2,363 matches
-
neacceptat. Când, În 1823, de exemplu, niște evrei din Țara Românească - fiind bătuți de români - au Îndrăznit să se apere, un anume sluger Costache, vătaf la agie, a dat În public următoarea explicație halucinantă : „Ei [= evreii] trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra «valahilor țării», și care astfel domnesc și guvernează În patria lor, și că, În general, aceasta este valabil pentru orice străin, căruia Îi este interzis a se apăra contra unui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a schimbat orașul. New York-ul, ca orice metropolă, e un organism, spune ea. își cumpără un pistol și începe să umble noaptea pe străzi, căutînd răufăcători, ca Charles Bronson în seria aia de filme în care familia lui trebuia bătută și violată în fiecare nou episod, pentru ca el să aibă ce răzbuna. Filmele cu Bronson au fost pe cît de populare, pe atît de (binemeritat) ponegrite pentru viclenia comercială grosolană, moralmente iresponsabilă, cu care speculau fanteziile de victimizare și revanșă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
venit pe lume, bătând la porțile vieții într-o zi de 12 martie a anului 1916, pe o vreme instabilă, cu soare timid, cu semne că primăvara era gata să intre în dreptul ei firesc, dar iarna încă nu se dădea bătută. Tata era concentrat la o unitate din Silistra, din partea de sud a Dobrogei, obținută de România în 1913, și tot pe acolo se va afla până la mijlocul lui august 1916, când, după tratative dificile am intrat în război alături de puterile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mustață. Ce puteri miraculoase deține acesta de-l poate susține cu bocanc cu tot! Stop! Ședință! Se critică munca depusă până acum și se pare că trebuie revizuit ceva. Se aude un ciocan. Nu merge cu ciocanul. Aaa! E țărușul bătut strâmb. Așa, măi băieți! Scoateți-l din pământ și mutați-l mai încolo. Bravo! Păi voi voiați să îndreptați strâmbăciunea cu un ciocan de bătut cuie? Râd și ăia doi de se odihnesc pe margine. Unul a încălecat scaunul domnesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori , la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și eu vreau să mă plimb"..., cel care ridica problema, doar de dragul de a se afla în vorbă, omițând faptul că un plimbăreț la Rio pe la miezul nopții e un aventurier care riscă ori să fie omorât, ori prădat, ori bătut, ori toate trei la un loc. Cu aceasta mi-am făcut mai mulți "prieteni", printre care și primul colaborator. Fusesem coleg cu el la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale, era un om simpatic, excelent jurist și diplomat cu experiență. Precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suma respectivă este cerșetor sau face parte dintr-o mafie care exploatează copii și sentimentele oamenilor? Scuzați, domnule ambasador, nu m-am gândit la aspectele menționate de dumneavoastră. Aveți perfectă dreptate! În 2004, după ani de audiențe, intervenții și uși bătute, am reușit să obțin anularea necesității vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în Uruguay. Cine credeți că au fost primii beneficiari ai strădaniilor mele? Cumva un artist, om de știință sau turist? Nu! Două pramatii, versiune postdecembristă tragicomică a celebrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
actori. Să debutezi ca actor nu e ușor, dar ca regizor e și mai dificil. Un actor poate fi ajutat, dar cum poate fi Îndrumat un regizor, habar nu am, deși am predat Regie câțiva ani, până m-am dat bătut. Un regizor debutant e În situația imposibilă a unui hipnotizator debutant: dacă spune că hipnotizează pentru prima oară, e pierdut, căci nimeni nu-i dă atenție, deci, ca să le câștige Încrederea spectatorilor, nu are Încotro decât să-i asigure că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
comandat special pentru festival și planificat să se joace numai de două ori (acesta fiind un aspect incomod al festivalurilor, căci se joacă prea puțin pentru a permite unui proiect să-și trăiască viața). Ellen Însă nu s-a dat bătută și, la insistențele ei, am reluat În toamnă la New York spectacolul, Încercând să adaptăm totul la spațiul Închis. Copaci vii, aduși din serele din New Jersey, pământ și iarbă „organică“ erau plasate cu grijă În spațiu. Cu ajutorul scenografului japonez Jun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îndreaptă câțiva pași spre ieșire. Nimeni nu se mișca, tăceam cu toții șocați și neputincioși. Franco, simțindu-se important, adăugă: „Al diavolo cu kabuki-ul vostru. Cazzo!!! Viva Italia, viva l’opera italiana!“. Noi, nici o reacție. Gwyneth totuși nu se dă bătută, Încearcă să-l momească invocând familia regală: „Dacă ai ști ce primire am avut În Los Angeles, a fost și prințesa Anne! Și aici sunt așteptați la premieră Diana cu Charles“. Franco se oprește În ușă, părând ademenit. Se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de groază când zărea cele două fiare sălbatice așteptând-o În umbra mobilă a copacilor. Pe tata nu l-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
