7,476 matches
-
sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel, de treizeci de ani, deși părea mai bătrân, puteai foarte bine să îi dai anii lui Șerban, care deja intrase în cel
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
ceafă. Pantalonii mult prea largi erau strânși într-o curea neagră, îngustă, a cărui capăt liber atârna într-o parte. Unul din cracii pantalonului era fixat la capătul de jos într-o agrafă ca să nu i se agațe în lanțul bicicletei, o bicicletă neagră, grea, rusească, pe care tânărul poștaș o grijea ca pe lumina ochilor. Înfățișarea lui era destul de comică și îi scoase un zâmbet lui Șerban, care îl întâmpină vesel: - Ce vești ne aduci, Vasilică, încă de dimineață? Parcă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
mult prea largi erau strânși într-o curea neagră, îngustă, a cărui capăt liber atârna într-o parte. Unul din cracii pantalonului era fixat la capătul de jos într-o agrafă ca să nu i se agațe în lanțul bicicletei, o bicicletă neagră, grea, rusească, pe care tânărul poștaș o grijea ca pe lumina ochilor. Înfățișarea lui era destul de comică și îi scoase un zâmbet lui Șerban, care îl întâmpină vesel: - Ce vești ne aduci, Vasilică, încă de dimineață? Parcă ajungeai mai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Ce vești ne aduci, Vasilică, încă de dimineață? Parcă ajungeai mai târziu pe la noi. - Apoi am știut că mă aștepți dumneata cu nerăbdare și am schimbat traseul, răspunde el îndreptându-se în grabă spre Șerban, fără să-și mai încalece bicicleta. Ajuns în fața acestuia care îl privea mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată vestea, nea Șerbane... Vrei să îți aduci un copil în ogradă, bag samă și ești foarte nerăbdător, că doară
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
localității, Prundul Bârgăului, declanșase ceva în minte și amintirile năvăliră ca și cum o apă rupsese stăvilarul ce o ținea într-o matcă ce nu îi era de-ajuns. Poștașului nu îi scăpă tremuratul mâinii, care curios din fire, nu își încălecase bicicleta, aștepta ca cel din fața lui să-i confirme bănuiala, ca să o spună mai departe. Că neconfirmată, nu prea putea să o facă, era doar secret profesional, iar el știa să-l păstreze, altfel risca să își atragă asupra lui ocările
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Măi Vasile, nu e chiar ce crezi tu - își reveni Șerban - așa că e bine ca lucrurile astea să se uite, arătă el spre scrisoare încă nedesfăcută. - Buzele-mi sunt lipite nea Șerbane, n-ai grijă. Puțin dezamăgit, poștașul își încălecă bicicleta și se îndepărtă urmat de ceata de copiii care părăsiseră în grabă tuburile și se luară la întrecere cu el. Șerban mai zăbovi o clipă în poartă, cu privirea pe plicul alb ca zăpada, neîndrăznind să îl deschidă. O neliniște
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
am rupt cu ea iar acum trăiesc cu o femeie mai mare ca mine tot în concubinaj, nu cred că avem viitor împreună, nu știu cum se va termina. Lucrez cât pot cu ziua în rest caut cupru și alte metale cu bicicleta nu fur pentruca nu vreau să am probleme cu poliția.” După ce și-a terminat istoria vieții sale noi încercăm să-l consolam pe cat puteam, era o armonie perfectă între noi pentruca în tot cei spuneam din Biblie sau sfaturi practice
LUMEA SUFERINZILOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368461_a_369790]
-
Acasa > Literatura > Copii > ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ȘI NIȘTE CUVINTE NEÎNȚELESE DE INU... Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ajunse acasă, intră în ograda mică și își duse, ca niciodată, bicicleta în garaj. Intră în casă și, tiptil, se furișă către dormitorul lui. Se auzi vocea mamei: - Ai venit? Vrei să îți încălzesc de mâncare? - Da, mami! răspunse Inu cu voce tare. Vin în două minute! Băiatul își schimbă hainele pline
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
cumva cu fustele-i largi frunzele florilor ce se rânduiau în stratul de pe dreapta. Apuca pe întâia alee de pietriș grosier ce conducea către acareturi - de fapt, o cămăruță de serviciu pe vremuri, devenită adăpostul ustensilelor de grădinărit și al bicicletelor familiei. Ajunsă, Lina își lăsa de pe umăr traista roșie cândva. Făcută dintr-o față de căpătâi oltenesc, păstrase încă nuanțele clare ale unui trandafir albastru-violet. După straiță, cine știa să citească în lucruri și țesături, Lina avea legături cu oltenii. Chiar
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
