3,263 matches
-
ceva nu e în regulă. Mi-a luat ceva timp - ore în șir petrecute holbându-mă la cei patru pereți, cu mintea golită de orice gând -, dar în cele din urmă am pus degetul pe rană. „Rana“ era o vagă bănuială că Emmett Sprague ne-a montat pe mine și pe Lee să-l ucidem pe Georgie Tilden. Cu mine a fost insolent: — Să-ți spun unde poți să-l găsești pe Georgie? Insolența i se potrivea ca o mănușă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nimic, În timp ce Watson continuă să recite restul discursului. Nu omorâse pe nimeni. Era o confuzie. Logan Îl așteptă să obosească repetând aceleași lucruri până să Îi arate câteva hârtii semnate și legalizate corespunzător. — Am aici un mandat să verific aceste bănuieli. Ai fost imprudent, Norman. I-am găsit cadavrul. — N-am făcut nimic! — Ar fi trebuit să folosești un sac nou de gunoi, Norman. Ai ucis-o și nu ai făcut decât să o arunci odată cu celelalte resturi. Dar nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așteptă cu răsuflarea tăiată ca ochii tatălui său să se oprească asupra lui. Germanicus îl privi. Ne vom îmbrăca precum grecii. Vom vorbi grecește. Un neguțător împreună cu colaboratorii și cu fiul său. Unii încuviințară, zâmbind. — Un neguțător grec nu stârnește bănuieli, confirmă Germanicus văzând aprobarea celorlalți. Îl vom lua cu noi și pe Zaleucos. El e grec de-adevăratelea. Astfel, Gajus descoperi cât erau de ușoare, comode și elegante veșmintele acelea: renunță la calceus și în picioare se ivi comodul crepis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius. Dar cei care-l cunoscuseră bine pe bătrânul împărat replicară că acesta nu distrusese niciodată nimic. — Spunea că, pentru a ucide un om, trei rânduri sunt mai de folos decât un pumnal. Urcau încet, discutând. Începeau să se ivească bănuielile. Cine s-a tot plimbat prin palatele astea, prin arhivele de pe Capitolium, din zorii zilei în care am aflat de moartea lui Tiberius până în momentul când l-am ales pe Gajus Caesar? În mâna cui au ajuns documentele îngrozitorului proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i se înfipse în creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu ochii întredeschiși, încă slăbit, Împăratul îl privi pe Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimb, trebuie să-și plătească femeile, să bea cu ofițerii, să străbată Roma călare, știind că toți sunt înspăimântați când îi văd umbra.“ — Macro e afară, șopti Callistus. Vrea să fie primit. Faptul că eu îți vorbesc i-a stârnit bănuieli. — Spune-i să intre, porunci Împăratul. Callistus percepu duritatea din glasul lui și se îndreptă spre ușă. Sertorius Macro intră și, fără nici un preambul, îl anunță mânios: — Am zis eu: prea am stârnit interesele senatorilor. Calpurnius Piso, Silanus și Geminus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbești.“ Bătrânul promise, iar Callistus reuși să păstreze secret acel pact, ca să aibă o carte în mânecă. Cel mai violent aspect al planului lor - care trebuia nu doar să reușească, dar și să se desfășoare rapid și să nu trezească bănuieli - era uciderea Împăratului. Își imaginau îngroziți ce avea să li se întâmple dacă Împăratul scăpa sau dacă era salvat la timp de germanii lui credincioși. Riscul e mare, le spuse cu răceală Valerius Asiaticus tovarășilor săi. Nu uitați că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate ca miza cea mai Înaltă să nu aibă deschisă o altă alternativă decât aceea. Mă uimește abandonul total al lui A. În act, Însă mă Înspăimânt brusc numai la bănuiala că se comportă la fel și cu alții; gelozia mea este efectul exacerbării unei posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru că nu am timp să mă antrenez și aș cădea la concursuri, numai de tine Îmi pasă și de aceea voi face patinaj de plăcere, Petre, de ce-mi combați această dorință a mea? Petre, iartă-mă, te rog, pentru bănuiala mea fără rost că ai fi În București... Nu știam ce spun, eram amețită de ideea că m-ai mințit. Sunt În pragul unei lupte pe viață și pe moarte. Singură Îmi urez succes! 9 octombrie 1961 (luni) Petre, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fi scrisă; cât timp am fost pur, nu simțeam intermedierea cuvintelor Între existență și mine, mă exprimam cu dificultate, dar reușeam să am conștiința Împăcată; nu mă Îndoiam nici o clipă de plenitudinea trăirii, niciodată nu am fost zguduit de bănuiala unei incongruențe Între expresia (nu exclusiv verbală) și faptele mele. Probabil că eram și foarte aproape de fapte, ca să le pot transfera În opacitatea expresiei, căci, nu-i așa, pentru un novice, realul se cucerește mai Întâi În fapte, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
