2,148 matches
-
fiului lor. Rice nu vorbise niciodată public și nici nu scrisese despre moartea soțului ei, dar acum era dispusă să dea toate cărțile pe față (pentru un avans cu șapte zerouri în coadă). Nu mai era nevoie să precizez că autobiografia ei avea să creeze valuri sigure și de proporții. Rice se întâlnise cu noi, finalmente, în urmă cu o săptămână. Agentul ei mai aranjase opt întâlniri, dar, de fiecare dată, în ultima secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
facă dragoste, nu război”, în același timp protejând și sănătatea ambilor parteneri și prelungindu-le viața. În lumea occidentală, artiștii și atleții au fost, până acum, singurele persoane care și-au dat seama de natura dăunătoare a ejaculării masculine. În autobiografia sa, Charlie Chaplin scria: „Asemenea lui Balzac, care era de părere că o noapte de sex însemna pierderea unei pagini bune din romanul său, și eu credeam că însemna pierderea unei zile bune de muncă la studio”. Într-o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îmbrăca nudul Într-un fel de plasă cu ochiuri inegale, căci cuvintele ocoleau prudente organele vitale colorate În roșu, În care, printr-o ciudată iluzie optică, părea să pulseze viața. Deasupra capului era scris: Corp de vânzare cu o scurtă autobiografie. „Subsemnatul Bejan Iustin declar despre mine următoarele: sufăr numai cu tensiunea pe bază nervoasă. Încolo sunt sănătos tun drept care anexez și buletinul de analize de la Rombell. N-am fumat n-am băut și nici curvăsărit prea mult așa că organele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prea bine să folosească toate ingredientele pentru un roman de succes: melodramă, suspans, viață fashionable. În fond, despre ce este vorba? Despre ascensiunea unui tânăr dandy, strălucitor și trufaș, În lumea politicii. Un roman despre arivism? Până la un punct, da. Autobiografie camuflată? Simplă proiecție compensatorie a autorului sau o incredibilă premoniție? Probabil, câte ceva din fiecare. Pentru că tot ceea ce i se Întâmplă În realitate autorului Benjamin Disraëli pare desprins dintr-un roman. Asemenea eroului său, el știe că, dintre cele trei căi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există ceva de spectru...” (Hugo). Cât despre literatura postromantică, ea rescrie mitul sub semnul modernității decadente, de la Wilde la Hofmannsthal și Rilke. De la André Gide, care Îl transformă Într-o „autobiografie poetică” În Le Traîté du Narcisse, la Paul Valéry, pentru care „mitul lui Narcis nu a Încetat să reprezinte relația fragilă ce unește provizoriu conștiința și trupul, sinele și aparența sa”2. Până când, În modernismul interbelic și În tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
artist doar În măsura În care e și critic! Un critic al... cui? Al imaginarului? Al realului? Al amândurora? Din nou, Wilde reușește să deruteze: „Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea mai joasă de critică, e o modalitate de exprimare a autobiografiei”. Ce caută, În acest mic scenariu din care persoana umană pare a fi fost evacuată definitiv, autobiografia? Biografia cui? A cărei vietăți neștiute și nevăzute? Reparcurgând pasajul inițial al „Prefeței”, lucrurile se limpezesc: „Artistul e creatorul lucrurilor frumoase”. Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nou, Wilde reușește să deruteze: „Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea mai joasă de critică, e o modalitate de exprimare a autobiografiei”. Ce caută, În acest mic scenariu din care persoana umană pare a fi fost evacuată definitiv, autobiografia? Biografia cui? A cărei vietăți neștiute și nevăzute? Reparcurgând pasajul inițial al „Prefeței”, lucrurile se limpezesc: „Artistul e creatorul lucrurilor frumoase”. Dar numai pentru o clipă: ce se Întâmplă cu lucrurile urâte? Ce se Întâmplă, altfel spus, cu zecile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Lista apărătorilor autentici ai încercărilor republicane ar fi dat un număr de două ori mai mare ca al populației Portugaliei... În ziarele din Lisabona și provincie apar neîntrerupt scrisori în care eroi ignorați și martiri uitați își dau la lumină autobiografia și cer Guvernului Republicii să nu-i uite" (Fialho d'Almeida). Un scriitor își amintește: "Numărul de eroi de la Rotondă care mi s-au prezentat!!! Petițiile cu foi de serviciu în partidul republican! Unii se prezentau blânzi, alții veneau furioși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE POLIROM 2007 VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE o autobiografie rescrisă Vladimir Nabokov sa născut la Sankt Petersburg În 1899. Era fiul cel mai mare al unei familii bogate, extrem de cultivate și cu o fermă orientare liberală. Când bolșevicii au luat puterea, familia a părăsit Rusia, mutându-se mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dovada unei extraordinare măiestrii narative și descriptive, el și-a Împlinit menirea printr-o concepție vizionară, prin vervă romantică și printr-o extraordinară capacitate de Înțelegere a specificului uman, trăsături caracteristice, dealtfel, Întregii lui creații. VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE o autobiografie rescrisă Traducere din limba engleză și note de SANDA ARONESCU Ediția a doua, revizuită POLIROM 2007 Pentru Véra Cuvânt Înainte Lucrarea de față este o culegere, sistematic corelată, de amintiri personale ce se desfășoară pe un spațiu geografic de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
