2,324 matches
-
în scenele care o prezintă muncind, cît și în cele în care apare în timpul liber din Truth or Dare, Madona apare în mod vizibil ca deținînd controlul, iar cîntecul cu care începe documentarul HBO despre concert o prezintă cu un bici în mînă, afirmînd "Eu sînt șeful". S-ar putea, firește, susține că filmul Truth or Dare este el însuși o punere în scenă care demontează documentarul ca gen, subminînd opoziția dintre scenă și culise (Pribram în Schwichtenberg, 1992). Culisele devin
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să predice despre împărăția lui Dumnezeu, Le-a spus: «Nu luați cu voi nici aur, nici argint, nici bani la brâu» (Mt 10,9). Când a văzut templul profanat de traficanți, El, blândețea în persoană, s-a înarmat cu un bici și a răsturnat tarabele schimbătorilor de bani. Poate că în vocea lui Petru se afla trista amintire a celor 30 de arginți ai lui Iuda trădătorul. 75. Bucuria sfântului Paul că nu a fost pentru nimeni o povară În scrierile
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o să-mi ajute Cel de Sus - reușesc să-ți găsesc o de aia - (c-am uitat cum se cheamă) - de 10 zile pe moșiile Predealului, îți trimit o epistolă în care am să scriu numai atât „vino”. Atunci să dai bice cailor și să nu-i cruți ca să vii repede în târgul nostru. Se pare că ar fi sorți de izbândă. Da numa nu te linge pe bot prea tare că s-ar putea prea bine să nu găsesc nici o posibilitate
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
în exprimarea acestei poziții. ,, În locul bradului împodobit la sărbătorile Crăciunului, obicei împământenit în vremea de după război, la Palat s-a colindat cu steaua făcută de Măria Sa Voievodul, s-a cântat Florile dalbe și (la Anul Nou) s-a trosnit din bici cu Plugușorul: Mânați măi, hăi! hăi!”. Mihai, însoțit de colegii de clasă, îl colindau pe regele Carol, iar acesta îi răsplătea cu colindețe. Luni, 28 decembrie. După ce a petrecut Crăciunul cu regele la Sinaia, Mihai pleacă în străinătate, însoțit de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Marelui Străjer, Măria Sa Voievodul și-a trăit copilăria după legile pedagogiei românești. <...> L-am văzut astfel, copil cu bucle de aur, luptându-se cu roaba încărcată de nisip, cu stropitoarea mică udând floricelele și iarba, cu grebluța curățind aleea, cu biciul mânându-și calul închipuit, cu soldații de plumb așezați în rânduri și muștruluiți când nu se repezeau curagioși în luptă, cu scaunul răsturnat ca o trăsură, cu cățelușul nedespărțit de joacă, cu smeul, cu tot ce formează câmpul de activitate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
căruță și-a început să răscolească apa în rotocoale. Deodată, de necrezut... de biciușcă s-a prins un șarpe de apă, lung cam de jumătate de metru și subțire ca o panglică verde-albăstrie. Având prezență de spirit, a pocnit o dată biciul de pietre, șarpele s-a desprins și s-a întins la soare. Era parcă amețit. Uncheșul l-a lovit de câteva ori și l-a lăsat fără suflare. A revenit la căruță și ne-am continuat drumul spre casă. Părinții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la noi, pregătit, cu noaptea în cap. Am încărcat tot ce am pus în tindă de cu seară și m-am urcat lângă el pe jliț. M-a învelit bine la picioare cu un țol de lână vărgat și dând bice cailor, am pornit nu înainte de a-mi lua cu strângere de inimă rămas bun de la toți ai casei. Ne-au petrecut până în drumul mare. Caii o țineau numai într-un galop, șinele sanioaiei scârțăiau și noi mai scoteam din când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
