16,035 matches
-
dacă ai noroc să scapi, o să sfîrșești pe post de curvă Într-o speluncă din port, culcîndu-te cu cine se nimerește pentru cîteva monede pe care ai să i le dai mai apoi peștelui ca să-ți tragă o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît o să-ți fie ție să-ți schimbi firea. Niña Carmen se mîngîie cu tandrețe pe burta umflată, care părea gata să pocnească. - Fiul meu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja armat, pe Niña Carmen. Se uită la ea cîteva clipe Înainte de a o Întreba, păstrîndu-și totuși calmul: - O să mă omori acum? Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și când am coborât din pat să arunc o privire, hainele mele de școală erau în flăcări. Atârnând uscate pe frânghia de rufe și umflate de aer. Rochii și pulovere și pantaloni și bluze, toate arzând și descompunându-se în bătaia brizei. În câteva secunde, tot ce iubeam a dispărut. Flash. Sari înainte cu câțiva ani mai târziu, la mine matură și mutându-mă. Dă-mi un nou început. Sari la o noapte anume, cineva sunând de la un telefon public ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că nu alungă durerea, dar cel puțin nu te mai scoate din minți faptul că te doare. Dă-i bătaie, zice Brandy și deschide gura ca un pește. Chestia cu Brandy e că are o toleranță așa de mare la medicamente că-ți poate lua o veșnicie s-o omori. Plus că e așa de mare, aproape toată numai mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din viitorul îndepărtat via anii ’60. Și eu mai pun niște Premarin în a doua porție de cafea a lui Seth. Mai pun niște Darvon în șampania lui Brandy. Sari înapoi la noi în baie, eu și Brandy. — Dă-i bătaie, zice Brandy. Buzele ei sunt relaxate și alungite, și eu mai las să cadă printre eleun cadou de la Tiffany’s. Toaleta asta în care ne ascundem e un exemplu de decorațiuni exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vasul de veceu e o mare cochilie de melc din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Chiuveta e o uriașă jumătate de scoică din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Brandy-land, teren de joacă sexuală pentru stele, zice: — Dă-i bătaie. Sari la când am ajuns aici și agentul imobiliar era pur și simplu un mare tăntălău. Unul din ăia care au avut bursă de studiu pentru fotbal, cărora sprâncenele le cresc unite în mijloc și care uită să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
crize? zice Parker. — Asta-i o noutate pentru mine, zice Brandy și surâde. N-o să ai nici o criză, îi spune Brandy noului meu frate vitreg. Ellis, îți interzic să ai o criză. Sari la noi în grota submarină. — Dă-i bătaie. Pardoseala de sub spatele lui Brandy, bucățile reci de gresie dispuse sub formă de pește și așezate așa încât să se potrivească, coada unui pește între capetele altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice Brandy. L-au izgonit din casă. — Au țipat despre cât de bolnav eram, zice Brandy. Apoi l-au izgonit. — Prin „bolnav“ cred că voiau să spună „gay“, zice ea. Apoi l-au dat afară. — Domnișoară Scotia? zice. Dă-i bătaie. Așa că-i dau bătaie. Apoi m-au dat afară din casa aia blestemată. Sari la domnul Parker în fața ușii de la baie, zicând: — Domnișoară Alexander? Eu sunt, domnișoară Alexander. Domnișoară Scotia, sunteți acolo? Brandy dă să se ridice și se proptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
izgonit din casă. — Au țipat despre cât de bolnav eram, zice Brandy. Apoi l-au izgonit. — Prin „bolnav“ cred că voiau să spună „gay“, zice ea. Apoi l-au dat afară. — Domnișoară Scotia? zice. Dă-i bătaie. Așa că-i dau bătaie. Apoi m-au dat afară din casa aia blestemată. Sari la domnul Parker în fața ușii de la baie, zicând: — Domnișoară Alexander? Eu sunt, domnișoară Alexander. Domnișoară Scotia, sunteți acolo? Brandy dă să se ridice și se proptește într-un cot. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
neașteptat și îndepărtat, răsună de jos prin podea. Și, brusc, se oprește. — Ei, zice Brandy, unde rămăseserăm? Se întinde înapoi pe jos cu capul între picioarele mele. — Te-ai mai gândit la chirurgia plastică? zice Brandy. Apoi zice: Dă-i bătaie. Capitolul 19 Când ieși cu un bețiv, observi cum un bețiv îți umple paharul ca să-l poată goli pe al lui. Atâta vreme cât bei tu, băutura nu e o problemă. În tovărășie. Să bei e distractiv. Dacă e o sticlă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nevoie de ea. Nu că aș iubi-o cu adevărat. Pe el. Pe Shane. Deja cuvântul iubire sună destul de șubred. Cu eșarfa Hermès pe cap, cu ochelarii Ray-Ban la ochi, cu machiaj pe față, mă uit la regina absolută în bătaia, apoi bătaia, apoi bătaia farurilor venind din sens opus. Ce văd când mă uit la Brandy, asta-i ce-a văzut și Manus când m-a dus cu barca. În clipa de față, uitându-mă la crâmpeie din Brandy alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ea. Nu că aș iubi-o cu adevărat. Pe el. Pe Shane. Deja cuvântul iubire sună destul de șubred. Cu eșarfa Hermès pe cap, cu ochelarii Ray-Ban la ochi, cu machiaj pe față, mă uit la regina absolută în bătaia, apoi bătaia, apoi bătaia farurilor venind din sens opus. Ce văd când mă uit la Brandy, asta-i ce-a văzut și Manus când m-a dus cu barca. În clipa de față, uitându-mă la crâmpeie din Brandy alături de mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că aș iubi-o cu adevărat. Pe el. Pe Shane. Deja cuvântul iubire sună destul de șubred. Cu eșarfa Hermès pe cap, cu ochelarii Ray-Ban la ochi, cu machiaj pe față, mă uit la regina absolută în bătaia, apoi bătaia, apoi bătaia farurilor venind din sens opus. Ce văd când mă uit la Brandy, asta-i ce-a văzut și Manus când m-a dus cu barca. În clipa de față, uitându-mă la crâmpeie din Brandy alături de mine în mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
