2,113 matches
-
propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. În astronomie, el a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă ("selenografie") care a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
(în greacă: Αυτόλυκος ο Πιτταναίος or Πιττανεύς) (c. 360 î.Hr. - c. 290 î.Hr.) a fost un matematician din Grecia antică. În lucrarea "Asupra sferei în mișcare", a elaborat geometria suprafeței sferice înaintea lui Euclid. În domeniul astronomiei, a scris lucrarea "Despre răsărit și apus", în care tratează mișcarea corpurilor cerești și care are ca punct de plecare "teoria sferelor omocentrice" a lui Eudoxus din Knidos. De asemenea, în scrierile sale se găsește una din primele definiții ale
Autolycos din Pitana () [Corola-website/Science/326262_a_327591]
-
echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează în jurul unui alt corp de masă
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
este autorul principalei scrieri astronomice a vremii - "Panchasiddhantika" (Cele cinci tratate) - un compendiu bazat pe surse grecesti, egiptene, romane și hinduse. În aceeași epocă redactează lucrarea "Brihat Samhita" care tratează despre astrologie și alte categorii de preziceri, despre fenomenele meteorologice, astronomie, seismologie etc., pătrunzând în câmpul a numeroase științe care, în epocă, erau considerate înrudite astrologiei. Unii autori îi atribuie cunoașterea limbii grecești și chiar efectuarea unor călătorii în lumea greacă, probabil la Alexandria, în Egipt. Dacă în calitate de savant s-a
Varāhamihira () [Corola-website/Science/326386_a_327715]
-
(n. 21 februarie 1925, Haarlemmermeer, Olanda - d. 11 iulie 2011, Tucson, Arizona) a fost un astronom american, profesor de planetologie și de astronomie la Universitatea din Arizona, Tucson. Gehrels, care s-a născut în Haarlemmermeer, Olanda, a fost un pionier în domeniul sistemelor fotometrice de detecție a asteroizilor în 1950 și al dependenței lungimii de undă de polarizarea stelelor și planetelor în 1960
Tom Gehrels () [Corola-website/Science/326422_a_327751]
-
artificii anumite ecuații numerice de grad superior și ecuații nedeterminate în numere întregi. A stabilit o formulă pentru calcularea volumului și suprafeței sferei. În opera sa se regăsește ideea de zero. Bhaskara II a legat dezvoltarea matematicii de cea a astronomiei. Operele sale au fost comentate de către Krisna în 1600.
Bhāskara II () [Corola-website/Science/326424_a_327753]
-
ei s-a legat o strânsă prietenie. Circa trei ani mai târziu, când a renunțat la postul de profesor de matematică, Newton s-a îngrijit ca în locul său să fie numit Whiston. Urmându-și cariera, Whiston a ținut lecții de astronomie și matematică, dar influența lui Newton l-a îndemnat și să manifeste mai mult interes față de cronologia și doctrina Bibliei. Newton era un om religios. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
care leagă cele două centre de masă aflat la aproximativ 1710 km sub scoarța Pământului, punct în care cele două mase se echilibrează. Baricentrul este unul din focarele orbitei eliptice a fiecărui corp. Acesta este un concept important în domeniul astronomiei, astrofizicii, ca și în problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este în esență semiaxa mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
consilier în resurse umane al primarului John Lindsay, iar mama sa era gerontolog. A absolvit "Bronx High School of Science" (1972 - 1976), unde era căpitanul echipei de lupte și editor șef a "Jurnalului de Știină Fizică". A fost interesat de astronomie de la o vârstă fragedă, devenind oarecum celebru în comunitatea astronomica, ținând lecturi bazate pe acest subiect încă de la vârsta de 15 ani, lucru care l-a determinat pe Carl Sagan, profesor la Universitatea Cornell, să încerce să-l aducă pe
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
să meargă la Harvard, la facultatea de fizica. În primul an a făcut parte din echipa de canotaj după care s-a întors la lupte libere. A absolvit facultatea de fizica în anul 1980 după care a obținut mașterul în astronomie la Universitatea Texan din Austin. În anul 1991 a obținut doctoratul în astrofizica, în cadrul Universității Columbia. De asemenea a făcut parte din programul "NAȘĂ Academy Sharing Knowledge") Tyson a scris mai multe cărți populare în domeniul astronomiei. În 1995, a
