16,324 matches
-
de departe cei mai buni clienți ai ei. Un alcoolic îmbrăcat cu o pelerină sau un impermeabil Gannex ori măcar cu o jachetă de calitate o făcea pe Cealaltă Carol fericită o bună bucată de vreme. Era ca un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise și se închisese la culoare, devenind una cu rădăcina penisului, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Yishan, pentru pietrele sale lucioase și de culoare neagră. Potrivit legendei, Huangdi a fost strămoșul națiunii chineze, care a câștigat dragostea poporului în cei peste o sută de ani cât s-a aflat la putere. Când s-a simțit prea bătrân pentru a mai conduce soarta poporului, a cedat tronul tânărului Shao Hao. Huangdi era însă plin de vitalitate și iubea viața. Nu a vrut să moară de bătrânețe și a decis să caute viața veșnică. Așa că a învățat de la maeștrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Huangshan. "O floare proaspăt culeasă, în vârful pensulei" este unul dintre obiectivele turistice renumite de pe Muntele Huangshan. În fapt, este o coloană de piatră înaltă și cu vârful ascuțit, ca o pensulă de scris. Pe vârful coloanei crește un pin bătrân care seamănă cu o floare cu petalele desfăcute, de aici și numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului pe un munte sfânt. De jur-împrejurul acelui loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
foame, cutreiera codrul, cu gândul să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici. Regelui dragon îi fu jenă să refuze cererea lui Manjusri. Văzând că acel călugăr era bătrân și nu avea cum să ducă de unul singur piatra, i-a spus: "Piatra magică este foartea grea. Nu e nimeni care să te poată ajuta. Dacă poți ridica această piatră, ia-o." Mulțumind regelui dragon, Manjusri s-a dus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
î.e.n-sec. VIII î.e.n). Trunchiul acestuia este înclinat spre sud, formând un unghi de 40 de grade cu solul. Salcâmul este din vremea dinastiei Sui, în urmă cu peste o mie de ani. Deși sunt arbori bătrâni, ei au încă frunze bogate, care oferă umbră plăcută Templului Jinci. 4. Vorbe adânci Un împărat nu trebuie să glumească pe seama puterii Dacă un împărat glumește după bunul său plac pe seama puterii, acest obicei nu poate decât să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mic. Înainte de recrutare, necunoscând negustoria și refuzând să lucreze pământul, Han a dus o viață de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce. Ca să supraviețuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea de mâncare, a împărțit cu el merindea pe care și-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană. Profund mișcat, Han Xin i-a spus: "Am să te răsplătesc cu prisosință într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
această zi este dedicată îndrăgostiților. Această sărbătoare are o legendă la bază, povestea de dragoste dintre ciobanul Niulang și țesătoarea Zhinü: Niulang era un băiat sărac, dar cu suflet bun și vesel, tot ce avea pe lângă casă era un bou bătrân și un plug. Zilnic, se ducea împreună cu boul să muncească la câmp. La întoarcerea acasă, trebuia să-și facă de mâncare și să-și spele rufele pline de colbul din arătură. Viața lui nu era tocmai ușoară și dincolo de sărăcie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și întreaga suită s-a adăpostit într-un pavilion. Peste puțin timp, a sosit în apropierea pavilionului o altă lectică de mireasă, dar mai mică și sărăcăcioasă. Mireasa plângea, ascunsă înăuntru. Curioasă, Xiangling, aflată în lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xiangling, aflată în lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nimereală de pe stradă, afirmă același raport... Bărbați obligați să se masturbeze în fața camerelor de filmat, îmbrăcați în lenjerie de damă, legați cu cabluri electrice de penis, mușcați de câini de atac special antrenați. Un copil violat de un soldat. O bătrână irakiană de 70 de ani, pusă în patru labe și călărită de soldații americani. Civili irakieni împușcați din elicopter. Alte seturi de fotografii arată atrocități asemănătoare comise de militari britanici. Trei militari americani, sg. Mike Sindar și soldații Ramon Leal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru irakieni. Iată, de pildă, eu, românul Popescu, cred că ce-au făcut militarii americani în Irak este un simptom al acutizării spre paranoia a complexului de superioritate planetară care bântuie America. Dar ce contează ce spune un român, prea bătrân ca să fie adoptat de americani și transformat de mic într-un demn apărător al „valorilor USA”, un „aliat” NATO bun de plată, cu belciug în nas și mărgele la gât, de pe undeva din Est, la urma urmei tot un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
rânjește cu spor. Nu pot să nu-mi imaginez cam cum ar apărea Ștefan cel Mare și Sfânt în foaia România Mare dacă ar fi acum, când blândul creștin Vadim s-a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din crețul jupâneselor decât ca să pecetluiască trădarea de țară, pacea ticăloasă cu turcul. Curvăsăria de la Curtea Domnească e mai greu de îndurat decât foamea și blestemul pentru masele de moldoveni năpăstuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta totdeauna, vară, iarnă, o bască trasă până în sprânceană. Faptul că nu era destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva de lângă el. M-a fascinat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
au cucerit, murind pentru părinții lor lași, care voiau să-i țină în casă, o lume. Ce-ați făcut cu darul nostru însângerat?, gem sau țipă acum Drumea și Novac privind în jur. Dar lucrul cel mai teribil pentru un bătrân supraviețuitor ca mine mi se pare lipsa sentimentului libertății în poezia celor două fete. Sau, mai exact, prezența absenței ei. Domnica și Ruxandra nu sunt născute în libertate, dar sunt crescute în libertate. Pentru mine, aeroportul Otopeni însemna acum 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dar a șters-o când Sereiul a prins de veste că se ocupă cu mari mârșăvii și că e omul lui Bin Laden. Prezentat la televizor ca administrator de bloc și cu numele întreg, Agop Chircorian, tatăl lui Troc arăta bătrân, cumsecade, emoționat și puțin culpabil. Nici n-ai fi zis că fusese un ofițer bățos, cu ochelari, care-i interzicea fiului să se țină de fotbal (deși juca fantastic și-l cucerise pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă temeam (eu, nu și tata) că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi. Și nu m-am temut degeaba. Într-o duminică dimineața, însorită, veselă, nu în cea în care un gâscan bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niciodată. Ceea ce trebuie reținut e că acea ființă care tot dădea târcoale nisiparului cu priviri piezișe de animal la pândă nu era ca noi. Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți, ca și cum Mircea cel Bătrân ar fi fost încolțit de tancurile și mitralierele U.R.S.S.-ului. Un U.R.S.S. amenințător și îngâmfat, o dihanie desprinsă din negura și oroarea viitorului. Cu un chiuit scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o potecă marcată cu triunghi roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur, nu i-am zis niciodată bunicule, tataie sau mai știu eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii. Întrerupt din scris, cu stiloul Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la pas și să amîn, zi după zi. Încă mai găseam suficientă hrană ca să rezist, deși niciodată Îndestulătoare. Demolările ajunseseră acum pe strada Brattle, și era limpede că În maximum cîteva zile or să ajungă și În Cornhill. Mă simțeam bătrîn și obosit. Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede, și totuși nu pare deloc scurtă. Zile la rînd, cînd nu eram plecat să fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]