incredibil de clar care se potrivește atât de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă, bombăne înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Acu, ești ostenit, ostenit... Te-ai rătăcit olecuță. Când ai pierdut tot, tot, îți mai rămâne ceva: speranța în tine. Să n-o pierzi. Te vei regăsi. Te știe o țară, Ștefan al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești în duh, de acolo vine puterea și a minții și a brațului. Ștefan zâmbește ironic: Nu-s eu "Năzdrăvanul Moldovei"? O, Sihastre, spune apoi, visător, de-aș fi avut răgaz de puțină pace... Barem câțiva ani, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
000 protestanți, 5 000 catolici, 2 000 armeni gregorieni, 9 500 rascolnici, 81 000 evrei) existau numai 24 de mahomedani! A început o nouă repopulare a Bugeacului, rămas acum fără picior de tătar, a acelui „colț” de țară și lume bătut și răzbunat de pașii atâtor neamuri și seminții. Noua administrație - țaristă - a alcătuit, aici, în sudul Basarabiei un pitoresc mozaic de nații, printre care, pe lângă moldoveni, găsim urmași ai cazacilor zaporojeni, bulgari, ruși, sârbi, albanezi, greci, armeni, evrei, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. Înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. În acest cadru, într-o primăvară, bunicul a mers la conacul boieresc pentru ca să se angajeze la muncile „în parte”. Era însoțit de tata, care avea 17 ani. Administratorul n-a vrut să stea prea mult de vorbă cu bunicul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
garofiță./ Să fii naltă trestioară,/ Albă ca o lăcrămioară,/ Blândă ca o turturea." Îmi pun întrebarea cum un sentiment de intensitatea dragostei pentru copil poate fi alterat atât de repede, cum se vede din modul cu care sunt tratați copiii, bătuți, înjurați, blestemați, brutalizați de propriile mame. Totuși, vai de sufletul acestor nefericite mame lăsate în voia destinului... * Este ceva "special" cu destinul femeii, ca o supărare a divinității pe femeie, o supărare de lungă durată, ca o mocnita aversiune divină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
drepturile politice. Unele state au mers mai repede (Noua Zeelandă, Australia, Țările Scandinave, Statele Unite ale Americii, Rusia, Anglia), fiindcă femeile din societățile respective nu au așteptat „să li se dea”, ci au acționat contra curentului, chiar dacă au fost ridiculizate, ostracizate, arestate, bătute, tratate ca „denaturate” și „isterice” (inclusiv de către alte femei). Noi nu am fost departe, istoric vorbind. Înaintașele noastre erau net mai active, mai curajoase și mai structurate. Au cucerit pe rând o parte din drepturile civile și, după ce Constituția „democratică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Mărgărit, nu va avea niciodată prilejul să se împărtășească din binefacerile unui veritabil climat de exigență și de cultură poetică. Batjocura lui G. Mărgărit avea virtuți tonifiante, purificatoare, dar trebuia un mare instinct ca să înțelegi asta, să nu te dai bătut, să știi să suporți. Din cuvintele neplăcute la adresa interlocutorului, scandate într-un fel inimitabil, cu ajutorul unei voci metalice, ambiția celui vrednic să asculte și să suporte ieșea, în chip paradoxal, consolidată. Propozițiile negative ale mentorului erau veritabilul botez al focului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și mai degrabă dispuse să-și ia o revanșă împotriva oricui, chiar și a unor trecători liniștiți, singuratici... S-a aflat foarte repede că avusese loc o luptă la Kustendil, la vreo șaizeci de kilometri, și că bulgarii fuseseră rău bătuți. Această îndepărtare a norocului de o țară pînă atunci răsfățată de succes prea adesea umflat peste măsură de propagandă dădea o lovitură grea moralului populației. Pe fețele oamenilor se citea consternarea, însoțită de cuvinte mînioase și de amenințări. Lui Danev
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și a stopării aproape definitive a înaintării germane ale cărei consecințe doar Germania le evaluase pînă într-acolo, încît ajunsese să se îndoiască de victoria de mare anvergură pe care sconta în momentul intrării în război armata austriacă era deja bătută, ca armată autonomă. Înfrîngerea de la Lemberg 132, cauzată în mare parte de defecțiunea corpului de armată ceh și a altor unități slave, dăduse o lovitură iremediabilă independenței manevrelor militare și diplomatice ale Austriei. Din acel moment și mai mult ca
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
divizat. Dar eu nu văd aici nici o intenție oportunistă. Dimpotrivă. Un soi de eroism adolescentin. Nu, zice Pastenague zâmbind subtil, Breban se pregătește pentru când electoratul va vota din nou la dreapta. Păi atunci e abil! Pastenague nu se dă bătut: partidul țărănist, zice el, nu va mai reveni curând la putere, iar Breban nu poate aștepta, că doar nu e nemuritor! Decât ca scriitor! adaugă el, temându-se că a întins prea mult coarda. Dar nici eu nu mă las
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]