4,413 matches
-
tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Tristan Tzara. Omul care a
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, București, 2003. C.Tr.
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, București, 2003. C.Tr.
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, București, 2003. C.Tr.
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Babilonului”, CNT, 1957, 8; Crohmălniceanu, Lit. rom expr., 175, 239, 261; Gheorghe Dinu, Prietenul, CNT, 1972, 40; Scarlat Callimachi. In memoriam, „Romanian Review”, 1984, 4-5; Corbea, Mărturisiri, 213-215; Rotaru, O ist., III, 117-118; Teodorescu-Braniște, Presă și lit., II, 297-298; Pop, Avangarda, 157; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 65-66; Dicț. scriit. rom., I, 425-426; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 309-318; Scarlat Callimachi, DCS, 139-140; Popa, Ist. lit., I, 700. C.P.
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
România și din Iugoslavia. A primit Premiul Festivalului iugoslav de poezie (Titograd, 1980), al Societății Scriitorilor din Voivodina (1995) ș.a. Debutează precoce, cu poezii în ziarul „Libertatea” (1968), și editorial, cu volumul Menire în doi (1970). Așezându-se pe direcția avangardei românești receptate prin grila propriei sensibilități, C. nu refuză nici dialogul fertil cu mari poeți contemporani (Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ș.a.). Intelectualismul său este evident și se traduce nu numai într-o poetică adecvată, ci și în plasarea
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
literatura universală, traduce el însuși din poezia modernă americană (îndeosebi în revista „Steaua”) și se angajează într-o campanie de reabilitare oficială a literaturii interbelice - reputat decadentă în România comunistă (Minulescu, Arghezi, Bacovia, Petică, Blaga). Prefațează Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană (1969), o premieră absolută într-o epocă de relativă și trecătoare toleranță culturală. Mai puțin cunoscut este poetul C., autor a trei volume apărute într-un ritm susținut: Semn (1968), Versuri (1970), Umbre de apă (1972
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
în primul rând tradiției sau precedenței în termeni generici, după aceea, modernității burgheze, încrezătoare în utilitate, rațiune și progres. În sfârșit, modernitatea se opune sieși, pe măsură ce amenință să devină ea însăși o sursă de autoritarism și chiar de tradiție. Modernismul, avangarda, decadența, kitschul și postmodernismul sunt rezultatul unui joc de forțe, incluzând complementarități și contraste, proiectat pe fundalul acestei triple tensiuni. Poziția principială adoptată în lucrare îl determină pe C. să asume frontal dependența axiomelor estetice ale modernității mai curând față de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
1971; Umbre de apă, București, 1972; Conceptul modern de poezie, București, 1972; Fragmentarium, Cluj, 1973; Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Bloomington, 1977; Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism, Durham, 1987; ed. (Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism), tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Exploring Postmodernism (în colaborare cu D.W. Fokkema), Amsterdam, 1988; Rereading, Londra, 1993; ed. (A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii), tr. Virgil
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
acolo. Zău? Și unde e? Andrei roti harta și o apropie și mai mult până găsi trei clădiri apropiate una de alta cu o linie cenușie ce mergea printre ele. Aici. Se chema Casa Domnului și fusese adăpost pentru o avangardă a unei secte creștino-islamică. E la zece kilometri față de Pol. Putem ajunge acolo? Stătu câteva momente și se uită pe ecran. Dacă linia nu-i ruptă, sigur! Vom ajunge în maxim două zile. Două zile? Dar cum ajungem așa repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ținând de căpăstru caii tot mai nervoși; ultimul venea Kayuk, cu catârul. Foarte curând, rafale violente de ploaie biciuiră valea, iar cărările deveniră imediat alunecoase. Aveau nevoie urgentă să găsească un adăpost; iar când Audbert, aflat, ca de obicei, în avangardă, se întoarse ca să se consulte cu Balamber, care îl urma la circa zece pași distanță, putu recunoaște de pe chipul acestuia, deși însemnat - și parcă pietrificat - de numeroase cicatrici, că îl frământa o mare neliniște. — Marcoman blestemat! îi strigă hunul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl imobiliză. — Ssst! făcu Khaba, ducându-și un deget la buze și împungându-l cu arma. Aflat în imposibilitate de a se mișca, Audbert nu putu decât să se supună și continuă să privească printre arbuști. Cei doi soldați din avangardă continuară să înainteze o bucată de drum; la un moment dat, bănuitori, probabil din cauza liniștii ciudate ce se simțea pretutindeni, își încetiniră mai întâi caii, apoi se opriră cu totul. în vreme ce unul dintre ei scormonea neliniștit cu privirea printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum, în lumina acestei crime, ar trebui să fi fost redusă la tăcere. Din nou, Alpinianus scutură din cap: — Nu chiar. Ar fi cu siguranță așa dacă azi, după promisiunea lui Etius, armata sa ar fi aici; ori măcar o avangardă mai consistentă. Fiindcă majoritatea nobililor a fost totdeauna de partea lui Gundovek, un om, după cum știi, fidel înțelegerilor pe care le încheie. Nu-ți ascund, însă, că, atunci când s-a aflat că de la Ravena urma să vină doar un ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atele în toată confuzia aceea, iar animalele fugeau din îngrădituri fără ca cineva să le urmărească; cei mai mulți dintre huni alergau pe cărări noroioase, în direcția opusă dușmanului, care înainta mereu. Forțele ce