2,684 matches
-
ordinele de acțiune împotriva lui Hitler. Una dintre cele mai hotărâte și mai neașteptate încercări de eliminare a lui Hitler a apărut în noiembrie 1939. Georg Elser, un tâmplar din Württemberg, acționând de unul singur, a conceput un plan de asasinare a lui Hitler. Elser a fost implicat într-o oarecare măsură în activitățile comuniștilor mai înainte de 1933, dar motivele exacte ale acțiunii sale rămân un mister. El a citit în ziare că Hitler va ține un discurs la o întrunire
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
au eșuat pe toată linia. KPD a continuat să lupte pentru supraviețuire în clandestinitate. Activiștii comuniști nu s-au mai făcut simțiți decât în ultimele zile ale războiului. La sfârșitul anului 1942, Tresckow și Olbricht au conceput un plan pentru asasinarea lui Hitler și declanșara unei lovituri de stat. Pe 13 marite 1943, în timpul drumului de la cartierul general Wehrwolf de lângă Vinnița la Wolfschanze în Prusia Răsăriteană, Hitler avea programată o oprire la cartierul general al Gupului de Armate Centru, la Smolensk
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
facă turul de 30 de minute, după cum fusese programat, a plecat mai devreme. Gersdorff a trebuit să dezamorseze rapid bomba într-o baie. Această a doua tentativă eșuată a demoralizat temporar grupul complotiștilor. Gersdorff a povestit despre această tentativă de asasinare după terminarea războiului. Axel von dem Bussche, membru al Regimentului de infanteri nr. 9, s-a oferit voluntar să-l omoare pe Hitler în noiembrie 1943, în timpul prezentării noilor uniforme de iarnă, dar trenul cu susnumitele uniforme a fost distrus
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de opoziție creștine, atât catolice cât și protestante. Toți acești oameni se considerau posibili lideri ai unei conduceri posthitleriste, dar ei nu aveau o concepție clară asupra modalității prin care Führerul putea fi îndepărtat de la putere, (cu excepția celor care plănuiau asasinarea dictatorului, o soluție pe care mulți o respingeau pe motive de etică). Planurile lor nu au reușit niciodată să surmonteze problema uriașei popularități a lui Hitler în rândurile populație germane. Acești opozanți și-au ocupat timpul mai degrabă cu dezbateri
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
guvernarea lor. Încă din 1942, el împărtășea părea altor ofițeri germani, conform căreia Germania este condusă spre dezastru de Hitler și că numai îndepărtarea dictatorului poate salva țara. Scrupulele sale moral-religioase l-au împiedicat o vreme să ia în considerație asasinarea Führerului. După dezastrul de la Stalingrad, el a ajuns la concluzia că asasinarea lui Hitler ar fi fost cel mai mic rău moral. Olbricht le-a prezentat lui Tresckow și Stauffenberg o nouă strategie pentru declanșarea loviturii de stat. Armata de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
căreia Germania este condusă spre dezastru de Hitler și că numai îndepărtarea dictatorului poate salva țara. Scrupulele sale moral-religioase l-au împiedicat o vreme să ia în considerație asasinarea Führerului. După dezastrul de la Stalingrad, el a ajuns la concluzia că asasinarea lui Hitler ar fi fost cel mai mic rău moral. Olbricht le-a prezentat lui Tresckow și Stauffenberg o nouă strategie pentru declanșarea loviturii de stat. Armata de rezervă avea un plan de acțiune „Operațiunea Valküre”, care trebuia folosit în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
milioanelor de muncitori străini aflați la muncă forțată în Germania. Olbricht a sugerat că acest plan ar putea fi folosit pentru mobilizarea armatei de rezervă în scopul preluării controlului asupra orașelor germane, dezarmării SS-ului și arestării conducerii naziste, după asasinarea lui Hitler. Operațiunea Valküre putea fi declanșat numai prin atragerea de partea conspiratorilor sau neutralizarea generalului Friedrich Fromm, comandantul armatei de rezervă. Fromm, ca de altfel alți generali germani, era la curent cu existența unei conspirații militare împotriva lui Hitler
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
opțiune capitularii necondiționate. Marea problemă care se punea era dacă guvernul nenazist ar fi reușit să capituleze mai înainte sau după ce sovieticii ar fi ocupat Germania. Pe de altă parte, o bună parte a conspiratorilor a ajuns la concluzia că asasinarea lui Hitler nu ar fi ajutat la nimic altceva decât la salvarea onoarei conspiratorilor, a armatei și a imaginii Germaniei în ochii lumii. Privind retrospectiv, este surprinzător să constați că după luni de întâlniri conspirative și numeroase planuri de acțiune
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
