrilor delegației papale venite în capitala Bizanțului. Exprimând convingerea că „uneori adaosul de cuvinte aduce lămurirea credinței”, monahii sciți au arătat Cărticica despre credință (Libellus fidei). Refuzul prelaților apuseni a fost categoric, nevoind să se uite măcar pe text, socotindu-l pe autor monofizit. Încurajați de scrisorile de recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cercetările de astăzi i-l atribuie în majoritate. Această antologie de texte doctrinare a unit în simfonia credinței ecumenice patru mari teologi din Răsărit: Sfinții Atanasie, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, alături de tot atâția autori apuseni: Sfinții Ciprian, Ilarie, Ambrozie și Fericitul Augustin. Dionisie Exiguul este preocupat de spiritualitate. El o concepe ca pe o dorință arzătoare de progres, ca pe o luptă continuă contra păcatului, ca pe o vigilență neîncetată asupra simțurilor, ca pe un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dat de Cezar de Arles. Tot ce venea de la Roma era învestit cu nimbul apostolicității și al adevărului. De aceea era căutat de ambele părți pentru obținerea câștigului de cauză. Pe de altă parte, există mai multe cazuri de sfinți apuseni morți prin cefaloforie (tăierea capului, pe care apoi îl purtau în mână). Actele Sfinților Fuscian, Victoric și Gențian au fost scrise către sfârșitul secolului al VIII-lea. Ba mai mult, în privința aceleiași teme de origine celtică se înscrie și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dionisie și alții au completat-o cu o prefață și diferite amănunte, până ce viața ei a ajuns la forma definitivă”. 3. Scrieri de Drept canonic Prin Dionisie Exiguul, zestrea canonică a Bisericii primelor cinci secole a fost transmisă Evului Mediu apusean în special și, culturii europene, în general: „cultura europeană își are începuturile și dezvoltarea în ideologia canoanelor stabilite de Părinții bisericești, în reuniunile sinodale de la Niceea din anul 325 și până în secolul al VIII-lea”. Prin crearea bazelor doctrinei canonice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
începuturile și dezvoltarea în ideologia canoanelor stabilite de Părinții bisericești, în reuniunile sinodale de la Niceea din anul 325 și până în secolul al VIII-lea”. Prin crearea bazelor doctrinei canonice, eruditul teolog străromân a fost declarat în unanimitate de către canoniștii apuseni ca fiind „cel care a introdus la latinii veacului al VI-lea dreptul bisericesc grec, deja foarte avansat în formarea lui, și părintele și magistrul științelor juridice...”. Episcopul Ștefan din Salona (Dalmația), episcopul Petronius din Calabria (după unii din Ohrida
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și papa Hormisdas (514-523), fiecare la vremea sa, i-au cerut să traducă din limba greacă în limba latină textele canoanelor care circulau în Biserica răsăriteană. Dionisie însuși mărturisea în prefața primei ediții a canoanelor că unii ierarhi ai Biserici apusene, declarându-se nemulțumiți „de stângăcia traducerii celei vechi”, l-au solicitat să traducă „din grecește regulile (canoanelor) bisericești...”. Până să apară traducerile lui Dionisie Exiguul, în Biserica apuseană au circulat, în limba latină, numai canoanele apostolice (primele 50), ale Sinodului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mărturisea în prefața primei ediții a canoanelor că unii ierarhi ai Biserici apusene, declarându-se nemulțumiți „de stângăcia traducerii celei vechi”, l-au solicitat să traducă „din grecește regulile (canoanelor) bisericești...”. Până să apară traducerile lui Dionisie Exiguul, în Biserica apuseană au circulat, în limba latină, numai canoanele apostolice (primele 50), ale Sinodului I Ecumenic (325), cele ale Sinodului de la Sardica (343) și ale sinoadelor locale, din Răsărit, din secolul al IV-lea. Însă acele colecții prezentau unele deficiențe, precum echivalența
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
greacă sau utilizarea unor termeni improprii etc. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, limba greacă a fost înlocuită treptat cu limba latină și în domeniul Dreptului canonic. Chiar și în această etapă, Dreptul canonic apusean continuă să rămână tributar Dreptului canonic răsăritean, de limbă greacă. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă răsăriteană reprezenta atât leagănul creștinismului, cât și al Dreptului eclesiastic. Legislația canonică a primelor veacuri a fost redactată în limba greacă, pentru că, inițial, nucleul primelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui noțiunea de „regulae” sau „statuta”: „reguli părintești”, „titlurile hotărârilor”, „disciplina rânduielii bisericești”, „canoanele Sinodului de al Niceea”, „hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon” etc. Până la traducerea făcută de Dionisie Exiguul, în Colecțiile canonice apusene, redactate în limba latină, apare noțiunea de „statut”, nu de „canon”. În Prefața către episcopul Ștefan, el precizează că a introdus în Colecția sa canonică tradusă „chiar și hotărârile Sinodului de la Sardica, precum și a celui din Africa”. În Prefață la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
