2,792 matches
-
tocmai femeia necăutată solicită adulterul și îl săvârșește cu oricine și oricând. El credea că i se cuvine recunoștință, apropiindu-se de dânsa, sacrificându-și un idol întruchipat în antipodul eiă Însă Zitta a înțeles că slăbănogul cu ciocul de aramă cânta pe struna ei și cu naivitatea femeii nedorită, l-a făcut punte pe prăpastia deschisă între ea și Ramses, doi oameni cu totul deosebiți. Numai că Ramses nu i-a servit de trambulină. - L-ai învățat cu nărav de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu eleganta clădire a tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența fluidului spiritual, vorbindu-mi despre masturbația sufletească, de care încercase să mă vindece în atâtea rânduri. Alunecarăm în ulicioara neagră ca un gât de iad și scârțâitul scărilor de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă se lărgise până la urechi. Mi se păru, atunci, că cel mai bun lucru ce-l am de făcut este să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din închipuita catedrală, pe care imaginația o construiește gigantică, dacă ne luăm după grosime neobișnuită a stâlpilor retezați. Îi lipsea fondul negru din ultimul plan. Avea însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul umflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul cu care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu ciocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în secunda când se prăbușește. Peruca roșie cobora lent după dânsa și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pusă cu gura În sus. — Mulțam fain, domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului nefericit, a cărui căciulă nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cei care au mas acolo li se furlandisesc talentele la cap; de-un paregzamplu, Paiu Fioros, care cerșeștorește dă pamplezir, deși unii zic c-ar fi milionist. La Început a plouat cu profeți care zicea că peizanu o să-și deie arama pă moacă pă loc, care nu iera dă nasu lui. Da visau imere. Uite, de vă cade la Îndemână, ziceți o plângere, numa una, făcută dă chiriașii dân cotezzo. Nu vă luați sama: unu n-a clevetit și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
constituit o incursiune sub cerul liber, pe azotea și, imediat, În astronomie; mersul În jos m-ar fi dus În beci, În câmpia subtropicală, dacă nu chiar În adâncurile globului terestru. În plus, colțul ales prezenta fenomene interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele doi și trei. Știm totul despre scrumieră: nuanțele aramei, greutatea specifică, diametrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele doi și trei. Știm totul despre scrumieră: nuanțele aramei, greutatea specifică, diametrul, diversele raporturi dintre diametru, creion și masă, designul pentru logo, prețul de fabrică, prețul de vânzare și alte multe date, pe cât de riguroase pe atât de oportune. În ce privește creionul, un adevărat Goldfaber 873, ce să spun? Având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
VOI. SĂ VORBIM ACUM. O DORESC! — E clar că nu ține cont de argumente, zise Barnes. — Jerry, spuse Ted, trebuie să ne lași singuri pentru un timp. NU. ASTA NU SE POATE. NU SUNT DE ACORD. NU! Acum Își dă arama pe față, ticălosul! sări Barnes. „Regele copil“, gândi Norman și, cu glas tare: — Lasă-mă și pe mine. — Ești invitatul meu. Jerry, spuse Norman. DA NORMAN. SUNT AICI. — Jerry, este foarte interesant pentru noi să discutăm cu tine. Barnes Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit, El va veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul X, nr. 943, 2-4.02.1999) FLUVIU DE VEAC STRĂMOȘESC în memoria lui Ștefan cel Mare și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mari bărbați ai țării, Ion și Petre. Nu-i mai unesc acum decît teroriștii. Și ei n-au existat. În Azi, mulți cititori Îl anunță pe domnul Iliescu că nu-l vor mai vota pe motiv că „și-a dat arama pe față”. Parcă-i stă mai bine. Dimineața Îl atacă pe fostul premier. Zice că-i „de-un grav infantilism”. Preferata acestui ziaroid este o zburătoare din familia strigiformelor. Care și-a Încheiat cuvîntarea postreferendum c-un țipăt mic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culcă cu surorile lui N. pe care-o tot lasă gravidă ți e gelos pe d’Anthès. Își bate copiii cu nuiaua, le penetrează pe doici În timp ce alăptează pe la spate, și scrie: p. e imorală. Aflăm că autorul Călărețului de aramă dorește mai mult femeia la ciclu. Sobrietatea și perfecțiunea operei sale se datorează acestui fapt, precum și aceluia că e evlavios doar În fața cît mai multor p. Se uită la sutele lui de cărți și-și dă seama că după ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va veni bine și după ce te va fi învăluit într-o plasă, ca un păianjen.) „Zi-mi: de ce nu-l poți suferi? Te-ai certat cu el?“ Ohoooo!! ÎGândind nu numai că Domnița avusese dreptate, ci că el își dăduse arama pe față sau și-o dăduse în raporturile lui cu Andrei Vlădescu, chiar mai repede decât s-ar fi crezut, ajungând să se certe adesea și ajungând la un asemenea grad de antipatie reciprocă și profundă - care nu excludea aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva de genul ăsta. Dacă așa stăteau lucrurile, Julia ar fi lăsat un bilet. Helen se ridică În picioare, Își scoase pardesiul - calmă acum - și Începu să caute prin casă. Se Întoarse În bucătărie. LÎngă cămară aveau o mînă de aramă atîrnată de un cui, În care prindeau liste și mesaje, dar toate mesajele prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
realizează prin cucerirea puterii politice, deci pe cale revoluționară. Socialismul modern, numit și socialism proletar, este reprezentat de către Ferdinand Lasalle care a susținut necesitatea organizării clasei muncitoare în cooperative muncitorești de producție, prin care să se înlăture profitul și "legea de aramă a salariilor"30. El consideră că, împotriva acestei legi, cooperația de consum este neputincioasă, fiind necesară organizarea clasei muncitoare în cooperative de producție. Lasalle mai spunea "A face din clasa uvrieră propriul său patron, iată mijlocul, singurul mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
acestei legi, cooperația de consum este neputincioasă, fiind necesară organizarea clasei muncitoare în cooperative de producție. Lasalle mai spunea "A face din clasa uvrieră propriul său patron, iată mijlocul, singurul mijloc de a abroga această lege crudă, această lege de aramă care determină salariul"31. Referindu-se la relațiile cu statul, el era de părere că acesta trebuie să sprijine financiar cooperativele de producție, dar cu condiția ca acesta să nu exercite o dictatură asupra acestor societăți. Rolul statului trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]