2,006 matches
-
sprijin, permițând o ușoară legănare a soldurilor, care evota orice rigiditate. Metopele templului lui Zeus din Olimpia înfățișează muncile lui Hercule, remarcându-se prin soliditatea aproape arhotecturala a figurilor, chiar și statice, că cele trei verticale , a Atenei, a lui Atlas și a lui Heracle sau atunci când se lupta cu taurul din Cretă, unde liniile oblige sugerează o întreagă geometrie de forțe care se echilibrează, lupta crâncenă dintre Centauri și Lapiți, în contrast cu severitatea lui Apolo care domină scenă. Statuia lui Poseidon
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
1996 a fost desemnat un loc de importanță istorică națională. În noiembrie 1995 guvernul japonez a scos un timbru comemorativ de 80 Yen, cu portretul lui Inō și o secțiune a hărții sale al orașului Edo. Majoritatea edițiilor complete ale atlasului lui s-au pierdut sau au fost distruse (deseori în incendii), dar o ediție aproape completă a hărții la scală mare a fost descoperită în Biblioteca Congresului din SUA în 2001.
Tadataka Inō () [Corola-website/Science/315463_a_316792]
-
este mediteraneană în nord, deșertica la sud de Atlasul Saharian (limită nordică a Saharei). Diferențele de temperatură zilnice cât și anuale sunt foarte mari. Precipitațiile foarte scăzute, sub 100 mm/an. Cursurile de apă apar și dispar periodic. Părțile dinspre Marea Mediterana sunt caracterizate printr-o climă subtropicala, cu ierni
Clima Algeriei () [Corola-website/Science/317340_a_318669]
-
depășit precipitațiile și nivelul apei în lacuri (ca, spre exemplu, Lacul Ciad) a scăzut , râurile au secat și au devenit ueduri. Ca rezultat, flora și fauna, larg răspândită anterior pe tot acest teritoriu, s-a retras spre nord către Munții Atlas, spre sud în Africa de Vest sau spre est către Valea Nilului și de acolo, fie spre sud-est către platourile etiopiene și keniene sau spre nord-est traversând peninsula Sinai spre Asia. Această retragere a separat populații ale acestor specii în zone cu
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
fizioterapie și masaj. Coloana cervicală (CC) este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale. Comportă mișcări precum flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
spațiului situat între cele 2 incizuri superioare și mediale pe apofiza odontoidă poate realiza un aspect de pseudartroză verticală. Superpoziția arcului posterior al lui C1 pe baza apofizei odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura (efect „Mach”). Atlasul poate fi sediul unei dehiscențe pe arcul său anterior sau pe cel posterior. Pe radiografie se vede o linie clară verticală cu extremitățile corticalizate. Masele laterale ale atlasului pot fi sediul unor pseudolacune fiziologice sau ale unor mici calcificari ce
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura (efect „Mach”). Atlasul poate fi sediul unei dehiscențe pe arcul său anterior sau pe cel posterior. Pe radiografie se vede o linie clară verticală cu extremitățile corticalizate. Masele laterale ale atlasului pot fi sediul unor pseudolacune fiziologice sau ale unor mici calcificari ce nu trebuie confundate cu mici fragmente post-traumatice. Apofiza odontoidă a axisului se poate dezvolta incomplet, cu aspect final hipoplazic. Uneori poate lipsi. Alteori, baza sa poate rămâne separată
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
de microtraumatisme. Mecanismul durerii este iritarea ramurilor posterioare ale nervilor rahidieni cervicali ce inervează apofizele articulare posterioare. Clinic Cervicalgiile comune evoluează intermitent, mai mult sau mai puțin timp și pot iradia spre coloana toracală înaltă sau suboccipital (nevralgia Arnold, sindromul Atlas). Episoadele dureroase acute realizează torticolisul banal clasic. Durează câteva zile. Antrenează o poziție antalgică în lateroflexie-rotație, cu redoare și contractură musculară. În afara episoadelor acute, examenul clinic este sărac. Pot fi constatate anomalii ale curburii cervicale. Durerea la nivelul epicondilului poate
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
