4,147 matches
-
Dar n-a putut să iasă pe nici unul dintre punctele vamale. În Vama Veche a luat-o pe jos până când a ajuns într-un punct în care i s-a tăiat respirația: mai întâi a fost împins cu brutalitate, apoi aspirat înapoi, ca un puf de păpădie. După alte câteva încercări, și-a dat seama că se află prins în terenul de execuție. Era o legătură mai fermă acum, nu doar cu oamenii unei geografii delimitate, ci cu Giulia însăși, prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Privesc în neant și încet mă ridic Pe aripi de vânt. Dincolo de nori, pustiul mă așteaptă Îndemnând, parcă, să plec. Mă zbat între viață și moarte, Mă aprind și mă sting iarăși. Urc între stele, Iar lacrima-mi lucește letargic Aspirând fără tăgadă spre liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai departe decât văd. Privesc spre tine. Viața dincolo de aparențe Și câteodată ajungi să te sufoci În arzătoare clipe ce mai târziu suspină Lăsându-te golit, regret cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tu, inimă nebună, Taci din gură! Destin alb-negru Mă înfățișez spre adevăr Și caut să fiu înțeleasă De doi stâlpi muți Ce mă îmbrățișează. Sunt eu Și aș vrea să cred Că dincolo de ființa-mi Se ascunde un secret. Atunci, aspir spre mai mult și mai bine Căutând fugară în trecut, Mă retrag în mine Într-un abis surd Și, căzută într-o lume fără margini, Mă pictez în alb și negru. Vis în ploaie Și mă țin de mână cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să văd că oglinda era nevătămată, singurul aspect era faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă eram invizibilă. Tu de ce nu fugi? Întreabă o voce, care părea să vină din fundul unei pubele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culoare acvamarin. Este singura cale să te înapoiezi acasă, îmi spuse Hedwig, în timp ce fredona un cântecel pe nemțește. Haide! Ce mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rândurile de mai sus vă este prezentată introducerea cărții ,,Sacrul și Profanul” de Mircea Eliade care, în propriile mele principii, este una din temeliile pe care se poate baza un om spre a deveni mai hotărât și mai doritor să aspire supranaturalul. În următoarele pasaje, îmi voi prezenta un fel de opinie și înțelegere a înțelepciunii acestei opere, încercând, într-un anumit mod, să deschid noi orizonturi acestei societăți care își construiește existența pe temeiul lucrurilor profane, al acelei lumi care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
contemporanii prin reușita economică. Pe plan profesional, singurul lui obiectiv - foarte ponderat - era să se piardă În acea „vastă clasă medie cu contururi puțin precizate” descrisă mai târziu de președintele Giscard d’Estaing. Dar ființa umană stabilește prompt noi ierarhii, aspiră cu patimă să se simtă superioară semenilor săi. Danemarca și Suedia, care serveau democrațiilor europene drept model pe calea egalizării economice, au dat deopotrivă exemplul libertății sexuale. În mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
calea Împlinirii și a plăcerii. Rămân mici momente de deprimare, de tristețe și Îndoială; dar sunt tratate cu ușurință pe cale medicamentoasă, chimia antidepresivelor și anxioliticelor a făcut progrese remarcabile. „Un centimetru cub vindecă zece sentimente.” Este exact lumea la care aspirăm astăzi, lumea În care, astăzi, am vrea să trăim. Știu bine, continuă Bruno cu un gest al mâinii, vrând parcă să respingă o obiecție pe care Michel n-o făcuse, că de regulă universul lui Huxley e prezentat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
muncesc, și asta am de gând să fac. Până la ora zece am terminat deja de călcat zece cămăși, am pus o tonă de rufe la spălat și am dat cu aspiratorul în seră. Până la prânz, am șters praful și am aspirat camerele de la parter și am lustruit toate oglinzile cu oțet. Până la ora ceaiului, am mai pus o tură de rufe, am tocat legumele la mixer, am măsurat orezul nerafinat ca să-l pun la abur și am pregătit cu atenție patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
total îndrăgostită de părul meu cel nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe spate și îl admir cum se revarsă într-o coamă bogată de culoarea caramelului. Aspir sub preș. Fâl. Aspir sub măsuța de cafea. Fâl. Fâl. Nu m-am gândit niciodată să-mi vopsesc părul. Oare ce alte lucruri senzaționale am ratat ? — A, Samantha. Ridic privirea și îl văd pe Eddie intrând în cameră, cu sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu cel nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe spate și îl admir cum se revarsă într-o coamă bogată de culoarea caramelului. Aspir sub preș. Fâl. Aspir sub măsuța de cafea. Fâl. Fâl. Nu m-am gândit niciodată să-mi vopsesc părul. Oare ce alte lucruri senzaționale am ratat ? — A, Samantha. Ridic privirea și îl văd pe Eddie intrând în cameră, cu sacou și cravată. O să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șapte ani ? Cum de nici măcar nu le-am observat ? Dau pătura la o parte, cobor din pat și mă uit în jur cu privirea încețoșată. Covorul e aspru sub tălpile mele și mă strâmb. I-ar prinde bine să fie aspirat ca lumea. Bănuiesc că menajera a încetat să mai vină în momentul în care au încetat să vină banii. Peste tot pe jos se află haine și scotocesc până când dau peste un capot. Mi-l trag pe mine și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