săi. - Așa va proceda și criminalul vostru. Va încerca să vă inducă în eroare. Veți crede că știți ce urmează să facă, dar asta este de fapt o parte a planului său. La fel cum am procedat eu, va folosi bănuielile și inteligența voastră chiar împotriva voastră. De fapt, are nevoie de ele tocmai pentru ca trucurile să îi funcționeze. Domnul Balzac spune că cei mai buni iluzioniști înfăptuiesc atât de bine trucurile încât își vor dezvălui chiar metoda, arătând exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de fapt. Ceea ce se petrece de două zile, onorată audiență, este un spectacol sublim, care combină perfect elementele iluziilor fizice și psihice. Fizice, pentru că direcționează atenția poliției către apartamentul lui Charles Grady și către Centrul de Detenție. Psihice, pentru că îndepărtează bănuielile de la ceea ce face de fapt Malerick către motivul, de altfel foarte credibil, pe care Lincoln Rhyme, mândru de sine, crede că l-a descoperit: asasinarea contra cost a lui Grady și orchestrarea evadării lui Andrew Constable. Odată ce poliția va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai folosit benzină pe batista din apartamentul lui Lincoln, ei bine, asta presupunea că, eventual, aveai de gând să ascunzi o bombă pe bază de benzină într-o ambulanță falsă. Rhyme interveni: - Am folosit doar logica... - Adică a avut o bănuială, îl corectă Bell. - Bănuielile, se enervă Rhyme, sunt doar prostii. Logica nu e. Logica e coloana vertebrală a științei, iar criminalistica e știința în stare pură. Sellitto își dădu ochii peste cap în direcția lui Bell. Dar lipsa de subordonare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
batista din apartamentul lui Lincoln, ei bine, asta presupunea că, eventual, aveai de gând să ascunzi o bombă pe bază de benzină într-o ambulanță falsă. Rhyme interveni: - Am folosit doar logica... - Adică a avut o bănuială, îl corectă Bell. - Bănuielile, se enervă Rhyme, sunt doar prostii. Logica nu e. Logica e coloana vertebrală a științei, iar criminalistica e știința în stare pură. Sellitto își dădu ochii peste cap în direcția lui Bell. Dar lipsa de subordonare în fața superiorilor nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iluzioniști, corect? Ucigașul nu răspunse. - Sunt convins că ăsta a fost cuvântul folosit. Pentru început, ai forțat acest gând în mințile noastre, că vei distruge circul ca un act de răzbunare. Dar nu am crezut așa ceva - era prea evident. Iar bănuielile noastre au condus la păcăleala numărul doi: ai plantat acel ziar cu articolul despre Grady, nota de plată de la restaurant, permisul de liberă trecere pentru presă și cartela camerei de la hotel pentru a ne conduce la concluzia că ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe un scaun și privea în față cu atenție, urmărind ecranul din centru cu maximă concentrare. Lângă el, o tânără lua conștiincioasă notițe pe un clipboard. Adriana își zise că el e regizorul, Dumnezeu însuși, și se bucură văzând că bănuielile ei se confirmă când se dădu puțin la stânga și observă ce scrie pe scaunul bărbatului. Numele TOBIAS BARON era cusut cu majuscule pe materialul negru. Nu se așteptase ca un regizor să fie atât de tânăr: résumé-ul lui arăta probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
animal înfometat. — Plec. Ridică puțin capul. Stau în picioare la capătul patului, îmi țin cu o mână obosită, haina șifonată, am barba lungă și fața cuiva care n-a dormit. Privirea ei e gingașă, dar nesigură, parcă știrbită de o bănuială. Mă îndrept spre ușă asemeni unui fluture de noapte cu aripi grele ca de plută, rămas până în zori prizonier într-o cameră. — Când te întorci? Am auzit un zgomot, o izbitură bruscă și un bufnet în piept, ca atunci când cazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