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
obținut mașterul în astronomie la Universitatea Texan din Austin. În anul 1991 a obținut doctoratul în astrofizica, în cadrul Universității Columbia. De asemenea a făcut parte din programul "NAȘĂ Academy Sharing Knowledge") Tyson a scris mai multe cărți populare în domeniul astronomiei. În 1995, a început să scrie rubrică "Universul" pentru revista "Natural History" iar în anul 2004 a prezentat miniseria "Origins" din cadrul programului Nova, găzduit de PBS (Public Broadcasting Service), fiind în același timp co-autor (cu Donald Goldsmith) la volumul "Origins
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
mirare că începe să compună el însuși poezii în limba latină. Între 1587 și 1591, Maier urmează cursurile Universității din Rostock, la acea vreme cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior din regiune. Aici, Michael a studiat fizica, matematica, logica, astronomia și medicina, dar în 1591 a revenit acasă fără să își fi susținut examenele finale și să fi intrat în posesia diplomei. A stat acasă câteva luni, perioadă în care a scris două poeme în limba latină, dedicate familiei Rantzau
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
lanțului montan Santa Rita, care la rândul sau face parte din grupul montan dispersat Madrean Sky Islands. Activitățile de cercetare includ captare de imagini și studiul spectroscopic al corpurilor cerești precum planete, stele, nebuloase, galaxii și grupuri de galaxii, precum și astronomia radiației gamma, respectiv cea a radiației cosmice. În anul 1966, au început lucrările de construcție a locației majore a observatorului, cea localizată la joasă altitudine, la baza muntelui Hopkins. Fondurile au fost furnizate de Smithsonian Institution, care este și entitatea
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
un reflector de 1,3 metri numit PAIRITEL (Peters Automated IR Imaging Telescope, ex-2MASS ). La locația observatorului Whipple mai exista și dispozitivul numit "HATNet" (Hungarian-made Automated Telescope), respectiv proiectul "MEarth". Observatorul este cunoscut pentru activitatea sa de pionierat în cazul astronomiei din domeniul radiației gamma bazată pe tehnicii cunoscută sub numele de "Imaging Atmospheric Technique" (IACT), care fusese realizată cu ajutorul telescopului optic de 10 metri la începutul anilor 1980. Același "Whipple 10-meter Telescope" este supus actualmente unei revizii generale și unei
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
epoca contemporană, au fost descoperite noi fenomene cum ar fi: efectul fotoelectric, polarizarea, efectul Compton, care demonstrează dualismul corpuscul-undă al luminii și care au condus la dezvoltarea unor noi subramuri ale opticii. Învățații din Babilon aveau cunoștințe destul de avansate de astronomie. Astfel, încă de prin 2000 î.Hr., aceștia reușiseră să dea o explicație corectă eclipselor, deci cunoșteau faptul că lumina se propagă în linie dreaptă. De asemenea, studiul sculpturilor demonstrează faptul că babilonienii stăpâneau perspectiva optică. Primele lentile cunoscute în istorie
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
(29 ianuarie 1935 la Zábřeh în Moravia, Republica Cehoslovacă, azi Republica Cehă) este un astronom ceh. Kohoutek s-a interesat de astronomie încă din liceu. A studiat fizica și astronomia la universitățile din Brno și din Praga, studii terminate în 1958. Apoi a început să lucreze la "Institutul de Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe", unde a publicat un catalog, citat adesea
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
(29 ianuarie 1935 la Zábřeh în Moravia, Republica Cehoslovacă, azi Republica Cehă) este un astronom ceh. Kohoutek s-a interesat de astronomie încă din liceu. A studiat fizica și astronomia la universitățile din Brno și din Praga, studii terminate în 1958. Apoi a început să lucreze la "Institutul de Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe", unde a publicat un catalog, citat adesea: „Catalog al nebuloaselor planetare galactice” (1967) (titlul original