treilea an al activității mesianice. Astfel, ipoteza că aceasta s-a redus numai la durata unui singur an cade. O altă observație se poate face cu privire la data sărbătoririi Crăciunului. Faptul că, în vechime, răsăritenii o considerau la 6 ianuarie, iar apusenii la 25 decembrie, reflectă armonia unor reguli de comput. Cum vieții pământești a Mântuitorului i se atribuie desăvârșirea printr-un număr rotund de ani, socotindu-se nouă luni de la 25 martie, se obține ziua de 25 decembrie și 6 ianuarie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui știință de carte nu i-a tulburat înțelepciunea, frumusețea și simplitatea vieții monahale, dar nici nu l-au izolat de varietatea preocupărilor bisericești ale epocii. În urma sumarei descrieri a genialei sale personalități, se poate înțelege de ce părintele dreptului bisericesc apusean și al cronologiei creștine nu a putut lăsa nici un ucenic, deși a avut mulți admiratori încă din viață. Îmbunătățirea proprie și continua jertfire a omului celui vechi din sine a fost posibilă prin cercetarea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, știut
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scrieri de edificare sufletească, mai ales în mediile monahale, canoanele Bisericii universale și lucrările de cronologie creștină. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o mare intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doar o mână de oameni însă luptau ca mânați de o credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit ca pe niște vechituri, obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul impuse de o putere străină, au sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au început în liniște, un proces democratic, într-un ritm nemaicunoscut de vreo altă țară din Europa; au fixat, pentru generații, cu îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nici numai prin faptul că toți au văzut că Și-a dat duhul, ci 66 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Atanasie deduce învierea chiar din întrupare. Cuvântul lui Dumnezeu a luat trupul ca să-1 scape de moarte, adică să-1 învie. Creștinismul apusean a tras o altă concluzie: 1-a luat ca să poată satisface prin jertfă, ca om, onoarea dumnezeiască jignită de oameni; atâta tot. (n. s. 82, p. 127) 66 și prin timpul zilelor cât a stat în mormânt. Despre înviere aveau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pus o stavilă puternică și neînlăturabilă agresiunei germanismului spre Orient". Această stavilă a fost Islamul, "chemat să puie un veto curentului germanic spre Răsărit, spre a scăpa pe celelalte rase slavice de soarta Poloniei catolizate și atrase în sistemul Europei apusene cu pierderea puterei dinlăuntru a vieței sale."28 Așadar, Danilevski vedea slăbiciunea Poloniei în faptul că s-a lăsat catolicizată, iar nu în sistemul monarhiei elective, cum considera Eminescu. Explicația poetului nostru este însă cu mult mai validabilă. Danilevski considera
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
-i instincte fanatice pentru idei de o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesubt decât pur și simplu neștiința și gustul de spoliare. În zadar caută un popor în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
al Bacăului) și al Milcovului, petrecerea fără supărare a armenilor și evreilor în țările noastre, libertatea de cult, garantată acestora prin anume hrisov de către Ștefan cel Mare, desele raporturi ale episcopilor catolici despre desăvârșita toleranță și respectul dovedit pentru cultul apusean de către popor, boieri și Domn (la sărbători mari Vodă și boierii luau parte la serviciul divin din bisericile catolice), toate acestea dovedesc că cel puțin în această privință n-am făcut niciodată ceea ce dorim să nu ni se facă nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este epoca constituirii lingvisticii limbilor populare, dar lucrări de lingvistică ce vizau limba literară, și chiar unele aspecte ale limbii populare, s-au realizat încă din antichitate și au devenit foarte numeroase în perioada formării limbilor literare la popoarele europene apusene (îndeosebi la cele romanice). Pe de altă parte, fiind fondatorul concepției privitoare la manifestarea teoretică și practică a rațiunii, Kant nu putea fi tentat să excludă lingvistica normativă (practică) din sfera științei, așa cum va proceda mai tîrziu Ferdinand de Saussure
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceea, problema unității limbii române este mai degrabă una de filozofie a culturii și a stilului de viață, decît de filologie. Ca atare, există și o diferență între modul de constituire și de funcționare a limbilor literare răsăritene în raport cu cele apusene. Limbile literare italiană și germană s-au creat prin inițiative individuale, dezvoltîndu-se printr-un contact redus cu nivelul popular, și, de aceea, inovațiile nu pot veni aici prin preluarea de elemente dialectale și populare, ci numai prin creația personalităților culturale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
folosește cuvinte "gata făcute" în alte limbi (în latină sau în franceză)405. În consecință, Noica apreciază în mod deosebit efortul românilor din perioada de modernizare a limbii și a culturii de a crea cuvinte proprii pentru a recepta filozofia apuseană, atribuind discursului filozofic un accentuat profil ontologic. Din acest motiv, cre-de el, cea mai nimerită manieră de filozofare este determinarea cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vecinii!" Ropotele de aplauze au consfințit aceste vorbe de bun-simț. Da, dar cum să dovedești că ai tăi au venit primii? Să luăm, de pildă, exemplul atât de mediatizat al Republicii Pontomare: actualii cetățeni ai acestui stat situat pe malul apusean al fluviului Goro au primit somații că vor trebui să-și părăsească locuințele întrucât colobații au trăit pe meleagurile lor încă din secolul al XII-lea, când Robert al III-lea a gonit în mod samavolnic băștinașii din căminele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]