2,212 matches
-
oficială este letona. Letonia este stat unitar, împărțit în 118 unități administrative, dintre care 109 sunt comune și 9 orașe. Letonii și livii sunt popoarele indigene ale Letoniei. Letona este o limbă indo-europeană; ea și lituaniana sunt singurele două limbi baltice care se mai vorbesc. În ciuda dominației străine dintre secolele al XIII-lea și al XX-lea, poporul leton și-a păstrat identitatea între generații prin limba vorbită și prin tradițiile muzicale. Letonia și Estonia au o lungă istorie comună. Ca
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
încorporată în Uniunea Sovietică, invadată și ocupată de Germania Nazistă în 1941, și apoi reocupată de sovietici în 1944 pentru a forma RSS Letonă pentru următorii cincizeci de ani. Revoluția Cântată, proces pașnic început în 1987, a cerut eliberarea popoarelor baltice de sub dominație sovietică. Ea s-a terminat prin Declarația de Restaurare a Independenței Republicii Letonia la 4 mai 1990, restaurând independența de facto la 21 august 1991. Letonia este stat membru al NATO, al Uniunii Europene, al ONU, al Consiliului
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Umane și ca țară cu venit mare la 1 iulie 2014. Ea a utilizat latul leton ca monedă națională până la aderarea la euro la 1 ianuarie 2014. Numele de "Latvija" provine de la numele latgalilor antici, unul dintre cele patru triburi baltice indo-europene (alături de curoni, seloni și semigali), care au format nucleul etnic al letonilor moderni împreună cu livonii finici. Henric din Letonia a fixat latinizările numelui țării, „Lettigallia” și „Lethia”, ambele provenind de la denumirea de „latgali”. Termenii au inspirat felul în care
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
anul 3000 î.e.n., strămoșii protobaltici ai poporului leton s-au stabilit pe coastele estice ale Mării Baltice. Balții au stabilit rute către Roma și Byzantium, vânzând chihlimbar local în schimbul metalelor prețioase. Până la anul 900 e.n., Letonia era locuită de patru triburi baltice distincte: curonii, latgalii, selonii, semigalii (în letonă: "kurši", "latgaļi", "sēļi" și "zemgaļi"), precum și de livonii ("lībieši") care vorbeau o limbă finică. În secolul al XII-lea, pe teritoriul Letoniei, existau 14 formațiuni statale cu conducătorii lor: Vanema, Ventava, Bandava, Piemare
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
voievodatului Inflanty până la 1772, când a fost și ea anexată de Rusia. Ducatul Curlandei și Semigaliei a devenit provincie rusă autonomă (gubernia Curlanda) în 1795, ceea ce a adus toată Letonia de astăzi sub guvernarea Imperiului Rus. Toate cele trei provincii baltice și-au păstrat legile locale, germana ca limbă oficială locală și propriul parlament, Landtagul. În timpul Marelui Război al Nordului (1700-1721), până la 40% din letoni au murit de foame și de boli. Jumătate din locuitorii Rigăi au fost uciși de ciuma
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
restul Letoniei de astăzi în anii 1880. Tinerii letoni au fost eclipsați de un Nou Curent, o mișcare socială și politică largă de orientare stângistă, în anii 1890. Nemulțumirea populară a explodat în Revoluția Rusă din 1905, care în provinciile baltice a luat un caracter naționalist. În aceste două secole, Letonia a trecut printr-o explozie economică și a construcțiilor - s-au extins porturi (Riga a deventi cel mai mare port din Imperiul Rus), s-au construit căi ferate; s-au
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
civile și de frontieră în Europa de Est și cea Centrală. Până în primăvara lui 1919, existau trei guverne—al lui Ulmanis; guvernul sovietic leton condus de Pēteris Stučka, ale cărui forțe, susținute de Armata Roșie, ocupaseră aproape toată țara; și guvernul german baltic al Ducatului Baltic Unit, condus de Andrievs Niedra și susținut de Baltische Landeswehr și de unitatea germană de Freikorps "Divizia de Fier". Forțele estone și letone i-au învins pe germani în bătălia de la Wenden în iunie 1919, și un
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
frontieră în Europa de Est și cea Centrală. Până în primăvara lui 1919, existau trei guverne—al lui Ulmanis; guvernul sovietic leton condus de Pēteris Stučka, ale cărui forțe, susținute de Armata Roșie, ocupaseră aproape toată țara; și guvernul german baltic al Ducatului Baltic Unit, condus de Andrievs Niedra și susținut de Baltische Landeswehr și de unitatea germană de Freikorps "Divizia de Fier". Forțele estone și letone i-au învins pe germani în bătălia de la Wenden în iunie 1919, și un atac masiv al
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
în „sfere de influență” germană și sovietică. În Nord, Letonia, Finlanda și Estonia au intrat în sfera sovietică. După o săptămână, la 1 septembrie 1939, Germania și la 17 septembrie, Uniunea Sovietică au invadat Polonia. După semnarea pactului, majoritatea germanilor baltici au părăsit Letonia în urma unui acord între guvernul lui Ulmanis și Germania Nazistă, în cadrul programului Heim ins Reich. În total, 50.000 de germani baltici au plecat înaintea termenului limită din decembrie 1939, 1600 rămânând temporar pentru a-și încheia
