3,424 matches
-
început să-mi pun lămfiță-n sân... Tăcu o clipă, apoi rosti iar: Și nu e bine... - Îți pui lămîiță-n sîn? -Da. - De ce? - Să miros frumos ca dumneata... Procopie fluieră. - Ce vorbești? -Zău. Chiriașul își scoase ochelarii și îi șterse cu batista. - Acu să știi că mă duc de-adevăratelea... §i ieși afară. Cerul era cenușiu de tot. Numai spre răsărit atârna o fișie albă între cioturile salcâmilor arși, ca o americă spălată. O zgură murdară, luată de vânt, se așternuse în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ușa studentului. - Bună dimineața, a zis. Domnu Procopie, nu te supăra, am de vorbit ceva cu dumneata... Chiriașul i-a deschis cu inima cât un purice. - Poftim, poftim... 271 Tramvaistul s-a așezat pe un scaun, și-a scos batista și și-a șters fruntea de sudoare. Nu-i cădea nici lui bine. - Uite ce este. O să-mi vie o rudă de la Focșani, eu de-acolo sânt n-ai de unde să știi dumneata, și-o să intre la noi, la Tramvaie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de gât ce flutura triumfătoare-n vânt... Pe cap o pălărie naltă de castor, și fața palida lasată-n voia răcelei și a fulgurărei fulgilor de ninsoare, care-i păreau o binefacere în amețeala sufletului său. Ochii erau legați c-o batistă de mătasă neagră. Unde se ducea sania el n-o știa... în fine, ea intră pe o poartă într-o ogradă solitară îngrădită c-un gard putred de mult, deasupra căruia atârna în șiruri dese și vii, ca un val
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
idei asupra lumei are un gânsac. Și dacă-ți spune vo anecdotă or vo istorie, ea se-ntîmplă totdeuna pe terenul naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Elenei Ceaușescu, pentru a-l păstra; un altul relatează o scenă în care câinele garnizoanei se hrănește cu creierul Elenei Ceaușescu, risipit pe caldarâm; mulți soldați din unitate extrag gloanțe din zidul de execuție, ca amintire; unii chiar moaie o batistă în sângele lui Ceaușescu (pp. 165, 167). În Procesul Ceaușescu (1996), Ardeleanu, Savaliuc și Baiu transcriu afirmațiile unor martori care sprijină și ei ideea că trupurile celor doi au fost ciuruite de zeci sau chiar sute de gloanțe, iar la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ca În această strofă tipică, citată și de E. Lovinescu: Așa: vino să-mi ridici sufletul ca pe o coajă de copac și să-mi citești durerile Închise - cuiburi de păsări triste, acolo. MÎinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, și ochii tăi, pentru copilul tristeților mele, odihnitor hamac. (Tristeți) O anume labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, În experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe de apreciat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se leapădă de o povară. Tommaso se concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
detalii. Îi făcu semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu făcu un semn și Faraon îi puse țigările în palmă. Găsi apoi o batistă mototolită, Calu clătină din cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curios decât înduioșat : — Stai mai deoparte, îi spuse lui Lucică, arătând la Magdalena. Vezi că oftica se ia... — De la care la care ? zâmbi Lucică trist. Iadeș își mută privirile de la el la fată și înapoi. Lucică scoase din buzunar o batistă care purta aceleași semne ale bolii. Să moară mama, se dumiri Iadeș. De-aia vă iubiți voi așa ? — Și de-aia, răspunse Lucică, ștergând bărbia Magdalenei, dacă tot își scosese batista. Iadeș privi fără să înțeleagă. S-ar mai fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la fată și înapoi. Lucică scoase din buzunar o batistă care purta aceleași semne ale bolii. Să moară mama, se dumiri Iadeș. De-aia vă iubiți voi așa ? — Și de-aia, răspunse Lucică, ștergând bărbia Magdalenei, dacă tot își scosese batista. Iadeș privi fără să înțeleagă. S-ar mai fi apropiat cu un pas, să se uite mai bine, dar n-avea curaj. Și cum e ? se interesă. Am vrut să spun, vă mai înveseliți și voi un pic, din când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă, fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă, fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor, ei se mai depărtară puțin, de parcă în sminteala ochilor ei stăteau semnele bolii. Nu vă place, ai ? strigă fata, înecându-se într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase înapoi. Râse în hohote în fața spaimei cu care ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crescută dintr-o lună mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă în aceeași mână dreaptă n-ar fi avut paharul cu vin, pe care uitase să-l lase pe masă. Paharul era plin și fruntea