niciodată semne de compresie medulară. Diagnostic radiologic Radiografia AP centrată pe C1-C2 cu gura deschisă: este cea mai valoroasă radiografie pentru că permite punerea diagnosticului. Evidențiază pensarea articulară și osteocondensarea, eventual și prezența osteofitelor la nivelul articulației artrozice. Masa laterală a atlasului poate fi distrusă sever, antrenând în acest caz o netă deviere a poziției gâtului, uneori ireductibilă. Pot fi vizibile aspecte de subluxație laterală și rotatorie C1-C2 cu excentrarea apofizei odontoide. Această localizare artrozică se asociază frecvent unei artroze rahidiene marcate
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
subluxarea anterioară atloidoaxoidiană: este atingerea cea mai frecventă, clasică, a coloanei cervicale în PR. Pe radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, se vede o distanță mai mare de 3 mm între marginea posterioară a arcului anterior al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
coloanei cervicale în PR. Pe radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, se vede o distanță mai mare de 3 mm între marginea posterioară a arcului anterior al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
se pune pe baza examenului radiologic (radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, dinamică, în flexie și extensie) și pe baza examenului CT (arată pe secțiunile transversale ale coloanei distanțarea posterioară a apofizei odontoide față de arcul anterior al atlasului). 2) subluxarea verticală ascendentă a apofizei odontoide: se manifestă prin ascensionarea vârfului apofizei odontoide cu mai mult de 7 mm față de linia Chamberlain sau cu mai mult de 4,5 mm față de linia MacGregor. Frecvent se asociază și o subluxare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
este dată de distrugerea articulației atlantoaxoidiene și de distrugerea articulațiilor occipito-atlantoidiene. Are risc vital prin compresiunea bulbară pe care o poate da. 3) subluxarea atlantoaxoidiană posterioară: este rară. Interesează doar 6% din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și față de axis. Sunt rezultatul unor leziuni articulare complexe, fie fractura bazei apofizei odontoide, erodată masiv de procesul inflamator cronic, fie fractură patologică a arcului anterior al atlasului. Subluxația atlantoaxoidiană posterioară interesează doar cazurile de PR cu
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și față de axis. Sunt rezultatul unor leziuni articulare complexe, fie fractura bazei apofizei odontoide, erodată masiv de procesul inflamator cronic, fie fractură patologică a arcului anterior al atlasului. Subluxația atlantoaxoidiană posterioară interesează doar cazurile de PR cu evoluție prelungită. 4) leziuni cervicale rare în cadrul evoluției PR: Afectarea coloanei cervicale în cadrul PR poate interesa și părțile ei mijlocie și inferioară sub forma unei artrite interapofizare posterioare, putând cauza alunecarea
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
(Abraham Ortels) (n. 14 aprilie 1527 - d. 28 iunie 1598) a fost un cartograf și geograf flamand, creator al primului atlas geografic modern, intitulat "Theatrum Orbiș Terrarum" (Teatrul lumii). Ortelius s-a născut în orașul Antwerpen, pe atunci parte a Celor Șaptesprezece Provincii ale Habsburgilor, în Belgia de astăzi. Membru al influenței familii Ortelius din Augsburg, a călătorit mult prin Europa
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
cu Mercator la Trier, în Lorena și la Poitiers, pare însă să fi fost atras, în mare parte datorită influenței lui Mercator, de o carieră în geografia științifică; el s-a dedicat în mod deosebit, la sugestia prietenului sau, compilării atlasului sau "Theatrum Orbiș Terrarum" (Teatrul Lumii), care l-a făcut celebru. În 1575 a fost numit geograf al regelui Spaniei, , la recomandarea lui Arias Montanus, care a garantat pentru credință să catolică (familia lui, încă din 1535, intrase sub suspiciunea
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
o hartă în două file a Egiptului în 1565, un plan al castelului Brittenburg de pe coasta Țărilor de Jos în 1568, o hartă a Asiei pe opt file în 1567 și o hartă a Spaniei pe șase file înainte de apariția atlasului. La 20 mai 1570, Gilles Coppens de Diest din Antwerp a publicat "Theatrum Orbiș Terrarum" de Ortelius, primul atlas modern, format din 53 de hărți. Până la sfârșitul lui 1572, au apărut trei ediții în latină latină și câte o ediție