activiști. Liderii acestora din urmă, Jakob Kaiser și Max Habermann, au ajuns la începutul anului 1944 la concluzia că a venit vreme acțiunii antinaziste. Au fost organizate celule de rezistență, care ar fi trebuit să se ridice la luptă după asasinarea lui Hitler și să preia controlul asupra clădirilor guvernamentale. La 1 iulie Stauffenberg a fost numit șef al Statului Major al Armatei de Rezervă comandate de generalul Fromm, cu cartierul general Bendlerstrasse, în centrul Berlinului. Această funcție îi permitea lui
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
occidentali imediat după uciderea lui Hitler. Complotiștii erau gata de acțiune. La începutul lunii iulie, Stauffenberg a participat de două ori la conferințele lui Hitler având o bombă în geantă. Dar pentru că se considera că succesul conspirație depindea și de asasinarea lui Himmler, atentatul a fost amânat de fiecare dată. De fapt, Himmler nici nu participa de obicei la conferințele militare ale Führerului. Pe 15 iulie, când Stauffenberg a participat la conferința din Prusia Orientală, s-a renunțat la această condiție
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
-și recâștige independența în secolul al XIX-lea, iar în perioada 1912 - 1913, o alianța zonală, Liga Balcanică, a învins Turcia în războaiele balcanice, reducându-i teritoriul european la ceea ce este azi. Primul război mondial a izbucnit în 1914 datorită asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand de Austria în Saraievo, capitala Bosniei. După al doilea război mondial, Uniunea Sovietică și comunismul au jucat un rol foarte important în Balcani. Pe timpul războiului rece, cele mai multe țări ale regiunii au fost conduse de guverne pro-sovietice. În ciuda
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
Complotul de la 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată de Operațiunea Walküre, prin care complotiștii urmau să-și asigure controlul asupra țării. Principalul atentator la viață führerului a fost Claus von Stauffenberg, care făcea parte
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
vechiul grup de rezistență a lui Tresckow din Grupul de Armate Centru a fost creată o grupare care putea organiza o lovitură de stat cu sorți de izbândă. La sfârșitul aceluiași an, Tresckow și Olbricht au formulat un plan de asasinare a lui Hitler și au fixat data loviturii de stat în martie 1943, în timpul vizitei dictatorului la cartierul general al Grupului de Armate Centru de la Smolensk. Pentru eliminarea lui Hitler fusese plănuită plasarea unei bombe la bordul aparatului de zbor
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
general al Grupului de Armate Centru de la Smolensk. Pentru eliminarea lui Hitler fusese plănuită plasarea unei bombe la bordul aparatului de zbor cu care urma să se deplaseze führerul. Bomba nu a funcționat. A eșuat de asemenea o încercare de asasinare a lui Hitler în timpul vizitării unei expoziții de armament sovietic capturat. Eșecurile au demoralizat conspiratorii. În 1943, ei au încercat fără succes să recruteze comandanți de pe front importanți, precum mareșalul Erich von Manstein și mareșalul Gerd von Rundstedt. Până pe la mijlocul
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
recruteze comandanți de pe front importanți, precum mareșalul Erich von Manstein și mareșalul Gerd von Rundstedt. Până pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a schimbat decisiv în defavoarea Germaniei. Complotiștii din rândurile armatei și aliații lor civili ajunseseră la concluzia că numai asasinarea lui Hitler ar fi putut deschide drumul către formarea unui guvern acceptabil pentru Aliații occidentali, guvern care să fi început tratativele pentru o pace separată. Semanarea unei păci separate cu occidentalii ar fi împiedicat Uniunea Sovietică să invadeze Germania și
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
acest motiv dictatorul trebuia înlăturat de la putere. Anumite scrupule de ordin religios l-au împiedicat o vreme să accepte că singura cale de înlăturare de la putere a führerului era asasinatul. După dezastrul de la Stalingrad, Stauffenberg a ajuns la concluzia că asasinarea lui Hitler era cel mai mic rău moral. Olbricht le-a prezentat lui Tresckow și Stauffenberg o nouă strategie a loviturii de stat. Armata de rezervă avea un plan de acțiune numit Operațiunea "Valkiria", care urma să fie declanșată în
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
în industria germană. Olbricht a sugerat că planul operațional putea fi folosit pentru mobilizarea Armatei de Rezervă, care ar fi putut prelua controlul asupra orașelor țării, ar fi dezarmat SS-ul și ar fi arestat conducerea nazistă, totul numai după asasinarea lui Hitler. "Walküre" putea fi declanșată doar de generalul Friedrich Fromm, comandantul Armatei de Rezervă, care trebuia ori să fie câștigat de partea conspiratorilor sau trebuia neutralizat. Fromm, ca și mulți alți ofițer de rang înalt, știa câte ceva despre conspirațiile
