2,756 matches
-
visat că..." sau un dacă ipotetic folosit cu imperfectul și condiționalul (n.tr. în sistemul verbal francez) vin și acestea, în egală măsură, să suspende condițiile de adevăr care dirijează universul nostru de referință. Să notăm, în trecere, că povestirea autobiografică este rostită sub semnul legilor vericondiționale de ADEVĂRAT sau FALS asupra cărora îl las pe cititor să emită judecăți... Subliniem, de asemenea, că aici titlul poemului lui Desnos ("Porumbelul din arcă") nu oferă niciun indiciu privind tema globală a poemului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
c] Trebuie să vă spun de ce." Găsim aici mai degrabă un proces de justificare (care se referă la actul de a spune), decât de explicație. În locul unui Răspuns-justificare (P. Expl.29, s-a optat pentru inserarea unei secvențe narative (povestirea autobiografică pe care o analizez în Le Texte Narratif, Nathan 1985, pp. 186-200): "[...] de aceea vă voi povesti o întâmplare din copilăria mea." Funcția povestirii inserate este aceea de a servi în mod clar acestei justificări, aceea de a răspunde la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deschis." Trecerea care are loc, de la gravitate la claritate, corespunde unei concluzii-evaluare internă și intervine după o concluzie-evaluare externă: aplauze îndelungate care au izbucnit chiar la sfârșitul povestirii. Așa cum de altfel am arătat și am amintit mai devreme, scurta povestire autobiografică are doar funcția de "răspunsP. Expl.2". Trebuie să considerăm această funcție de justificare în raport cu importanța operației de legitimare despre care am vorbit mai devreme. Se dă următoarea structură textuală: 5. Exerciții de analiză secvențială Textul 5.1. Revenirea la povestirea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
exemplele-ar putea continua. Preluând mărturia strămoșului acestui gen, eenri-Frederic Amiel (1821-1881), jurnalul poate deveni prilej pentru a formula deviza vieții (generos model cititorului virtual) și-atunci îi vom recunoaște, după cum afirmă profesorul Eugen Simion „două personaje într-un context autobiografic: unul care povestește și se povestește și altul care se ascunde în narațiunea fragmentată”. și scormonind „dinăuntru și dinăuntrul dinăuntrului” (C. Noica) recentului volum, La foc mărunt , al distinsului profesor Livius Ciocârlie, recunoaștem pe-acel un faux sincère (Eugen Simion
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să alimenteze și căOăului „frica, spaima, groaza...” „0ă gândeam la tinerețele mele pierdute sau furate, sau rătăcite, sau... risipite...” și-atunci, cum să nu respiri măcar prin scris?! Cum să nu ți reverși veninul sincerității, și-al nevinovăției... în pagini autobiografice?! în fapt, la I. D. Sîrbu nu numai paginile de autobiografie devin „un simplu exercițiu de dezgolire...”, ci toată proza sa. Trăiește mereu momente de coșmar, de disconfort psihic, dar numai scrisul îl eliberează de spaime. E sincer cu sine însuși
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
succesiunea narativă să fie după cum credea el de cuviință că trebuie să se desfășoare în mod plauzibil acțiunile protagoniștilor. Procedînd astfel, Defoe a fost la originea unei noi tendințe importante în opera de ficțiune: totala subordonare a subiectului modelului memoriilor autobiografice a fost o afirmare a întîietății experienței individuale tot atît de provocatoare precum a fost Cogito-ul lui Descartes pentru filosofie. După Defoe, Richardson și Fielding au continuat, în maniera lor foarte diferită, ceea ce trebuia să devină practica obișnuită a romanului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era legată de o altă persoană. Majoritatea personajelor mele din acele povestiri are un punct de plecare în persoane reale, deși pe unele le-am cunoscut mai degrabă de la distanță! În opinia mea, întreaga literatură este realistă, ba chiar și autobiografică, desigur dacă prin realitate și prin viață înțelegem ceva total, care cuprinde evenimentele reale, visele, aspirațiile, întreg aparatul fantasmatic care funcționează în mintea noastră. Dacă stau bine să mă gândesc, când eram mai tânăr, mai degrabă foarte tânăr, cred că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
profesiunile de bază din viața economică și socială de astăzi. Pentru acest capitol precizăm că am cerut fiecăruia săși prezinte activitatea și de aici istorisiri la persoana I. Am reprodus (aproximativ) textele primite care nu se repetă, dar fiecare element autobiografic are mare grad de generalitate. Cititorul percepe un colaj cu oameni situațiitimp într-un mediu și un moment istoric, în devenirea acestui sat ca părticică a teritoriului românesc. O istorie a unui sat, prin oamenii săi, un eșantion din devenirea
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