țină în palme focul, nu era nici o îndoială, însă în spectacolul pe care îl dădeau zi și noapte în fața lumii Serviciul nu exista sau dacă își făcea simțită prezența nu putea fi decît una pasivă, un țap ispășitor, o ciuca bătăilor, pentru că toți politicienii se simțeau datori să ia distanță, să se ferească asemenea dracului de tămîie de a fi bănuiți că ar avea vreo legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săi despre cum își face datoria adjutantul Popianu pentru simplul motiv că pentru ai săi la Vladia nu exista nici un adjutant Popianu, ci doar prințul Șerban Pangratty. Dar cum iarna era lungă, cum șederea prințului nu dădea nici un fel de bătaie de cap, din punctul său de vedere, se apucase așa, în distracție, să strîngă informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea dintre dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi stupid. Poate chiar caraghios. N-aș putea să-ți spun acum, dragă Leonard, cum anume se va întîmpla, dar nu se poate să fie altfel decît caraghios. Poate chiar comic. Va muri întocmai cum își dorește, la manșă, ascultînd bătaia motorului ca pe bătaia propriei inimi și, cine știe, poate va fi mulțumit; soarta îl va ajuta ca pînă la capăt să privească lucrurile numai dinspre el, niciodată către el." Leonard Bîlbîie simți că are gura uscată și limba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caraghios. N-aș putea să-ți spun acum, dragă Leonard, cum anume se va întîmpla, dar nu se poate să fie altfel decît caraghios. Poate chiar comic. Va muri întocmai cum își dorește, la manșă, ascultînd bătaia motorului ca pe bătaia propriei inimi și, cine știe, poate va fi mulțumit; soarta îl va ajuta ca pînă la capăt să privească lucrurile numai dinspre el, niciodată către el." Leonard Bîlbîie simți că are gura uscată și limba de tablă. Voia să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zece ani de serviciu nu se dezbăraseră de a-și da cu părerea, de a se arăta cît de isteți și prevăzători sînt. Nu se înfuria și nici nu voia să-l mustre pe Bîlbîie, atîta doar că îi dădea bătaie de cap și pierdea vremea. Iar el asta nu avea, timp, vreme. Nu doar pentru chestiunea aflată pe rol, nu pentru "cazul în desfășurare". Efectiv nu mai avea timp. Descoperise lucrul ăsta dintr-o dată. Nici un semn nu se arătase pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deciziei. Nici generalii care făcuseră frontul nu fuseseră întrebați, la fel nici unul dintre cei care erau, cum s-ar zice, experți ai liniștii publice. Ordinul venise de prea sus și fusese executat în grabă cu o trupă care nu cunoscuse bătaia frontului, rezerviști trăiți bine, sănătoși, crăpînd de nerăbdare să facă și ei ceva. Și au fost puși să facă, dar ceea ce s-a întîmplat a fost îngrozitor. Toată Piața Teatrului s-a umplut de cadavre și de sînge. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era vorba de dintele propriu-zis, ci de primele semne ale sfîrșitului, organismul e sleit, nu mai are putere să se țină întreg și atunci cîte o bucățică, o frîntură, se rupe și se duce, ca malul care se surpă sub bătaia curentului. Unii suferă cumplit, nu fizic, ci sufletește atunci cînd iau la cunoștință că sînt muritori. Se vede treaba că Mihai Mihail era dintre aceștia, dintre oamenii care sînt atît de norocoși, încît viața lor pare un vis. Dar nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că bătrîneii stau a rîde. În fapt se strîmbau ușurel, de parcă ar fi gustat un vin trezit. Colonelul Stoicescu dădu cu mîna de parcă ar fi alungat o gînganie. "Ce voturi, domnule adjutant, cine mai are încredere în voturi după atâtea bătăi electorale, votul e cauza principală a corupției politice, pentru că votul la noi nu se exprimă, ci se șterpelește, hocus-pocus, caști gura la saltimbanc și te trezești fără el. Trebuie să facem bine poporului fără să-l mai întrebăm dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
groază de lucruri îi reușeau pentru că oferea soluții îndrăznețe, neașteptate. Putea spune că avea pe atunci o îndrăzneală a inconștienței, nici nu băga în seamă complicațiile, primejdiile, consecințele, mai ales pe cele care îl priveau anume pe el, îi dădea bătaie, băga cărbuni în cazane și nu-și dezlipea ochii de la ținta cuvenită. Dar asta a fost, vremea minunilor trecuse, lumea nu mai era tot atît de uimită, de zăpăcită, din pricina rapidității și îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute. Nu se grăbea, nu era ocupat, nu mai era!, dar a pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]