i se umplu de licoarea rubinie. Își sumese anteriul și scoase din buzunarul pantalonilor o batistă mozolită cu care se șterse. Își suflă nasul cu zgomot, apoi continuă cu un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lase pe masă. Paharul era plin și fruntea i se umplu de licoarea rubinie. Își sumese anteriul și scoase din buzunarul pantalonilor o batistă mozolită cu care se șterse. Își suflă nasul cu zgomot, apoi continuă cu un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu se lăsă popa. Așa n-o să mai aveți neînțelegeri. Ai venit să te spovedești ? Maca ridică din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar nu nimeri și pânza îngălbenită căzu. Vântul o împinse la vale. Nimeni nu se aplecă s-o ridice. Nici umbrele nu se aplecară, căci ele pot aduce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
domnule Ioanide, spuse Hagienuș în stilaproape ștrengăresc, înțelepciunea poporului e mai tare ca toate cărțile. Uite aici, am tot soiul de opere de învățați. Spun ele mai mult decât Biblia? Toți marii oameni au fost religioși. În timpul acesta, Ioanide, scoțîndu-și batista din buzunar, rostogoli o monedă de o sută de lei, care căzu fără zgomot pe covorul moale. Zărind-o, se ridică mecanic și-o culese din-tr-un instinct de ordine. Dar când o puse pe masă și constată că Hagienuș, tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rotocol de horbotă. Cana cu apă din mansarda lui Ioanide era acoperită de asemenea cu o dantelă. Pernele, imaculate, aveau ochiuri de broderie, nicăieri o suprafață textilă albă nu apărea ca o materie plată, ci dematerializată prin orificii. Rufărie, ciorapi, batiste erau legate cu panglici, și Ioanide zărise niște ciorapi ai lui Hergot uriași, lăbărțați, țesuți cu o infinită atenție de Erminia, obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia nu lega
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu bani la el, având în portmoneu sume derizorii. În momentul asasinării avea în buzunar treizeci și doi de lei în mărunțiș și cinci sute de lei în portofoliu. Nu i se sustrăsese nimic, totul fusese găsit neatins, până și batista. În buzunarul demiului i se descoperiră o cutie de penițe noi, două gume și cinci creioane Castell neascuțite. Secretarul facultății lămuri lucrul. Un furnizor de materiale de birou al lui Dan Bogdan avea obiceiul să-i ofere mici cadouri. Furnizorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întîmplător fire de păr crescute mai lung la ceafă sau la urechi. Fără să folosească vreun parfum violent de uz feminin, Pomponescu își avea hainele impregnate cu o mireasmă discretă, cu nuanță de ambră și de garoafă. La piept, o batistă albă, imaculată era nelipsită. Aceeași preocupare de a-și ascunde procesul de involuție se constata și la madam Valsamaky-Farfara, care lupta dramatic cu o îmbătrînire accelerată. Deși părul ei era intact, începea a-i albi așa de vertiginos, încît vopsirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cărui nume îl persecuta. Nu făcu altceva decât să-și muște mustața și se duse apoi la birou, unde se așeză, aparent nepăsător. Gaittany fu o cauză esențială a salvării lui Pomponescu, întrucît, văzând unde fusese dus, făcîndu-și vânt cu batista, în ciuda frigului, și ascunzîndu-se în fundul cupeului, stărui pe lângă Munteanu să curme o reprezentație necompatibilă cu funcția lor. Munteanu, păstrând, cu tot fanatismul, un fond de recunoștintă față de Gaittany, ordonă întoarcerea automobilului și astfel trupa lipsită de idoli se întoarse și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doamnei Pomponescu-mamă și, zicând bună seara, se retrăgea în dormitor. Aci sta câtva timp, întins pe spate, cu mâinile pe deasupra plăpumii, într-o poziție de reverie și în așa fel încît nimic nu se clintea în toaleta sa, și o batistă fantaisie pe care o purta în buzunarul de sus al pijamalei se păstra îndoită exact ca într-un smoching, apoi întorcea comutatorul și adormea în această postură solemnă. XXVIII Ioanide observă că în unele privințe caracterul doamnei Ioanide se modificase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin două ori pe zi, întrucît salonul, anticamera și biroul lui reprezentau locuri de exhibiție. Dimineața apărea cu un costum de ținută zilnică, la prânz, dacă reținea pe cineva, își punea un sacou negru cu cravată adecvată, schimbîndu-și de asemeni batista, la cinci își arbora smochingul tivit. Astfel de mutații în toaletă le practica Pomponescu chiar dacă n-ar fi fost decât cu Pomponeștile, ba chiar și singur. Acum pentru întîia dată fu văzut ieșind din dormitor cu o haină de casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]