omnium gentium Ovidianis studiis fovendis. Tomis a die XXV ad diem XXXI mensis Augusti MCMLXXII habiti, edita N. I. Barbu, E. Dobroiu, M. Nasta, Bucarest, 1976. 33. PARATORE, E., Motivi umani nella poesia di Ovidio, Sulmona, 1956. 34. Idem, "L'elegia autobiografica di Ovidio" (Tristia 4, 10) în Ovidiana, pp. 355 sg. 35. Idem, "L'evoluzione della sphragis della prime alle ultime opere di Ovidio" în Atti di Convegno..., pp. 173-203. 36. PIANEZZOLA, E., Conformismo ed anticonformismo politico nell' Ars Amatoria, estratto
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum să îi spun altfel? forma emoției. Un destin de scriitor e ghidat de o elecțiune afectivă, anterioară și preeminentă în raport cu toate celelalte alegeri generice. Melodrama orientează prozele scurte de la începutul carierei, romanele schematice de la începutul anilor '20, interminabilul ciclu autobiografic sau întreprinderea de reconstrucție a biografiei eminesciene. Schiță, "fantezie", roman, autobiografie, viață romanțată toate au un singur tipar. "Romanele lui Lovinescu, notează Antonio Patraș, sunt tot niște volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
predispus într-o mult mai mare măsură la mistificare (nu întâmplător, estetica melodramei aduce personajul feminin în centrul atenției, ca principal vehicul de sens și catalizator al imaginației artistice). Pornind de la asemenea situații-tip și de la niște "subiecte" de inspirație autobiografică ori livrescă (sursele, am văzut, se confundă), literatura tânărului Lovinescu rămâne, ca operă "ficțională", neconvingătoare, și nu depășește nivelul mediocru al compunerilor după model. Dar, dincolo de nereușita estetică, prozatorul atrage atenția asupra mizei exclusiv psihologice a scrierilor sale, ca în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adică "viața" (dramatizată deja, ab originem, în forma "ficțiunii elementare"/ "romanului familial"), "expresia" estetică a acesteia împrumutând, în chip programatic, modalitățile de reprezentare ale teatrului. Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu are în vedere altceva decât evidențierea posibilității dramatizării epicului (vieții, biografiei) cu ajutorul lecturii participative, în stare să anuleze barierele dintre realitate și ficțiune, proiectând cititorul/ spectator chiar pe scena romanului. Or, dacă romanul (i.e. romanescul) nu este, la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
stereotipe, repetitive, adică la o poetică axată pe principiul serialității și al amplificării "pointiliste". Odată descoperit acest procedeu, toate romanele lovinesciene se vor dezvolta în forma unor construcții ciclic-repetitive de dimensiuni variabile, fie că e vorba de ciclul așa-zis "autobiografic", fie de acela "eminescian", fie de ampla frescă socială din Mălurenii. Și totuși, nu-i greu de sesizat, la modalitatea aceasta de construcție narativă Lovinescu a ajuns mai degrabă intuitiv, grație metodei sale de lucru descrise mai sus, metodă tributară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
elementare"/ "fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși mărturisea, "mă citește pe mine, aproape autobiografic". Relativizarea lecturii în cheie referențial-autobiografică ("aproape") indică, de fapt, accentul pus de Lovinescu pe configurarea unei psihologii sui generis, de factură invariabilă, ceea ce conduce la subordonarea ordinii narative (și, implicit, a "verosimilității") în raport cu principiul (dramatic, teatral) al reprezentării. De aici
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să fie prezentat drept operă de imaginație pur și simplu. Romanul lovinescian nu mai uzează însă de asemenea trucuri ieftine, abandonate odată pentru totdeauna grație unei fericite invenții tehnice, care i-a permis prozatorului să se elibereze de tirania documentului (autobiografic sau de altă natură) și să caute "melodrama" nu atât în "realitate", cât într-un anumit mod de raportare la lume, de percepție a "realității". În roman teatrul se mută, așadar, din exterior în interior, de pe scena lumii pe scena
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
epic, ca o înlănțuire nu totdeauna motivată de scene și episoade caracteristice, romanul analizează, pentru întâia oară la modul aplicat și sistematic, psihologia intelectualului, în scrierile anterioare schițată doar. E oportun să subliniem că apariția acestui tip de personaj, modelat autobiografic, modifică structural proza lovinesciană, nutrită apoi de aceleași situații și procedee specifice. Mai mult, până și tehnica narativă ajunge să fie dictată de însăși conformația psihologică a personajului, care, ca actor/ spectator al propriei existențe, se vede nevoit să trăiască
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un simbol și în gestul femeii ceva august și măreț"171. Din răspunsul epistolar al lui Lovinescu rezultă că importanța scenei cu pricina ar fi, mai întâi, de ordin psihologic, justificând definiția romanului ca text ce-și "citește" autorul, "aproape autobiografic". Ca atare, oricâtă îndreptățire ar avea observațiile critice ale prietenilor, autorul nu se lasă convins și sacrifică deliberat reușita estetică de dragul "adevărului" psihologic singurul care contează, în opinia sa. Abia în al doilea rând explicația scriitorului abordează și chestiunea estetică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