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
în 1568, o hartă a Asiei pe opt file în 1567 și o hartă a Spaniei pe șase file înainte de apariția atlasului. La 20 mai 1570, Gilles Coppens de Diest din Antwerp a publicat "Theatrum Orbiș Terrarum" de Ortelius, primul atlas modern, format din 53 de hărți. Până la sfârșitul lui 1572, au apărut trei ediții în latină latină și câte o ediție în neerlandeza, franceza și germană. În timpul vieții lui Ortelius au apărut 25 de ediții și mai multe altele au
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
din 53 de hărți. Până la sfârșitul lui 1572, au apărut trei ediții în latină latină și câte o ediție în neerlandeza, franceza și germană. În timpul vieții lui Ortelius au apărut 25 de ediții și mai multe altele au apărut postum, atlasul fiind foarte solicitat până în preajma lui 1612. Mare parte din hărți erau reproduceri (în primul "Theatrum", Ortelius da o listă de 87 de autori, lista crescută la 183 de nume în ediția în latină din 1601), si au loc multe
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
atât în concepția generală, cât și în detaliu; astfel, conturul Americii de Sud este la început foarte inexact, dar este corectat în ediția în franceză din 1587, iar în Scoția, Munții Grampian sunt puși între Forth și Clyde; dar, luat în ansamblu, atlasul cu textul ce-l însoțește a reprezentat un monument de rară erudiție și hărnicie. Precursorul imediat fusese o colecție de treizeci și opt de hărți ale țărilor europene ale Asiei, Africii, Tartariei și Egiptului, strânsă prin eforturile și pe cheltuiala
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
al băncii și al companiei-mamă FIBI-Ahzakot. Vreme de 5 ani a condus concernul Hahevra Le'Israel. De asemenea a lucrat în funcția de consilier de afaceri la mai multe firme din domeniul textilelor și a fost asociat la compania hotelieră Atlas. Amos Manor vorbea fluent ebraica, idiș, maghiara, româna, franceza și germana. Amos Manor a decedat în august 2007, lăsând în urma sa soția și un fiu.
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
studiourile Berna, Lugano, Lausanne, Sender Freies Berlin, Radiodifusăo Portuguesa, Jugoslovenska Televizija, WDR Köln, Voice of America, Radio Novi Sad, RTP-Antena 1 & 2 Portugal, Radio Nova de Porto, Radio Paris-Lisboa, Radio France Internaționale, Radio Moskva Kultura, Radio Oslo, Radio Rossia/Moscova, Atlas TV Montenegro, Televisăo SIC Portugal, Alt-TV Chișinău etc. Realizează filme artistice de scurt și mediu metraj: "Vocea Poetului", colab. Radu Țuculescu - TVR Cluj/1994; "Paradis pierdut în memorie", de Alex Huppert & Virgil Mihaiu - studioul Vipcom Arad/1996 (prezentat la festivaluri
Virgil Mihaiu () [Corola-website/Science/325924_a_327253]
-
un meci cu Țara Galilor (5-2). A strâns 33 de selecții și a jucat la CM 1954 și CM 1958. După retragere s-a apucat de meseria de antrenor, conducând de la margine echipele OFK Belgrad, FK Dubočica (Leskovac), FK Proleter (Zrenjanin), Atlas, Beșiktaș J.K., Altay, Velež Mostar (a câștigat cupa națională în 1981), FK Partizan (a câștigat campionatul în 1983)și reprezentativa Iugoslaviei. A fost fratele faimosului antrenorul Bora Milutinović și a coechipierului său de la Campionatul Mondial de Fotbal 1958, Milorad Milutinović
Miloš Milutinović () [Corola-website/Science/323129_a_324458]
-
Bűyűk Doğu prin care a început să reediteze o parte din scrierile sale. În 1980 a primit din partea Fundației de Literatură Turcă titlul de Sultan al Poeților. În 1981 s-a retras în casa sa din Erenköy pentru a scrie„ Atlasul de credintă și Islam”. A mai fost o dată condamnat pentru înjosirea personalitații lui Ataturk chiar dacă comisia care a studiat cazul s-a opus pentru motivul că in opera sa nu exista această înjosire. Motivarea condamnarii a fost că Necip Fazıl
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
este un volum de proză publicat în 1901 de scriitorul român Alexandru Vlahuță și care constituie un veritabil atlas geografic comentat al României de la începutul secolului al XX-lea. Vlahuță relatează periplul său pe cursul Dunării, începând cu Orșova, locul de intrare a fluviului pe teritoriul României și terminând cu Sulina, punctul de vărsare a acestuia în mare. Printre
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]