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
să descopere și grupul din cadrul Grupului de Armate Centru, iar atentatul din 20 iulie 1944 nu ar mai fi avut loc. Unii cercetători au avansat ipoteza că Himmler a lăsat complotiștii, dintr-un motiv necunoscut, să-și continue încercările de asasinare. Himmler a avutîn august 1943 cel puțin o conversație cu un opozant cunoscut - ministrul de finanțe al Prusiei, Johannes Popitz -, implicat în rețeaua lui Goerdeler. Lui Himmler i s-a oferit șansa să se alăture opoziției și să-l înlăture
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
conferințele militare ale lui Hitler, atât în Prusia Răsăriteană, cât și la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel în măsură să atenteze la viața lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fuseseră multă vreme de acord cu ideea asasinării dictatorului din motive etice sau religioase, dar și-au schimbat poziția, poate și ca urmare a unor mărturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri - punctul culminant al Holocaustui. Între timp, de partea conspiratorilor a fost
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
250.000 de evrei unguri - punctul culminant al Holocaustui. Între timp, de partea conspiratorilor a fost adus un nou aliat important, generalul Carl-Heinrich von Stülpnagel, comandantul militar al trupelor de ocupație din Franța, care urma să preia controlul Parisului după asasinarea lui Hitler și să negocieze cu forțelel aliate un armistițiu imediat. Complotul era gata de a fi declanșat. La începutul lui iulie, Stauffenberg a participat, purtând o bombă în geantă, la două conferințe ale lui Hitler. Dar datorită faptului că
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
pe principalii lideri naziști. Generalul Beck urma să fie numit șef al statului, fostul primar Goerdeler cancelar, iar Witzleben comandant suprem al armatei. Planul era ambițios, dar, cu un dram de noroc, nu era deloc nerealizabil. O altă tentativă de asasinare a fost anulată în ultima clipă din motive care rămân necunoscute. Toți participanții la conversația telefonică care a dus la amânarea acestei tentative au murit până la sfârșitul anului 1944. Stauffenberg s-a reîntors la Berlin furios și dezamăgit. Plecând de la
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
sensul navă-navă), taxele de protecție, furtul sau răscumpărările fac parte din joc. Un exemplu infam al unor astfel de activități este infiltrarea unei corporații, unde o corporație a infiltrat o alta, de-alungul a aproape un an. După care a urmat asasinarea virtuală a CEO-ului corporației țintă și furtul a bunuri în valoare de miliarde de ISK, la care criminali primiseră acces. Evenimente de această natură sunt dezbătute atât în joc cât și în lumea reală în media. Astfel de pericole
EVE Online () [Corola-website/Science/310703_a_312032]
-
la Bătălia de la Winwaed de către regele Northumbriei, Oswiu în 655. Înfrângerea a dus la prăbușirea temporară a puterii Merciei. Lui Penda i-a urmat primul său fiu, Peada, dar în primăvara anului 656 Oswiu a preluat controlul întregii Mercii după asasinarea lui Peada. O revoltă în 658 a dus la venirea pe tron a unui alt fiu al lui Penda, Wulfhere, care a condus Mercia până la moartea sa 675. Wulfhere a reușit inițial să restabilească puterea Merciei, dar la sfârșitul domniei sale
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
a câștigat și titlul de Bretwalda. Ethelbald a suferit o înfrângere în 752, când a fost înfrânt de către saxonii de vest sub conducerea lui Cuthred, dar se pare că Ethelbald si-a reimpus dominația asupra regatului Wessex până în 757. După asasinarea lui Ethelbald de către una dintre găzile sale în 757 a izbucnit un adevărat război civil, încheiat de victoria lui Offa. Offa a fost nevoit să restabilească inițiala hegemonie asupra regatelor sudice, însă nu numai că a reușit cu succes acest
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
mișcarea naționalistă, de care va rămâne legat până la sfârșitul vieții. Ing. Gheorghe Clime a fost împușcat fără judecată, în ziua de 22 septembrie 1939, la închisoarea din Râmnicu Sărat, în cadrul operațiunii de represalii ordonată de Carol al II-lea după asasinarea primului ministru, Armand Călinescu. Gheorghe Clime s-a înrolat de timpuriu în mișcarea nationalistă, la început în calitate de membru al societății patriotice Avântul, unde l-a cunoscut pe Nae Ionescu, în cadrul întâlnirilor anuale de la Brăila, [[Galați] și [[Bârlad]]. Ulterior, se apropie
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]