culoarea, Artemis Începe să vorbească tare la telefon. — Cred că esența conceptului este vitalitatea, spune, aruncînd priviri de control spre ușă. Mă-nțelegi ce spun ? — Ăă, da, spune Nick. Adică, Într-un mediu de piață modern, cred că trebuie să aspirăm spre... Îhm... fuziunea dintre strategie și o viziune progresistă... Doamne, ce se mai tîrÎie computerul ăsta azi... Tare mi-e că, În clipa În care o să intre Jack Harper, o să mă găsească uitîndu-mă În computer ca vițica la poarta nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nimeni, era povești multe că era mult idealism revoluționar pă vremea aia, ceea ce nu se mai vede la ăștia de-acuma, mai mă uit și eu la ei, nu mai are nimeni idealismele noastre care le aveam atunci, adică să aspiri la ceva care știi că nu se poate întâmpla, gândeai poate dacă cade regimul să se-mplinească și visarea ta, da noi nu gândeam chiar atât de departe, ți-era frică să și gândești chestii de-astea, securitatea te știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acrobații pe scenă și țipându-și replicile cu capul în jos. Bill fu un Bottom surprinzător de amuzant și înțepător, bravând tot timpul și nesigur. Duhurile erau jucate de o mână de tinerei drăguți, doi băieți, două fete, cam toți aspirând să devină cineva, dornici să se facă remarcați de MM. Cea care o juca pe Tabitha, și care lectura rolul lui Violet Tranter, era o tipă întunecată, cu brațe și mâini subțiri și o coamă lungă, neagră și mătăsoasă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Întârzie cu răspunsul. Privi copacii înalți care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Există mai mulți Inti Ávila decât credeam și există mai multe fete frumoase în blugi, așezate pe șaua din spate a unei motociclete, decât pe bancheta unei mașini luxoase. Pe vremea mea, nu era așa. Pe vremea mea, fetele frumoase aspirau la haine de lux, cluburi de noapte, restaurante scumpe și să se plimbe în mașini ultimul model, chiar dacă ar fi fost însoțite de un bătrân sau de un imbecil. Acum, le văd mai libere, mai dezinteresate, mai autentice. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în traiectoria vieții noastre se ivesc semne, apar momente care vor dinamiza elanul de viață într-o direcție neașteptată (sau sperată în mod secret) și fac ca noi, să ne realizăm, să ne reconciliem, cu acea parte din noi care aspira să existe în lumina vieții. Școala este locul în care se formează persoane armonioase cu sine, cu ceilalți, capabile să transpună în competențe conținutul diplomei, să se bucure de procesul si produsul activității lor . 1. Cine poate oferi servicii de
De vorbă cu profesorul psihopedagog. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Mirela Pintilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_581]
-
un puf. —Chiar așa? a zis Hugo înțepat. Își imagina foarte bine scena. Cea de la centrul de înfrumusețare, adică. La cealaltă prefera să nu se gândească. A, da. Laura i-a dat un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol pușcă și dând peste cap pahare de Baileys. Îmi închipui, a adăugat ea, cu o voce joasă și guturală, că ai arăta de-a dreptul superb. Hugo regreta acum cu amărăciune momentul de nebunie milostivă care-l determinase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adevărul?!... Ce este sufletul?!... ce este conștiința... Unde se duc după moarte?!.. Diverse religii, văd în felurite feluri viața ”de dincolo”. Stiinta încă n-a dovedit existenta vieții ”de dincolo”... și, tot el căuta răspunsul. -Cu ochii larg deschiși, să aspiri prin toți porii atotputernicul suflu al vietii, să vezi lucrurile așa cum sunt, să-ți privești nefericirea în față și să râzi”!, îi șopti un gând. -Si, cum pot trece prin asta?!.. se întrebă el. ”-Să treci de la ceea ce știi la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol În stomac, Îmi explodau În urechi. Era trecerea timpului, a lumii, a Însăși vieții mele care refuza cu ÎncăpĂțânare să Își găsească un făgaș. mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată În acea curgere. omul Însuși ca specie, Înrobit de societate, de dependența materială și Îndobi- tocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îndepărtat și a vacuumului găurilor negre. Pe de altă parte, intuiam la Jean- -Claude o parte mai puțin luminoasă, pe care o suspectam că provine din condiția lui de băiat de la țară, frustrat de copilăria sa plină de lipsuri, care aspira la cea mai Înaltă poziție socială și materială. iar din punctul meu de vedere, aspirațiile sale lumești mă lăsau rece, ba chiar mă Înstrăinau de el. Pe măsură ce Înaintam cu cursurile și aveam din ce În ce mai multe proiecte pentru școală, devenea din ce În ce mai dificil
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol în stomac, îmi explodau în urechi. Era trecerea timpului, a lumii, a însăși vieții mele care refuza cu încăpățânare să își găsească un făgaș. Mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată în acea curgere. Omul însuși ca specie, înrobit de societate, de dependența materială și îndobitocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă chingile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]