explică în limitele acțiunii mecanismului complicat al vieții, acționat de mâna destinului, de acea fatalitate a întâmplărilor care unește și separă imprevizibil pe oameni"176. Dar, spre deosebire de primul roman lovinescian, care se raporta explicit la "viață", "citindu-și" autorul "aproape autobiografic", în Lulù lectura vieții se face prin instituirea unei perspective indirecte, de tipul medierii livrești, vizând asimilarea și depășirea experiențelor literare (și existențiale) de dinainte, considerate nesatisfăcătoare. La fel se va întâmpla și de aici încolo, în romanele-ciclu, unde fiecare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vorbe și gesturi căutate, lipsite de orice umbră de naturalețe ori spontaneitate. Pe de altă parte, cum psihologia personajului impune chiar forma romanului lovinescian, e de la sine înțeles că "romanul" în cauză va înceta să mai fie o lectură (nemediată, "autobiografică") a vieții, pentru a deveni în schimb lectura acestei prime lecturi, romanul romanului, dacă pot spune așa adică un "text"care a pierdut legătura directă cu "viața", dar nu și cu imaginile-"icoane" răsfrânte în oglinda sufletului și, implicit, a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
viața nu trebuie acceptată așa cum e, în toată trivialitatea ei, ca în literatura "realistă". De ce nu ne-am imagina-o altfel, ca într-un joc... secund? Viață dublă rămâne mărturia unei experiențe-cheie despre cum se scrie îndeobște literatura (ca lectură "autobiografică") și, totodată, despre cum ar fi de dorit să se scrie (ca roman-melodramă). Asumând un eșec exemplar, renunțând la lectura vieții ca viață, romanul lovinescian pare să fi găsit în sfârșit, după o îndelungă gestație, calea spre forma perfectă. Bibliografie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Arno Acciaiuoli", în Opere, vol. IV, ed. cit., p. 63. 41 Idem, p. 62. 42 Motivul apare și în Aripa morții, și în Comedia dragostei, Lulù sau Viață dublă, pentru a fi reluat apoi în ciclul romanelor cu caracter pronunțat autobiografic. "Bizu însuși constată judicios Gabriela Omăt -, personajul romanesc recunoscut expres de E. Lovinescu drept autobiografic, păstrează între amintirile de neuitat același sejur florentin, cu nume neschimbate pentru personajele implicate în caruselul sentimental..." (E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Motivul apare și în Aripa morții, și în Comedia dragostei, Lulù sau Viață dublă, pentru a fi reluat apoi în ciclul romanelor cu caracter pronunțat autobiografic. "Bizu însuși constată judicios Gabriela Omăt -, personajul romanesc recunoscut expres de E. Lovinescu drept autobiografic, păstrează între amintirile de neuitat același sejur florentin, cu nume neschimbate pentru personajele implicate în caruselul sentimental..." (E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 283). 43 E. Lovinescu, "Pagini florentine", în Opere, vol. IV, ed. cit., p.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
principiul modernizării înseși!). Mai îndreptățite sunt observațiile privind "inadaptarea erotică", cu "resorturi psihologice și afective", care îl recomandă pe Lerian drept "o primă încercare de configurare a lui Bizu" (ibidem). Împlinirile estetice, e adevărat, vin din "afilierea filonului memorialistic și autobiografic pe tipul de personaj a cărui primă schiță este Andrei Lerian" (ibidem). Dar filonul autobiografic nu lipsește nici din Viață dublă. Dimpotrivă, autobiografia e luată explicit ca punct de pornire. 210 Cf. Michael R. Booth, op. cit., p. 20. 211 Modelul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care îl recomandă pe Lerian drept "o primă încercare de configurare a lui Bizu" (ibidem). Împlinirile estetice, e adevărat, vin din "afilierea filonului memorialistic și autobiografic pe tipul de personaj a cărui primă schiță este Andrei Lerian" (ibidem). Dar filonul autobiografic nu lipsește nici din Viață dublă. Dimpotrivă, autobiografia e luată explicit ca punct de pornire. 210 Cf. Michael R. Booth, op. cit., p. 20. 211 Modelul "real" al lui Ciprian e însă Cincinat Pavelescu, poet galant și epigramist celebru în epocă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
căt și pentru cititor. Deconstructorul francez adaugă: „pentru ca scrierea să producă efectul „invers” decăt cel așteptat, pentru ca acest pharmakon să se vădească dăunător prin întrebuințare, este necesar ca eficacitatea, puterea, dynamis-ul lui să fie ambigue”. Putem observa această ambiguitate a autobiograficului cioranian pe două paliere (impropriu/academic vorbind): ontologico filosofic și lingvistic. Toată „problematica filosofică” a lui Cioran este propria existență „transformată în întrebare” (S.B.), o confesiune spirituală, dar și un act de căință, ce vizează deziluzionarea sa și a celorlalți
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]