văzut-o înghețată boacănă. L-am întrebat pe bădița Silvestru, cu spaimă în glas: Acum ce facem, cum ne descurcăm? Nu-i nicio nenorocire! Mi-a zis el. Trecem cu sania peste gheață! S-a ridicat în picioare, a rotit biciul deasupra cailor și-am pornit cu Dumnezeu înainte. Doamne, ce frică mi-era! Mă tot gândeam: dacă se sparge gheața? Ce mă fac eu cu atâtea bagaje? Dar caii? N-am avut timp să meditez prea multe, că ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul (cutia), hambarul, grindarul. Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de muls (donițele), ciubărașele, balercuțele (damigenele); furcile de tors; stativele (război de țesut), sucalele de țevi, vârtelnițele, pieptenii (pentru cânepă), rășchitoarele, căruțele și rădvanele (briștele de lux). Sculptura populară sătească se înscrie în circuitul mondial de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
grabă, sub imperiul agitației generale. Oameni de bună credință, colegi ai mamei mele, ne-au venit în ajutor. Căruțele, șase la număr, s-au prezentat fără a fi apelate. S-a încărcat la întâmplare. Despărțirea, cu plânsete și pocnete de bice. Am plecat! Noi, familia în trăsură, urmați de căruțași. Am gonit nebunește până la Prut. Ne-am oprit, după cum mi s-a spus mai târziu, în satul Braniște. Podul era deja ocupat de trupe sovietice. Nu știu cât am stat acolo. Zile cred
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
peste pod doar pentru o jumătate de oră. Apoi podul va fi aruncat în aer. Strigăte disperate, derută! Tata a fost singurul care și-a păstrat calmul și luciditatea. A înhămat iapa, ne-a suit în docar și a dat bice. La intrarea pe pod, aglomerație mare, fiecare lupta pentru el pentru a se salva. Nimeni nu știa ce va urma, dacă rămâne în continuare pe teritoriul Basarabiei. Cu greu am reușit să intrăm pe pod. Aici, paza era asigurată de
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
o față murda ră sub o basma trasă pe frunte. Pe Sfântul Trudpert, aproape că am mustrări de cuget că ți-am luat atâția bani! adăugă el râzând. Fugarii se urcară În căruță, se ascunseră În fân și țăranul dădu bice cailor. Făcuseră de-abia câțiva pași, când, deo dată, se auziră din turn trâmbițe care anunțau sosirea stăpânului. Fără a bănui primejdia, căruțașul luă calul de căpăstru ca să-l strecoare prin mulțimea de slugi care umpluse curtea. Din greșeală Îl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă. Da, asta era! Se ceruse "acasă" de pe patul de spital. Acum, odată ajunsă "acasă", nu mai voia să plece. Primele care au furnizat această explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
propunerea lui, întrucât mama ne interzisese să fugim pe drum, pentru a nu ajunge la școală obosiți și transpirați. Dacă ar fi fost după mine, nu era nicio problemă: aveam picioare iuți și o vărguță suplinind cu succes absența unui bici real, cu ajutorul căreia îmi "stimulam" căluții mei înaripați într-un galop nebunesc, zburând prin toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cei doi copii unul în celălalt. Din poziția asta dominatoare, asemenea unei reptile pufăitoare, pândea momentul oportun pentru a ataca fulgerător victimele inofensive. Am bătut timid la ușă. Mi s-a răspuns cu o voce strident-șuierătoare, asemenea unei lovituri de bici: Intră! La vederea mea, cu ghiozdănașul în spate și chipiul în mână, legiunea de draci a reacționat la unison și violent ca o erupție vulcanică: Cum îți permiți, măi handicapatule, atrofîatule și slăbănogule, să-mi deranjezi bunătate de oră?!? Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă." Și acum urmează povestea mutării familiei de la Romanești la Grumăzești, cu istorica sete și foamete generate de seceta din vara anului 1946 și cu consecințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