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
azi Republica Cehă) este un astronom ceh. Kohoutek s-a interesat de astronomie încă din liceu. A studiat fizica și astronomia la universitățile din Brno și din Praga, studii terminate în 1958. Apoi a început să lucreze la "Institutul de Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe", unde a publicat un catalog, citat adesea: „Catalog al nebuloaselor planetare galactice” (1967) (titlul original, în engleză: "Catalogue of Galactic Planetary Nebulae", 1967). Kohoutek a obținut un post permanent la observatorul din Hamburg-Bergedorf. După înăbușirea
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
de asteroizi numerotați (și alte câteva mii nenumerotați), efectuată între 2004 și 2007, dintre care 3 în colaborare cu François Kugel. Telescopul MOSS (MOSS fiind acronimul sintagmei "Morocco Oukaimeden Sky Survey") este o contribuție a astronomei , a "Société Jurassienne d'Astronomie" și a "Laboratoire de Physique des Hautes Énergies et Astrophysique" (LPHEA) al Universității Cădi Ayyad din Marrakech. Este situat în Parcul National Toubkal, la o altitudine de de metri, în apropiere de localitatea Oukaimeden. Telescopul de tip Newton are o
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
este un termen de astronomie care desemnează punctul de pe bolta cerească de unde, printr-un efect optic, esențialul „stelelor căzătoare” par să provină din același roi. De obicei, când acest punct este situat într-o constelație, roiul ia numele acelei constelații. Astfel, de exemplu, radiantul roiului
Radiant () [Corola-website/Science/329783_a_331112]
-
ajuns apoi la aceleași rezultate. Cometa a fost denumită, mai târziu, după numele acestuia și nu după cel al lui Gambart, sau chiar al lui Gauss, ceea ce i-a părut nedrept lui François Arago care va scrie, despre aceasta, în "Astronomie populaire". Cometa a revenit cu bine în 1832. A fost reperată la 24 septembrie de matematicianul și astronomul englez John Herschel. Condițiile nu au fost favorabile pentru a fi observată în 1839. A fost regăsită la 26 noiembrie 1845 de
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
Selenografia este o „ramură a astronomiei care studiază Luna sub aspectul elementelor naturale, al structurii, al proceselor fizice etc.” știința care se ocupă cu studiul suprafeței și reliefului Lunii. Cuvântul românesc "selenografie" este împrumutat din ; acesta este un împrumut din latina astronomică modernă "selenographia", care, la
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
publicând o carete "La Sélénographie universelle" (În română: „ universală”). Toate măsurătorile erau făcute prin observație directă până când, în martie 1840, John William Draper, utilizând o oglindă de 5 țoli, a obținut un dagherotip al Lunii, introducând astfel fotografia în lumea astronomiei. Primele imagini erau de calitate mediocră, dar așa cum s-a întâmplat și cu telescopul cu două secole mai înainte, calitatea fotografiilor s-a îmbunătățit rapid. În 1890, astrofotografia, și îndeosebi fotografia lunară, devenise o ramură recunoscută a cercetării astronomice. Secolul
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când "Johann Schröter" și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale caracteristicilor Lunii. Descoperirea lui Uranus în 1781 de Herschel, l-a stimulat pe Schröter să depună mai multe eforturi în domeniul astronomiei. În 1784 el a plătit 31 de Reichstaleri (aproximativ 600 de euro în prezent), pentru un telescop reflector al lui Herschel, cu o distanță focală de 122 cm și 12 cm deschidere. A cucerit o faimă sigură în mediul astronomic
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
Mecanica cerească este o ramură a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor. Domeniile fizicii cele mai direct vizate sunt cinematica, dinamica, mecanica clasică și relativistă. În
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]