4,354 matches
-
tatei și grădina de flori a mamei! Sigur, îi vom găsi pe fiecare în regatul său! , - Și fratele tău? El cu ce se ocupă? - Ooo, Cristian e pasionat de creșterea păsărilor! Porumbei, prepelițe, păuni și câțiva fazani, chiar. Numai eu bântui pe aici ca o nălucă, fără nici un rost anume! sesiză Lea, întristându-se brusc. Carlos alarmat o luă de braț, distrăgându-i atenția cu un sărut apăsat și pasional. Dacă nu o luăm din loc, mă tem că vom naufragia
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
că e-n zadar... Acum e doar ecou! Lacrima mea, ce-a scrijelit obrazul, Rasare-n ochii tăi adânci. Vei caută petale să izgonești necazul. Acum este nimic... Totul a fost atunci! Speranța mea, ce-a înflorit în vise, Măi bântuie sub pleoapa unui nor. Vrei s-o oprești, dar legile nescrise Te țintuiesc... Te doare-atata dor! Ma-mbrac în ploi, mă înfășor în vânt Cu roua străvezie brodez pe-a zilei geana. Ai vrea să vezi iar curcubeu dansând
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
Și-n așteptarea asta mută, cuvinte se frământă Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbra mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbra ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
vreme între ”agonie și extaz”, dar a venit o ursitoare și m-a dezlegat de blestem. Cu ce-am păcătuit? Am iubit un om... mai mult decât pe mine, mai mult... * El s-a dus..., iar eu am rămas să bântui printre poeme desuete și atâtea lucruri de prisos. M-am născut într-o zi de 12 aprilie. Ce primăvară frumoasă! Ce primăvară! Mai multe vise și mai puține griji pentru mama. De ce? De ce? Îmi venea să-i strig! Să strig
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
resemnare? Ce se va întâmpla cu muntele și cu Sisif? Cine va mai trudi, zi și noapte, cu speranța că și zădărnicia este o cale a devenirii. Să devii, ce? Și poetul se vede un punct insignifiant, în imensitatea văzduhului, bântuit de teama revenirii în același ”cerc istovitor”. Concretul, în poeziile lui Ioan Gheorghiță, capătă nuanțe străvezii, eterate, compunându-se din nostalgia unei lumi abia tangibile, dincolo de grosierul materiei, de realitatea imediată, căutând, cu ardoare, o viață a sunetelor, a culorilor
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
că peste „ruinele din sufletul meu”, această „fosilă” fără viață ... un dibaci „arhitect ar putea proiecta / o mică planetă.” ( Aștept) Poezia erotică, asemenea unei muzici wagneriene, revine să lumineze și să revigoreze decorul inimii prin care clipele înflăcărate încă mai bântuie . Glasurile și chemările languroase de altădată sunt amplificate de cel cu „suflet pasional” care așteaptă să renască în fiecare șoaptă, acesta străduindu-se ,parcă, în zadar... să evite neprevăzutul: „eram acolo și eram nevăzut / te căutam în toate unghiurile și
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
acest sentiment divin, înălțător, plin de taine și înflăcărări nepotolite...reușind să aștearnă pe hârtie versuri pline de emoție și prospețime, asemenea unei câmpii înverzite. „Femeie iubită, a vieții minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine și-un dor mă răpune./ „ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheață,/ mi -e frică afară, mi-e noapte în viață, / cumplit fără tine, mereu preafrumoasă./ Nu
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
Acasa > Versuri > Visare > POVEȘTI ȚESUTE-N CARUL MARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trei zile-n șir a bântuit prin neguri, Pe munte rătăcit, mânat de spaimă, Căzut în codrul des, răpus de friguri, Încă e treaz și-o rugă mai îngaimă. - Rugare Ție, Doamne! Trupu-mi lasă, Umbrar să-i fie ramul de stejar. Odihnă dă-mi pe iarba
POVEŞTI ŢESUTE-N CARUL MARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369139_a_370468]
-
privit în albul hârtiei lui o imagine tulburată de posibil,și de regretul după toate semnele ce nu vor fi alese,nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel,neliniștea de mijloace,previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor,nu a cunoscut edenul imaginar.Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil,așa cum după Valery,logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
jennesse?),poetul rus se întreabă:Oare nu mi-am băut,parcă ieri,tinerețea?Aceasta fiind timpul edenic,și își mărturisește pustiul ce-l chinuie:Nu mă lăsa cu privirea ta rece,/nu m ă-ntreba câți ani am,cum arăt,/ Bântuit de un spasm epileptic,/sufletul mi-e ca un galben schelet.Poetul,totuși, cunoaște frecvente interludii de scăpărări de lumină,pe care le putem lua ca edenice,atunci scrie Balada celor 26 și Drumul meu.Poezia eseniană refuză happy-end-ul.Puterea
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului DOMNULE MARIN PREDA (In satul din Siliștea Gumești) E atâta tristețe și atâta iarnă În satul meu, al domniei tale de povești, Amintiri adunate în casa memorială Cu tine domnule Preda din Siliștea Gumești. Mă bântuie, mă răscolește o amintire O ultimă vară, ca multe alte ce s-au dus, Păstrez imaginea cu tine, pentru nemurire Tu geniul satului...dus în al geniului apus. De la deal la vale coboară lume multă Săteni Indiferenți pe drumul lor
DOMNULE MARIN PREDA(IN SATUL DIN SILIȘTEA GUMEȘTI) de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369289_a_370618]
-
stelele și luna căzute peste tot delfinii care luau în boturile lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți niciodată nu voi găsi insula Circei odihna sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape înghețate să strâng în brațe urșii grizzly vai de
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar de vânt, ci și de duhuri rele, intrând neliniștiți într-o alertă rău-prevestitoare. Poate și de aceea, fără să-și dea seama, cei de față, cu excepția Nebunului, își țineau capetele plecate, parcă ferindu-le astfel de orice posibilă