identifică prin istorie, dar se recomandă prin cultură. Dacă te îndepărtezi de cultura ta "natală", nu mai știi cum să te prezinți, te bîlbîi, devii un frustrat. Nu moralizez pe nimeni, poetul nu poate să-și dreseze, totuși, cititorii cu biciul. Deși ar fi o soluție. A.B.Îmi place să îi întreb mereu pe interlocutorii mei (primesc răspunsuri incredibile) ce înseamnă Poezia... Pentru dvs. ce înseamnă Poezia? Poezia e atunci cînd femeia care naște în durerile specifice aude fanfara militară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Tomuța, Turcu, Mihalcovici, Ionescu, Alexandru Munteanu, Aurel Suciu și Mihai Buracu. Bătăile au început pe 25 martie 1951 și au fost aplicate de un 'comitet' condus de Țurcanu, Constantin Juberian și Tudor Stănescu, care dădea lovituri la cap cu un bici ud. Rodas a plecat spre Gherla cu transferul din august 1951, dar și-a prevenit doi cunoscuți să nu vorbească cu nimeni despre activitatea lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
joc politic. BĂsescu pretinde că vrea să intrăm mai devreme. Dacă partidul lui continua să fie la putere, n-ar mai fi fost atât de grăbit. Pretinde că vrea să intre mai devreme pentru că acesta e ca un fel de bici pe care îl pui pentru transformare. Spui : „Gata ! Mai aveți șapteopt ani. Trebuie să fiți competitivi. Nu mai trișați com‑ petițiile“. Și biciul e foarte bun, sunt de acord cu el în chestiunea aceasta. Trebuie să păstrezi biciul deasupra capului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
atât de grăbit. Pretinde că vrea să intre mai devreme pentru că acesta e ca un fel de bici pe care îl pui pentru transformare. Spui : „Gata ! Mai aveți șapteopt ani. Trebuie să fiți competitivi. Nu mai trișați com‑ petițiile“. Și biciul e foarte bun, sunt de acord cu el în chestiunea aceasta. Trebuie să păstrezi biciul deasupra capului. Dacă te lași pe spate și spui că n-avem nicio șansă să devenim competitivi nu e bine. Acum, păs‑ trându-ne realismul, și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fel de bici pe care îl pui pentru transformare. Spui : „Gata ! Mai aveți șapteopt ani. Trebuie să fiți competitivi. Nu mai trișați com‑ petițiile“. Și biciul e foarte bun, sunt de acord cu el în chestiunea aceasta. Trebuie să păstrezi biciul deasupra capului. Dacă te lași pe spate și spui că n-avem nicio șansă să devenim competitivi nu e bine. Acum, păs‑ trându-ne realismul, și alte țări, ca Polonia, au amânat nedefinit. V.A. : Și, dacă intri și nu ești
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
n-am îndrăznit... — Păi, nu ești cântăreț până nu pui piciorul pe scenă, nu ? Nici Zavaidoc nu era Zavaidoc dacă nu-l lăsa cineva să cânte o piesă, nu ? și iar râsete la masă. Pauză câteva secunde. Hai, dă-i bice ! Ai noroc că în seara asta totul a mers bine, în cel mai rău caz o să iasă o comedie, și n-ar strica nițică comedie, nu, Vasilescule ? Păi, eu ce-am zis, coane Răcaru ? Oricum o dai, iese bine. Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Îți alegi una de vrei, plătești ca să și o iei, și face semn cu degetul pe obraz. Pui doi cai la fiecare, unul mic și unul mare, și-apoi... Și-apoi ? ? — Și-apoi ? Hop, îi dai bătaie ! Curse între bogătași, biciul moale să nu-l lași. Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
O să sărim ca toți dracii, ai să vezi, ține-te bine ! Și tu, Cristi, da ? Ai pregătit totul ? — Gata, prințișorii mei ? — Da, domnule, încuviințează toți. Să -i dăm bătaie ! Știrbu ridică pistolul în aer. — Cinci ! Fernic strânge tare hățurile și biciul. — Patru ! Cristi analizează atent fiecare instrument de care dispune, gândind chiar să-și dea și ceasul jos dacă rămâne fără „muniție“. — Trei ! Pribeagu, cu spatele la cei doi amici, îi privește în ochi cu un rânjet de invidiat pe concurenți. Le mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai face cu ochiul, își mai țuguie buzele, mai scoate limba, se maimuțărește, încercând să-i irite. — Doi ! Unu ! Și deodată trage și se aude un bubuit teribil. Moment în care toți concurenții încep să țipe și să dea cu bicele în cai. — Aida, copii ! Aida ! țipă Fernic, care și ia un avans de câțiva metri. — Din stânga vin francezii, din stânga ! zbiară Pribeagu, iar Fernic o ia ușor spre dreapta, cât pe ce să se accidenteze cu turiștii. Din stânga mea, adică dreapta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]