2,289 matches
-
peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectivă a absolutului. Multiplele valențe simbolice pe care le cumulează elementele ce îl compun, viziunea cosmică generatoare de spații fantastice a căror determinare temporală evocă lumea basmului a paradisului pierdut -, complexa rețea de arhetipuri din care gândirea poetică eminesciană țese un univers al propriilor mituri sunt câteva modalități prin care Eminescu atribuie spațiului poetic descris perspective nelimitate, ample deschideri către infinit. Dar nu numai pictura sau arhitectura pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
Transformarea lentă, dramatică și, adesea, chiar tragică a vieții satului, raportîndu-se la indivizii care îl populează, este văzută de M. Preda ca o înfruntare dintre două lumi, dintre o civilizație seculară și conservatoare prin natura ei, a țăranului văzut ca arhetip, și elementele înnoitoare care se insinuează și o modifică. Formele rezistenței țăranilor la procesul istoric nu mai apar schematice, nici false. M. Preda descrie faptele cu deplină obiectivitate, observând că procesul istoric este extrem de profund, implicând o schimbare de mentalitate
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
luni corespunzătoare celor patru anotimpuri. Descrierea unui astfel de spațiu este desprinsă de sfera concretului și inserată domeniului fenomenologic, cu rădăcini în arhetipal și sfârșind în istoric și mitologic. Pe acest demers fenomenologic se realizează identificarea simbolului omului-Ilie Moromete devenit arhetip, cu simbolul naturii.-salcâmul imagine a ancestralului: „Lângă el (salcâmul) se oprise Moromete.” Simbol al vegetalului, salcâmul devine "el”, un martor, un actor al unei ultime scene istorico arhetipale, un contemplator și un contemplat ce se regăsesc pe un singur
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Jung, „fiecare bărbat poartă cu sine imaginea eternului feminin, nu imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere“. Or, cum am mai arătat, „nelumeasca făptură“ ce stăruie în mintea celui adult din Straja dragonilor este o figură inventată, arhetipul feminin ce definește natura aparte a psihicului și inconștientului său. Femeia arhetip a lui I. Negoițescu e una galactică, o stea-înger rece, inaccesibilă, proiecție surprinzătoare a imaginarului unui tip uman care, cum repetat o spune, e „împins de simțurile totdeauna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
femei anume, ci a unei femei în genere“. Or, cum am mai arătat, „nelumeasca făptură“ ce stăruie în mintea celui adult din Straja dragonilor este o figură inventată, arhetipul feminin ce definește natura aparte a psihicului și inconștientului său. Femeia arhetip a lui I. Negoițescu e una galactică, o stea-înger rece, inaccesibilă, proiecție surprinzătoare a imaginarului unui tip uman care, cum repetat o spune, e „împins de simțurile totdeauna în fierbere“. Ea este, de aceea, „logodnică de-a pururi, soție niciodată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
zi o să admitem, ceva ce se reconciliază cu persoana. Acest aspect integrator al conceptului de umbră este central și esențial în terapia jungiană. Umbra este cea care mediază transformarea anumitor visuri în realități, care trasează drumul spre descoperirea rădăcinilor în arhetipurile ființei, unde sunt refulate dorințelor egoiste ale eului. De aici, din aceste abisuri arhetipice își are originea ceea ce la Jung este esențial în vis. Teoria jungiană deosebește două tipuri de vise: pe de o parte cele reprezentative pentru conflictele pe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unui astfel de conflict între ele, al neputinței de conciliere dintre cele două instanțe. Sunt implicate aici deopotrivă sinele freudian, reprezentând gradul de sublimare de care este capabil un individ, ca și inconștientul colectiv, ca fiind suportul imaginilor mitologice, al arhetipurilor care intră în joc în astfel de situații. Este un cadru bine elaborat pentru reprezentarea rolului experienței umane, adesea tăinuită în abisurile psihismului inconștient, cu influențe asupra vieții emoționale celei mai rafinate. Jung recunoaște că acest conflict debutează din fragedă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de studiu la Atena, Creta, Siracuza, Alexandria. Pictează în versuri femeia, dă frumuseții acesteia suflet, puterea de a iubi. În poeziile sale se găsesc tipologii felurite în care femeia poate să iubească: Didona un tipar ultim pe altarul iubirii; Penelopa arhetipul fidelității conjugale; Phaedra tiparul-simbol al iubirii interzise; Iphigenia tiparul sacrificiului de sine; Medeea este tiparul incandescenței unei iubiri posesive transformată în ură paroxistică. Fiecare heroidă devine o "radiografie psihologică" a sufletului feminin, alcătuit din temeri, dorințe, lacrimi și speranțe; "Dragostea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
artiștii naivi ca fiind neîndemînatici, lipsiți de abilități tehnice, la o analiză atentă se poate constata că pictorul naiv este la fel de ordonat și de coerent ca și În oricare alt gen de pictură. Deși În alt fel, deoarece izvorăsc din arhetipuri subconștiente, culorile sale sînt armonizate iar compozițiile au ritmuri consistente. E necesară desigur distincția artei naive de celelalte categorii de artă cu care a fost asimilată. Cel mai adesea se discută despre asemănarea artei naive cu arta copiilor. Dacă o
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
că omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai liber, cîteodată, decît în trecut. Dar modelul nostru de univers este unul fără transcendență veritabilă; societățile tîrziu moderne nu se mai construiesc în funcție de un arhetip ceresc; cadrele vieții comunitare nu mai oglindesc decît absența divinului, ignorarea lui. Tematica treptelor superioare ale realului, sensurile existenței decurgînd dintr-un pol trans-lumesc au ajuns chestiune de credință privată sau valoare strict culturală, patrimoniu respectat, dar neîntreținut. Gînditorii care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ce le sînt specifice, pentru ca, eliberat de ele, omul să se identifice participativ cu realul absolut. Aceasta e, rapid spus, tema eliberării totale din doctrinele Indiei sau identificarea cu Tao, în China. Aceasta este, pentru tradițiile monoteiste, tema Omului universal. Arhetip uman al universului, el indică, pentru fiecare om, ținta ultimă a efortului spiritual, aceea de a satura toate treptele realului, în termenii lui Andrei Pleșu. în creștinism, tema are un relief special, de vreme ce Christos este Omul universal în plenitudinea lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip de om, instaurînd astfel arhetipul umanului. Pentru tradițiile abrahamice, omul este creat după chipul de om al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu doar fiindcă asumă condiția noastră, ci, dacă riscăm sensul tare al expresiei, tocmai fiindcă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
își apropie forma de forma cercului și, prin salt, prin trecere la limită, se identifică cu ea. în traseul său, omul interiorizează o sferă tot mai largă a realului ; dar mai ales converge calitativ spre Forma care îl definește, spre arhetipul său. Nu alta este concepția lui Berdiaev privind persoana totală, echivalent al omului universal. Pentru el, persoana fiecărui om concret poate fi definită ca o unitate universală. Prezentă ca program înlăuntrul omului, ea își așteaptă, își cere realizarea. Dată dintru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură. în acest orizont, existența universală are, dincolo de curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația și istoria în plasa lor eliberatoare își au tensiunea cea mai înaltă. Pentru omul spiritual, peisajul lumii și viața proprie cu contrastele, crizele, contradicțiile lor flagrante pot sluji
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spectacolul lumii cu un ochi sensibil la analogii verticale. Logica simbolică nu înlănțuie lucrurile potrivit unei productivități cauză efect, pe care se aplică stricta raționalitate. Ea se întemeiază pe o relație mai directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot lanțul inferenței care leagă capetele. Lucrul cel mai comun, în măsura în care poartă o încărcătură simbolică, trimite direct la arhetipul pe care îl reflectă. Pentru a vorbi despre relația dintre idei și existente, Platon a luat ca exemplu banalul pat. în creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-un lucru mai mic, mai banal, mai neînsemnat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu care spiritul unei culturi se definește pe sine, este expresie directă, chiar dacă nu unică a aceleiași viziuni despre lume și despre existență ce caracterizează în mod unitar și de neconfundat o cultură”. Miturile apar ca niște scenarii ale arhetipurilor prezentând teme și simboluri au compoziții de ansamblu: epopei, narațiuni, geneze, cosmogonii, teogonii. Pentru Mircea Eliade el este povestirea unei istorii sacre despre „un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, adică mitul este „povestea
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
această distincție am dori să menționăm că: • informația se referă la descriere, definire, la plasarea În spațiu a unui subiect (ce?, cine?, când?, unde?); • cunoașterea reprezintă strategia, practica, metoda sau abordarea (cum?); • Înțelegerea include principiul, perspicacitatea sau intuiția, morala, sau arhetipul de acțiune (de ce?). Este necesar, În acest context, să aducem câteva precizări importante. Practica organizațională afirmă că există o relație asimetrică Între date, informație și cunoaștere. Datele reprezintă fapte formative ale realității sau valori ale unor rezultate posibile. În sistemul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
această distincție am dori să menționăm că: • informația se referă la descriere, definire, la plasarea În spațiu a unui subiect (ce?, cine?, când?, unde?); • cunoașterea reprezintă strategia, practica, metoda sau abordarea (cum?); • Înțelegerea include principiul, perspicacitatea sau intuiția, morala, sau arhetipul de acțiune (de ce?). Este necesar, În acest context, să aducem câteva precizări importante. Practica organizațională afirmă că există o relație asimetrică Între date, informație și cunoaștere. Datele reprezintă fapte formative ale realității sau valori ale unor rezultate posibile. În sistemul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
culturii moderne e numai un aspect al acestei lupte. El nu se poate concepe și nici n-ar putea exista decât în opoziție cu contrariul lui. Negativismul e spiritul demonizat al culturii moderne și el nu poate lucra decât caricaturizând arhetipul frumuseții, al binelui și al adevărului, împotriva căruia se găsește în stare de revoltă. Istoria modernă a filosofiei descreștinate, a artei descreștinate, a științei și politicii descreștinate nu este altceva decât opera negativă de caricaturizare a Bisericii lui Hristos și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i umpleau spiritul, fără putință de a le percepe din afară. El contempla frumusețea muzicală în ordinea inteligibilă și pentru urechea lui interioară, sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor filosofi, care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului John Milton, care, cu ochii stinși, a văzut strălucirile Paradisului pierdut. Cazurile acestea, greu de lămurit pentru metoda esteticii moderne, sunt foarte apropiate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor transcendente. Expresia „în sânul lui Avraam” sau „în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci în cerul populat cu formele pure ale existențelor îndumnezeite. Ea are într-adevăr un caracter sofianic de vreme ce, prin chipurile modelate concret, ne actualizează bucuria regăsirii în rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile cerești. Scriind tratatele sale despre Cultul sfintelor icoane, Ioan Damaschin a formulat în sensul acesta filosofia sau estetica picturii bisericești. Icoana e chipul artistic al Domnului Hristos, al Fecioarei Măria, al sfinților, adică al umanității transfigurate din istorie în eternitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]