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
sâmbetei. Doamne, ce viață are și ea! Niciun necaz nu o ocolea. Terminând de spălat și întins rufele, se apucă să-și facă ordine prin cameră. Apoi își pregăti ceva pentru cină. Spera că așa nu-i vor mai fi bântuite gândurile de vizitele lui Viorel de la birou și de acasă. Spera să reușească să se detașeze de aceste evenimente neplăcute. Și totuși nu putea nega faptul că atunci când Viorel a prins-o de mijloc și a pus stăpânire pe gura
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
moșul lui Ilie al Ioanei ținea în vatra casei lui sărăcăcioase focul întotdeauna aprins. Învelea cărbunii în cenușă și împrumuta, pe oricine cerea, foc. În schimbul focului, noi îi dădeam câte un ou fiert. Mult timp după ce a murit moșul, a bântuit fantoma lui prin curtea căsuței înconjurate de buruieni. Chiar se auzeau niște zgomote, dacă treceai prin dreptul casei părăsite. Deși i-au băgat în burtă un ac mare când l-au înmormântat, lumea vorbea că s-a făcut moroi. Eu
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde neobosită veșnicia din noi. Referință Bibliografică
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SALCIE PE MAL DE APĂ Salcie pe mal de apă Bătută de ploi și vânt Stai cu fruntea aplecată Și te-nchini pân' la pământ. Salcie pe mal de apă Bântui gândurile mele De când umbra ta ascunde Taina-mi dorurilor grele. De-ai să îmi spui a ta durere Ce te ține-ngândurată Mă voi lepada de doruri Precum tu florile-n în apă. Și sub pletele-ți curgânde Le-oi
SALCIE PE MAL DE APĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378783_a_380112]
-
fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite nopți bântuie visarea, Picturi pastelate, dansante iubiri, Vor sosi chemării din vechi amintiri, Se pornesc dorințe în vis de cocori, Primăvara sorții prevestește-n zări. Referință Bibliografica: A venit iar Marte / Aurel Auraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DECOR BANAL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1359 din 20 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă bântui ca un demon chiar și atunci când vara Se oglindește-n mine și-n noaptea fără glas, Cu ruginiul frunzei mă-mbrac atunci când seara Îmi mai așterne stele pe drumul ce-am rămas Mai singură c-o toamnă, ce-și cerne
DECOR BANAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377745_a_379074]
-
cu un răvaș de dragoste, dar tot nu mi-a răspuns. Am să-l rog pe vânt să sufle până mă dă jos din pom, poate așa voi reuși să ajung pe masă, alături de cea care a început să-mi bântuie visele. Viespea nu putut răspunde unei astfel de înflăcărări. Privi din zborul ei strădaniile mărului disperat să ajungă lângă blonda pară și oftă într-un bâzâit prelung când o pală de vânt îl desprinse de pe creangă și îl rostogoli pe
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
aceea frumoasele arte au fost cele mai puternice arme ale bisericii. Arhitectura, muzica, sculptura și poezia au fost puse în serviciul bisericei pentru a da în această sferă curată, neatinsă de nici o suflare impură, un adăpost sufletului omenesc, atât de bântuit sau de patimi, sau de golul lui propriu, de urât. Aruncat din nevoie, în urât, din urât în nevoie, stări imanente naturii noastre și cari nu se pot înlătura pin mâna de creier de care dispunem, arta bisericească, care a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a-i vota doi bani măcar, necum sute de mii de franci. Dar acestea se întîmplă în Anglia, nu la noi. Englejii sânt zgârciți și săraci, noi generoși și bogați, iată deosebirea. {EminescuOpXI 108} E drept că poporul nostru e bântuit de foamete. Lasă-l să moară, căci espiră în conștiința că libertatea, egalitatea și fraternitatea au fost răsplătite în fondatorul lor cu apanajiu și pensie reversibilă. Pe această cale e și bine și demn de o națiune ca a noastră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
improvizate de d. Cogălniceanu la adresa majorității, de d. Dimancea la adresa d-lui Cogălniceanu. Mai adaoge-se apoi votarea recompensei naționale d-lui C. A. Rosetti tocmai în momentele în cari naționalitatea noastră e mai primejduită și lipsa cea mai tristă bântuie populațiunile noastre rurale, și tabloul decăderii partidului guvernamental devine complet. Acum se mai vorbește și de o recompensă pe care Camera ar voi s-o voteze d-lui I. Brătianu. Se zice, serios sau în ironie, nu știm, că Adunarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
boierime mult calomniată constituia, până și sub vitreaga arendășie a fanarioților, un control mai serios al intereselor publice decât cel de astăzi. Nu mai vorbim de popor. Glasul lui e nimicit prin falsificarea sistematică a regimului parlamentar, pe el îl bântuie foametea și nevoile, el e mai rău astăzi decum a fost oricând. Nu vorbim de boieri, pentru că, neprevăzători și darnici cu privilegiile lor, de la cari de bună voie a renunțat în detrimentul nației mult mai mult decât într-al lor propriu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
boierime mult calomniată constituia, până și sub vitreaga arendășie a fanarioților, un control mai serios al intereselor publice decât cel de astăzi. Nu mai vorbim de popor. Glasul lui e nimicit prin falsificarea sistematică a regimului parlamentar, pe el îl bântuie foametea și nevoile, el e mai rău astăzi decum a fost oricând. Nu vorbim de boieri, pentru că, neprevăzători și darnici cu privilegiile lor, de la cari de bună voie a renunțat în detrimentul nației mult mai mult decât într-al lor propriu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]