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Germania și la 17 septembrie, Uniunea Sovietică au invadat Polonia. După semnarea pactului, majoritatea germanilor baltici au părăsit Letonia în urma unui acord între guvernul lui Ulmanis și Germania Nazistă, în cadrul programului Heim ins Reich. În total, 50.000 de germani baltici au plecat înaintea termenului limită din decembrie 1939, 1600 rămânând temporar pentru a-și încheia afacerile și alți 13.000 alegând să rămână în Letonia. Majoritatea celor rămași atunci au plecat în Germania în vara lui 1940, când s-a
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
deportări în timp ce țara era colectivizată și sovietizată. La 25 martie 1949, 43.000 de locuitori ai zonelor rurale („kulaci”) și patrioți letoni („naționaliști”) au fost deportați în Siberia în cadrul Operațiunii Priboi ce s-a desfășurat în toate cele trei țări baltice, atent planificată și aprobată la Moscova încă din 29 ianuarie 1949. Între 136.000 și 190.000 de letoni, în funcție de surse, au fost închiși, reprimați sau deportați în lagărele de concentrare sovietice (Gulag) în anii de după război, între 1945 și
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
1987, au avut loc la Riga primele mari demonstrații în fața Monumentului Libertății—un simbol al independenței. În vara lui 1988, unei mișcări naționale, coagulate în Frontul Popular al Letoniei, i s-a opus Interfront. RSS Letonă, alățuri de celelalte republici baltice, a primit autonomie sporită, iar în 1988, vechiul drapel interbelic al Letoniei a fost din nou arborat în locul drapelului leton sovietic ca drapel oficial în 1990. În 1989, Sovietul Suprem al URSS a adoptat o rezoluție despre "Ocupația Statelor Baltice
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
baltice, a primit autonomie sporită, iar în 1988, vechiul drapel interbelic al Letoniei a fost din nou arborat în locul drapelului leton sovietic ca drapel oficial în 1990. În 1989, Sovietul Suprem al URSS a adoptat o rezoluție despre "Ocupația Statelor Baltice", prin care declara ocupația „neconformă legii”, și neconformă „dorinței poporului sovietic”. Candidații Frontului Popular din Letonia, mișcare pro-independență, au câștigat o majoritate de două treimi în Sovietul Suprem al Republicii în alegerile democratice din martie 1990. La 4 mai 1990
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
lung râu care curge și prin teritoriul leton este Daugava, cu o lungime totală de 1005 km, din care 352 km prin Letonia. Cel mai înalt punct al țării este dealul Gaiziņkalns, 311,6 m. Lungimea coastei letone de la Mare Baltică este de 494 km. Golful Riga, de adâncime relativ mică, format de Marea Baltică, se află în nord-vestul țării. Letonia are o climă temperată descrisă în diverse surse fie drept continentală umedă (Köppen "Dfb") fie oceanică/maritimă (Köppen "Cfb"). Regiunile de
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
la operațiunile internaționale civile și militare de menținerea păcii, și dezvoltarea cooperării, în special întărirea stabilității și democrației, în țările Parteneriatului Estic al UE. De la începutul anilor 1990, Letonia s-a implicat în acțiuni trilaterale de cooperare la nivelul statelor Baltice împreună cu vecinii săi Estonia și Lituania, și în cooperarea Nordic-Baltică cu țările Nordice. Consiliul Baltic este un forum comun al Adunării interparlamentare Baltice și al Consiliului interguvernamental Baltic de Miniștri (BCM). Nordic-Baltic 8 (NB-8) este structura comună de cooperare a
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
stabilității și democrației, în țările Parteneriatului Estic al UE. De la începutul anilor 1990, Letonia s-a implicat în acțiuni trilaterale de cooperare la nivelul statelor Baltice împreună cu vecinii săi Estonia și Lituania, și în cooperarea Nordic-Baltică cu țările Nordice. Consiliul Baltic este un forum comun al Adunării interparlamentare Baltice și al Consiliului interguvernamental Baltic de Miniștri (BCM). Nordic-Baltic 8 (NB-8) este structura comună de cooperare a guvernelor Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei și Suediei. Nordic-Baltic 6 (NB-6), cuprinzând țările
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
UE. De la începutul anilor 1990, Letonia s-a implicat în acțiuni trilaterale de cooperare la nivelul statelor Baltice împreună cu vecinii săi Estonia și Lituania, și în cooperarea Nordic-Baltică cu țările Nordice. Consiliul Baltic este un forum comun al Adunării interparlamentare Baltice și al Consiliului interguvernamental Baltic de Miniștri (BCM). Nordic-Baltic 8 (NB-8) este structura comună de cooperare a guvernelor Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei și Suediei. Nordic-Baltic 6 (NB-6), cuprinzând țările Nordic-Baltice membre ale UE, reprezintă un cadrul de