acopereau retragerea păreau, în mod evident, inferioare ca număr avangărzii armatei lui Etius; și totuși, angajară cu ea, în fața zidurilor Aurelianei, o luptă confuză, al cărei rezultat putea fi doar intuit de către cei aflați pe taluzuri, fie din cauza distanței, fie pentru că, foarte curând, norul de praf ridicat de combatanți îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi stătuse în putere și nu ratase acel obiectiv important care fusese uciderea lui Eudoxiu, era conștient că numai inteligența strategică și rapiditatea cu care acționase comandantul său salvaseră cetatea de la ruina în care ar fi aruncat-o trădarea bagaudului. Avangarda armatei lui Etius ajunsese acum sub ziduri, primită cu aclamații la care, Magister - venind acum în frunte, cu întreaga sa suită - răspundea, salutând cu brațul ridicat într-un gest regal. în pofida distanței, Sebastianus ghici pe chipul său un zâmbet sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nesiguranța ce se citea pe chipul lor, Balamber își privi căpetenia descumpănit, făcând semn cu mâna către apus, unde dușmanii dispăruseră de-acum în întuneric. — Eh, da. Etius e înfrânt, iar dacă regele... Utrigúr îl întrerupse: — Azi am înfruntat doar avangarda armatei lui Etius. Tu ai învins aici, dar francii lui au luat podul. Trebuie să ne retragem, și încă repede. Atila ne așteaptă în tabăra fortificată, la câteva mile mai în față, într-un loc numit Campus Mauriacus. O să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a mai fugi. întorcându-se spre hartă, făcu cu mâna un gest către el și Metronius. — Dar să revenim la voi doi. Mâine tu o să te întorci la ilirii tăi. Unitatea ta o să se dispună pe latura stângă și în avangarda întărită cu câteva centurii de arcași călări: mâine arcașii vor avea un rol decisiv. Dacă aș putea avea centuria pe care i-ai încredințat-o lui Maliban... Etius nu-și mai amintea, astfel că îi aruncă o privire întrebătoare. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primele licăriri ale dimineții, iar acum, după un marș de câteva mile, se desfășura în câmpie, conform planului la care consimțiseră comandanții lor cu o seară înainte. Curierii galopau frenetic pe linia frontului și câteva trupe mici de cercetași în avangardă călăreau prin câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la trap la galop, căci îl neliniștea faptul că nu putea vedea ce se întâmpla pe celălalt versant al colinei. Cercetașii pe care-i trimise în avangardă și care se distingeau limpede pe coasta acoperită de iarbă nu ajunseseră încă pe culme și, deci, nu puteau să transmită nici o informație. Pe de altă parte, nu era timp de pierdut. într-adevăr, era ciudat că Atila, ajuns primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii să facă același lucru. Ciulind urechile, Balamber auzi ecoul unui zgomot depărtat. Imediat îl ajunse Mandzuk. Se pare că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în față. Oamenii lui Reinwalt. Din câte am înțeles, pare o răfuială între burgunzi. Alarmându-și oamenii, Balamber îi desfășură în pădure și le ordonă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că zgomotul nu se atenuase nici un pic. Doamna de onoare și doamna Silsburn conduceau cortegiul nostru spre Schrafft. O dublă călăuză - aproape o avangardă de cercetași - care se îndreptau spre sud, pe partea de est a lui Madison Avenue. După ce i-a dat indicații șoferului, locotenentul le-a ajuns din urmă. Sau aproape. Se ținea cu un pas în spatele lor, pentru a-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau departe În spațiu și timp, ceva drag, și a-l păstra - acesta părea a fi impulsul. Jules Verne avea dreptate să-l aibă pe Händel pe fundul oceanului, nu pe Wagner, deși În vremea lui Verne, Wagner era de avangardă printre simboliști, fuzionând cuvânt și sunet. După Nietzsche, nemții, oprimați insuportabil de condiția lor de nemți, Îl foloseau pe Wagner ca hașiș. Pentru urechile domnului Sammler, Wagner era muzica de fundal pentru un pogrom. Și ce să ai pe lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care este în stare, departe de țară aflându-se, în zone dificile (conflicte armate etc.), de instabilitate și unde trebuie să se adapteze cât mai rapid; el este antena avansată și mijloc de ghidare a statului care îl trimite ca avangardă să prospecteze și să informeze. Răspunsul cu privire la calitatea membrilor din serviciul diplomatic, despre profesionalismul acestora, se regăsește în actele de politică externă ale României valoarea și gradul de implicare în promovarea intereselor naționale, pe care ei le-au îndeplinit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Caecina vrea să se strecoare între armatele împăratului nostru, care vine dinspre Roma, și armatele aliate care vin din Illiria, dinspre răsărit. Toate teritoriile dintre malul de miazănoapte al Padului și Alpes sunt în mâna vitellienilor lui Caecina. Lângă Cremona, avangardele lui Caecina au reușit să captureze și să ucidă una dintre cohortele detașamentului nostru din Pannonia... Am luptat și eu, m-am bătut nebunește... În cele din urmă, am reușit să scap și am ajuns la generalul Spurinna, pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lume, având caracteristici similare cu cea reală), oferă artistului posibilitatea de a-și construi o lume în care raportul cu realitatea imediată devine din ce în ce mai precar, uneori lipsind chiar de tot. În cadrul simbolismului, cubismului, abstracționismului, expresionismului ori a altor curente de avangardă, noțiunea de frumos nu mai era condiția necesară a unei opere de artă. Însăși ideea de operă de artă pare să nu mai fi valabilă în accepțiunea clasică. Frumusețea, tradusă aici ca armonie a formelor, culorilor, proporțiilor, nu mai este
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]