traficant fără inimă. — Adică dumneata pretinzi să depind de dumneata, pentru că nu-ți sunt indiferentă... Oh, nici gând, nici gând, nici gând de-așa ceva. Nici vorbă, Eugenia, nici vorbă! Nu urmăresc să depinzi de mine. Mă jignești și numai nutrind bănuiala asta. Vei vedea - și, lăsând-o singură, ieși cuprins de-o mare agitație. Se întoarse în scurt timp aducând niște acte. — Iată, Eugenia, documentele care-ți atestă datoria. Ia-le și fă ce vrei cu ele. — Cum? — Da, renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi pierd mințile, am căutat-o peste tot, iar a doua zi am aflat dintr-o scrisoare foarte seacă și foarte scurtă că plecase departe, foarte departe, cu alt bărbat... — Și n-ați suspectat nimic înainte, n-ați avut vreo bănuială?... — Nimic. Soția mea pleca singură de acasă destul de des, acasă la mama ei, la niște prietene, și însăși frigiditatea extremă o ferea în ochii mei de orice suspiciune. Și niciodată n-am ghicit nimic în sfinxul acela! Bărbatul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
anume Rosarito, care lucrează la un atelier de călcătorie și care, pare-mi-se, obișnuia să vă aducă rufăria călcată... Augusto păli. „Oare ăsta o fi știind tot?“, își spuse el, și gândul acesta îl sperie mai mult chiar decât bănuiala sa anterioară cum că omul acela ar fi știut despre Eugenia lucruri pe care nici el însuși nu le știa. Își reveni însă repede și exclamă: — Și de ce-mi veniți mie acum cu asta? — Mi se pare - continuă Mauricio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-n cap să moară și, sigur, cine ține morțiș să moară, până la urmă moare. — Evident - zise medicul -. Dacă n-am crede că murim, nici chiar când suntem în agonie, poate n-am muri. Dar de cum ne cuprinde cea mai mică bănuială că nu se poate să nu murim, suntem pierduți. Întâmplarea cu domnișorul meu a fost sinucidere, nimic altceva decât sinucidere. Și-a făcut damblaua! — Neplăceri pesemne. Și încă mari, foarte mari! Femei! — Înțeleg, înțeleg! Dar, ce mai, situația n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea mai mare încredere pe care o pot avea în judecata mea sănătoasă mi-a fost dată în momentele când, observând ce fac și ce nu fac ceilalți, ascultând ce spun și ce trec ei sub tăcere, mi-a încolțit bănuiala fugitivă dacă nu cumva sunt nebun. A fi nebun se spune că însemnează a-ți fi pierdut rațiunea. Rațiunea, nu însă adevărul, deoarece sunt nebuni care rostesc adevărurile pe care ceilalți le trec sub tăcere întrucât n-ar fi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ora zece, când m-am ridicat și i-am spus lui Madeleine că uitasem niște acte la birou și că trebuia să mă duc cu mașina să le iau. —De ce nu pleci mâine mai devreme? Nu era nici o urmă de bănuială în tonul ei. Eram un soț bun, un tată iubitor, un om decent, nu genul care se ținea de hoinăreli nocturne. Tot ce îmi dorisem vreodată se afla în această casă. I-am spus că mă întorc repede. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am îndepărtat în întregime. A lăsat acul să îmi pătrundă în carne. Nici o urmă. Nici o cicatrice. Nimic. Urmăream lichidul scurgându-se din seringă. Dacă l-ați vedea azi pe acel bărbat la plajă, domnule van Pels, nu ați avea nici o bănuială despre ce a făcut. Scoase acul. —Cum zic eu mereu, asta e chirurgia plastică modernă. Ștergem trecutul. Am simțit o senzație ciudată cuprinzându-mi brațul. Fără să își ia ochii de la brațul meu, întinse mâna stângă spre asistentă. —Bineînțeles, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de nazist într-un hambar. Aici aveți probabil dreptate. Multe lucruri din astea se petreceau pe atunci, deși noi nu vrem să o recunoaștem. Poate sunteți unul dintre criminali. Dar nu cred asta. Nu mă întrebați de ce. E doar o bănuială. Nu credeam că psihiatrii pot avea bănuieli. Bănuielile sunt tot ce avem, domnule van Pels. Dar ceea ce aș vrea să aflu este de ce sunteți atât de hotărât să credeți că sunteți unul dintre criminali. Așa îmi aduc aminte. Mă bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]