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Letonia s-a implicat în acțiuni trilaterale de cooperare la nivelul statelor Baltice împreună cu vecinii săi Estonia și Lituania, și în cooperarea Nordic-Baltică cu țările Nordice. Consiliul Baltic este un forum comun al Adunării interparlamentare Baltice și al Consiliului interguvernamental Baltic de Miniștri (BCM). Nordic-Baltic 8 (NB-8) este structura comună de cooperare a guvernelor Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei și Suediei. Nordic-Baltic 6 (NB-6), cuprinzând țările Nordic-Baltice membre ale UE, reprezintă un cadrul de întâlniri pe teme legate de
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
NB-8) este structura comună de cooperare a guvernelor Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei și Suediei. Nordic-Baltic 6 (NB-6), cuprinzând țările Nordic-Baltice membre ale UE, reprezintă un cadrul de întâlniri pe teme legate de UE. Cooperarea interparlamentară între Adunarea Baltică și Consiliul Nordic s-a semnat în 1992 și din 2006 se țin întâlniri anuale la vârf, precum și întâlniri regulate la alte niveluri. Cooperarea Nordic-Baltică include și programul de educație NordPlus și programele de mobilitate pentru administrația publică, afaceri și
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
de Distribuție Nordică pentru transportul materialelor neletale ale ISAF prin aer și pe calea ferată către Afganistan. Face parte din Unitatea Nordică de Susținere a Tranziției (NTSU), care a contribuit la structurile de securitate afgane înaintea retragerii forțelor nordice și baltice ale ISAF în 2014. Din 1996, peste 3600 de militari au participat la operațiuni internaționale, în care au murit 7 soldați. Pe cap de locuitor, Letonia este unul dintre cei mai mari contribuitori la operațiunile militare internaționale. Experții civili letoni
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
pentru Republica Moldova și Ucraina (2005-2009), misiuni pentru statul de drept în Irak (2006 și 2007) și în Kosovo (din 2008), misiuni de poliție în Afganistan (din 2007) și misiune de monitorizare în Georgia (din 2008). Din martie 2004, când statele Baltice au aderat la NATO, avioanele de luptă ale statelor membre NATO au fost desfășurate prin rotație pentru misiunea de securitate a spațiului aerian baltic la Aeroportul Šiauliai din Lituania. Letonia participată la mai multe Centre de Excelență ale NATO: Cooperarea
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Afganistan (din 2007) și misiune de monitorizare în Georgia (din 2008). Din martie 2004, când statele Baltice au aderat la NATO, avioanele de luptă ale statelor membre NATO au fost desfășurate prin rotație pentru misiunea de securitate a spațiului aerian baltic la Aeroportul Šiauliai din Lituania. Letonia participată la mai multe Centre de Excelență ale NATO: Cooperarea Civilă-Militară în Țările de Jos, Apărarea Cibernetică Cooperativă în Estonia și Securitatea Energetică în Lituania. există planuri de a plasa sediul Centrului de Excelență
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
în Țările de Jos, Apărarea Cibernetică Cooperativă în Estonia și Securitatea Energetică în Lituania. există planuri de a plasa sediul Centrului de Excelență în Comunicații Strategice al NATO la Riga. Letonia cooperează cu Estonia și Lithuania în câteva inițiative trilaterale baltice de cooperare și în domeniul apărării: Cooperările viitoare includ partajarea infrastructurii naționale pentru instrucție și specializare a zonelor de pregătire "(BALTTRAIN)" și formarea de contingente colective de dimensiunea unui batalion pentru utilizarea în cadrul forței NATO de reacție rapidă. În ianuarie
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
și în domeniul apărării: Cooperările viitoare includ partajarea infrastructurii naționale pentru instrucție și specializare a zonelor de pregătire "(BALTTRAIN)" și formarea de contingente colective de dimensiunea unui batalion pentru utilizarea în cadrul forței NATO de reacție rapidă. În ianuarie 2011, statele baltice au fost invitate să adere la NORDEFCO, cadrul de apărare al țărilor Nordice. În noiembrie 2012, cele trei țări au căzut de acord să creeze un stat major comun începând cu 2013. Letonia este membră a Organizației Mondiale a Comerțului
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
altă parte este mare. Cele mai mari trei porturi ale Letoniei se află la Riga, Ventspils și Liepăja. Majoritatea traficului le utilizează pe acestea pentru tranzitul țițeiului și produselor petroliere. Portul Liber Ventspils este cel mai activ port din țările Baltice. În afara legăturilor feroviare și rutiere, Ventspils este legat de terenurile petrolifere și de rutele de transport ale Federației Ruse și prin două conducte ce vin de la Polock, Belarus. Aeroportul Internațional Riga este cel mai utilizat aeroport din țările Baltice cu
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]