consolat oarecum cu gândul că o asemenea metamorfoză multiplă, obișnuită pentru fluturi, n-a mai fost experimentată de nici o altă ființă omenească. Printre anomaliile memoriei, al cărei posesor și victimă n-ar fi trebuit să Încerce niciodată să-și scrie autobiografia, cea mai gravă este tendința de a pune retrospectiv semnul de egalitate Între vârsta mea și cea a secolului respectiv. Asta a dus la o serie de gafe cronologice remarcabil de consecvente În prima versiune a cărții de față. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care În iarna lui 1904-1905 la Wiesbaden am Încercat să le fac să meargă pe smârcurile Înghețate din parcul hotelului Oranien. Urmărirea unor asemenea motive tematice, pe parcursul unei vieți, ar trebui să fie, - cred eu -, adevăratul scop al unei autobiografii. 4 Sfârșitul dezastruoasei campanii a Rusiei În Extremul Orient a fost Însoțit de violente tulburări interne. Neînfricoșată de ele, mama s-a Întors la St. Petersburg, Împreună cu cei trei copii ai ei, după aproape un an de colindat prin stațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
greu să vorbesc despre celălalt frate. Întortocheata căutare a fluturelui Sebastian Knight (1940), a cărui evoluție semăna cu cele mai sofisticate mutări de șah, a fost un fleac pe lângă sarcina la care m-am Înhămat În prima versiune a acestei autobiografii și cu care mă confrunt acum. Cu excepția a două sau trei mici aventuri amărâte pe care le-am schițat În capitolele anterioare, adolescența mea și a lui s-au intersectat rareori. El este doar o umbră pe fundalul celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și eu la profunzimi, valorează tot atât, pentru ceilalți, cât și unul inventat. Numai autobiografia se poate controla. Când vrea cu orice preț cineva să ți-o verifice. Deși și acolo poate veni câte unul să declare că n-ai spus chiar tot adevărul. Așa, ca o fantezie. Plăcerea de-a scormoni. Sau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dosarul? — Dosarul... am îngânat-o. Începusem să fiu din ce în ce mai atent la dosar. Constatasem atotputernicia lui, prezența lui peste tot, ca un fel de veghetor din urmă. În fiecare an completam, venite de la serviciul de cadre, fel și fel de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că ar putea interesa pe careva. Era tot mai apăsătoare teroarea dosarului și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noastră. Sunt cărțile toate doar zdrențe ale cenzurii. Adeseori, la „Mureșul“, în fața turțului autentic și a inevitabilelor chifteluțe cu înlocuitori de pește, aveam impresia că la un anume ceas al înserării trecea pe Lipscani însuși Marele Cenzor cu ultima mea autobiografie în buzunar. Chiar el, Marele Cenzor, despre care discutasem cu Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și Eminescu. Îl urmăream fascinat cum își lua cinci merdenele și mușca hulpav din toate odată. Voiam să mă duc la el, să-l întreb dacă acum autobiografia mea e bună. Poate chiar să-l ademenesc la un turț și, mai știi, să obțin cine știe ce destăinuiri de la el. Și permisiunea, nesperată, de a mai schimba câteva virgule puse aiurea care deturnau mare parte din însăși taina vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai înțeleagă nimic din ce povestea mama profesoarei. Probabil, întâmplarea cu pomul trăsnit o ascultase de mai multe ori și acum căuta să schimbe subiectul conversației. La așa o întrebare nu se aștepta. Nu ar fi vrut să-și facă autobiografia în fața atâtor martori și în special în fața ei. Dacă nu ar fi căsătorită, poate ar relua cu ea ce a întrerupt, dacă și ea ar fi de acord, gândea el. Acum, după ce Bela l-a părăsit definitiv, îi era totuna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu luasem un exemplar din Castravetele stricat, autobiografia lui Shunryu Suzuki. Citisem deja Mintea Zen, Mintea începătorului și Trup Zen, Oase Zen. Excursioniștii par să lase în urmă o droaie de literatură Zen și, pentru că era peste tot, începusem s-o citesc. Cumpărasem și un exemplar din Shōgun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul Viața Sfântei Tereza a lui Isus, o mistică ermetică, carmelită, reformatoare și religioasă. Unii critici moderni încearcă să explice experiențele mistico-religioase ale sfinților prin prisma fenomenelor psihologice care sunt mai apropiate de orgasmul erotic decât de fenomenele
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cu căutarea subită și frenetică a trupului unor fete foarte tinere. În cazul lui Djerzinski, aceste considerații erau neavenite: sexul Îi servea la urinat, și atât. A doua zi se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de șaptesprezece ani. Așezat sub un platan de pe aleea Victor-Cousin, reciti pasajul din primul capitol În care Heisenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a părăsit spațiul nostru aerian. Doritorii de suvenire sunt așteptați pe eBay, pentru Începerea licitațiilor la cele 27.353 de fragmente de meteorit găsite.“ 24 martie. Un dentist slovac pretinde că a descoperit În mod accidental călătoria În timp. În autobiografia sa, intitulată I-am lăsat pe toți cu gura căscată, el povestește cum televizorul lui este de fapt un portal spre cea de-a patra dimensiune. „Aseară, mă uitam Împreună cu familia la Casablanca. Semnalul era prost și m-am apropiat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
liric, când meditații capricioase. Le străbate un curent viu de sensibilitate și imaginație liberă, cu nostalgii dincolo de timp și spațiu, înscriindu-se pe o curbă a eternității. În esență “feminitățile” Hortensiei Papadat Bengescu rezumă atitudini în fața vieții, notabile prin francheță; autobiografie travestită, în care sub nume diverse Ă Bianca, Manuela, Adriana etc.) apare un singur personaj. Literatura subiectivă sau tranzitorie spre epic, stă sub semnul întrebărilor personale, având ca finalitate autocunoașterea. În fiecare din eroinele de tip intelectual, copleșite de întrebări
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]