5,079 matches
-
tata la potcovar și îmi băgam nasul peste tot. De la suflat cu foiul în cărbunii din vatră, la bătutul pe nicovală a fierului înroșit, până la potrivirea potcoavei fierbinți pe copita curățită a calului...Îmi plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai când ți-i lumea mai dragă...Dar și un cal potcovit prost! Vai de zilele lui...Se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în acel zapis. Atunci, să auzim și noi. Egumenul spune: „Adecă noi, Ieremiia egumenul și cu tot săborul de la mănăstire Trei Sfetitele din tîrg din Iași...Scriem și mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru precum noi...vădzînd sfînta mănăstire arsă și stricată de leși,...fiind mănăstirea pustie de tot, n-am avut cum face ca să o întărim și să creștem ceva bucate. Avut-a sfînta mănăstire un loc de casă între Ulița Mare și-ntre Ulița Strîmbă...pe lîngă locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-un gest plin de cinism, întinde mâna spre colega mea, cerându-i să facă cunoștință. Ea fuge și strigă la mine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ștefan, prefăcu în cenușă tot orașul. Cinci ani în urmă, îndată ce eroul domn găsi odihnă din partea dușmanilor străini, el o rezidi iarăși; și poporul, iar nu el, o numi Ștefanovița. La anul 1491 rezidența domnească în mare parte fu iarăși arsă, încât după câțiva ani ea număra numai șase sute odăi, care și aceste, prin nepăsarea următorilor stăpânitori, se împuținară tot mai mult. Domnul Ștefan Tomșa (1615) însă arzând și pe acestea, curțile în vremea lui Alexandru Mavrocordat v.v. ajunseră a număra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism acut. Când bărbații au scos din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de petrecere. Se văzu oprit din drum de un strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe nici un fel de cuțite sau furculițe. Bietul Henry pare atât de părăsit! zise Sally. O să mă duc și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împingând-o apoi în gura lui Wilt. După aceea își linse agale degetele, uitându-se la Henry cu ochi mari. Wilt își mestecă încurcat bucata de burger și în cele din urmă o înghiți. Semăna la gust cu carnea tocată arsă, cu un ușor gust de parfum de firmă. Parcă Lancôme. — De ce doi? întrebă el, clătindu-și întrucâtva gura cu salata de varză și morcovi. De ce doi... ce? — De ce doi oameni? explică Wilt. De ce e așa de important ca doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pereche de pantofi. Când reuși să termine, copia Evei Wilt stătea întinsă pe pat și zâmbea fix înspre tavan. — Așa te vreau, fetițo, zise Wilt și coborî la bucătărie ca să vadă dacă punga de curry semipreparat era gata. Era gata arsă. Wilt opri cuptorul și intră în toaleta de serviciu, cea de sub scări. Se așeză și se gândi la următoarea mișcare. Urma să folosească păpușa pe post de manechin pentru teste, astfel încât atunci când avea să vină ziua potrivită, se va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se aștepta un comentariu din partea lui. Nimeni n-ar putea să trăiască într-o așa mizerie un întreg weekend fără să... — Să trăiască? Ai zis „să trăiască“, nu-i așa? sări Flint, călcând pe o bucată de carne de vită arsă. — Am vrut să spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pretind că ei sunt sexul tare, dar când lucrurile o iau razna, tot noi, femeile, trebuie să-i scoatem din încurcătură. — Henry e la fel de nepriceput, zise Eva. Singurul lucru pe care știe să-l facă e să repare o siguranță arsă. Sper că nu-și face griji din pricina mea. — Se distrează cât se poate de bine, zise Sally. — Nu Henry. Nici n-ar ști cum. Probabil că și-o trage cu Juddy. Eva clătină din cap neîncrezătoare. — Atunci era beat, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul, maltratarea pisicilor și a pensionarei. Viața de o clipă a ziarului, viața de o clipă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt. Gimnastică a împreunării ? Tulbure magnetism, din care captezi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vadă, să n-o vadă. „Nu te uita, nu mă privi.“ Dar o văzu și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
muzica. — Vezi că s-a oprit, întoarce-o pe partea ailaltă. — Eu zic să accepți provocarea. Indiferent dacă e adevărat că Mircea Claudiu ți-a propus... Acceptă, dar nu conta pe mine. Or fi și ei niște exilați, acolo, suflete arse, știi cum e. N-ai ce pierde, în definitiv, n-ai ce pierde. Dacă te distrează, fă-o, orice distracție e bună. Eu nu te pot ajuta. Să fie clar, n-am cum. Încearcă la Gafton, el știe multe povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi primit nenorociții pe eliberatorii lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-or fi uitat la ei? Ca la niște întârziați mintal. Ce știu ăștia... numai noi știm ce e viața, suferința! Bătuți, scuipați, arși. Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și... Venera era palidă, își șterse fruntea cu mâna, mâna tremura, dar își reveni, regăsi cuvintele și mutra. — Poate ți s-a spus sau îți amintești... Sonia, pisica aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta. Ai suporta greu, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva din clădire îl făcea să sară ca ars. În ziua de sâmbătă, 4 iunie (la trei zile după dezastruoasa mea întâlnire cu Roberto Gonzalez, care fusese și ziua deconcertantei discuții cu Harry Brightman), chiar un sunet l-a smuls pe nepotul meu din brațele somnului: în cazul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Peoples timp de douăzeci de ani, dar n-am să susțin că mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a luat foc atunci când am uitat s-o închid după o beție cruntă. Din fericire, Ruth a dat buzna în camera mea să vadă dacă purtasem una din bluzele ei în seara aia și a simțit imediat mirosul de fire arse. Și în ziua de azi tot mai susține că mi-a salvat viața. În fine, pătura mea electrică a fost confiscată și, deși am o sticlă de apă fierbinte, nu mă deranjez să o umplu în fiecare seară. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
faptul că nu suntem potriviți unul pentru celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune Connor brusc. Îți pregătesc o baie fierbinte, aprind niște lumânări parfumate... — Connor, te rog frumos ! strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zi, cu lipsa lui Ilie. Mai trec în fiecare zi pe la casa cu obloane trase din Cuza Vodă, dar parcă numai din obișnuință... După două zile sunt deja saturat de trenul legănat dinspre Tulcea spre Constanța. Mirosul lui de cărbune ars (cum e cărbunele nostru cu putere calorică slabă, mai mult afumă decât să dea energie), presimt că o să-mi rămână impregnat multă vreme în singurul rând de haine pe care le-am cărat după mine. Trenul nu-mi mai provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cronometrate pe secundarul ceasului cu brățară argintie, au trecut pe sub fereastra chiliei mele douăzeci de inși, o măturătoare de frunze, cu basmaua uriașă în culorile toamnei înfășurată de mai multe ori peste gură, arătând întocmai ca un morman de frunze arse, pe urmă un grup de fete nostime de la Economic - nu mai știu dacă am apucat vreodată să-ți vorbesc despre „liceul de fete“ de pe strada mea. Elevii erau în proporție zdrobitoare, probabil peste nouăzeci la sută, de „sex frumos“. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]