loc retras, puțin vizitat de persoane fără alt interes decât pescuitul, greu accesibil auto, știut doar de cunoscători, sau de persoane care veneau la scos râme negre, ceva mai departe de acest loc ales. Mai veneau doar câțiva pescari cu bicicleta, în afara văcarilor, care treceau cu ciurda de vaci la baltă, însă aceasta după răsăritul soarelui și reveneau aproape de apus. Mi-am pregătit sculele, fiind singurul care mă ocupam de acest lucru, căci iubita asculta muzică la radio, întinsă pe scaunul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Distinsă Doamnă - vă admir pentru visele dumneavoastră ! Vă mulțumesc! Dau să plec... Prin geamul spart, pătrunde în salon un sunet de claxon, sau de trompetă și pe lângă măslinul cu frunze brumate, de-afară, trec un măr cu aripi și o bicicletă care plutește în aer... Din ceașca cu zaț negru-maroniu, zaț rece și inert, ies aburi aromați. Mulți aburi. E-o ceață străvezie și specială. Doamna Lidia Elron, pe-un scaun - vizavi de mine. Observ cum capul ei frumos e împestrițat
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe uliță în sus, spre stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui, și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia din toate oasele, glasurile lor ajungeau
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
oprit magaoaia, și s-au întors la noi împingând mecanismul lor. Când au ajuns lângă noi nea Cornel mi i-a prezentat pe fiecare în parte după porecle. Le-am studiat dintr-o privire otomobilul respectiv: pe un cadru de bicicletă, pe furca din spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
cadru de bicicletă, pe furca din spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e asta? i-
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e asta? i-am întrebat eu. —E o... zdrâng-cicletă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
le auzise niciodată. La un moment dat, impresionată de tema discuției cu Dumitru Sinu și-a exprimat regretul că îi fuseseră necunoscute până atunci atâtea lucruri, imputându-i în primul rând lui Cioran, tăcerea: „Cioran a făcut turul Franței pe bicicletă și a scris mult despre Franța. Când o să-l întâlnesc, o să-l cert și-l voi întreba de ce n-a făcut turul României”. Au abordat tot atunci subiecte diverse despre Franța și Japonia, fiind uimită de cunoștințele românului. L-a
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
pe motivul lipsei posibilităților materiale, acum nu ar fi trebuit să se opună, deoarece nu se punea problema banilor. Asaltată de cele mai plăcute gânduri și cu inima cântând de bucurie și speranțe îndrăznețe, pedalam cu aripi la picioare pe bicicleta mea ponosită, pentru a ajunge mai repede acasă cu veștile bune. Îmi mai persista încă în urechi hărmălaia de la școală, veselia contagioasă a elevilor ce năvăleau pe coridoare, însuflețiți de promisiunea vacanței, ce mai avea doar două-trei ,,stații”până să
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
lungi absențe, mai ales că vacanțele mele erau destul de monotone și încărcate de nenumărate responsabilități familiale. De data asta, credeam cu tărie că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele larg
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
să le îndârjești și mai mult! Nu vezi că vin mereu? Hai să ieșim afară, mamă! Te rog! Nu te las aici singură! Ieși afară din casă și te odihnește puțin departe de iadul ăsta, în timp ce eu mă duc cu bicicleta s-o chem pe bunica de la vale! Fără să-i dau timp de gândire, am apucat-o cu hotărâre de mână și am tras-o neînduplecată afară la aer curat. Abia se mai târa biata de ea și tremura din
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
Se lasă seară peste uriașă platformă de gunoi de la marginea orașului Simleu. Scormonitorii - cei mai mulți din satul Cristelec - își iau sacii în spate, îi pun pe biciclete sau în căruțele trase de caii lor și încep să se târască înapoi, pe drumul spre casă. Învăluiți de miresmele insuportabile și cu ochii înroșiți de fumul usturător, acesti defavorizați poartă, totuși, pe chip, un zâmbet tainic care răzbate de sub
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
Orizont > Selectii > ȘI CĂLARE ȘI PE JOS Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mândra mea cea mai călare, Șa ți-aș fi pe-un cal vânjos Și șa moale-ntre picioare Bicicletei de sub dos Când te bate și te doare, Mândra mea cea mai pe jos. Sau pe cârca mea bucită Să te duc la pas la dus Și-napoi încolăcită Cu picioarele de fus Peste șalele-mi sucită, Mândra mea cea
ŞI CĂLARE ŞI PE JOS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363672_a_365001]
-
totul altfel decât cum ți-ai imagina, ele dau farmec și accentuează ineditul călătoriei. Autoarea face în permanență similitudini, comparații cu ceea ce cunoaște de acasă. Încă din prima zi, tabloul orașului Tokio, cu negustori de pește, oameni care merg pe bicicletă ori trag câte un căruț plin cu mărfuri, smulge o exclamație: „Ce oraș viu, activ, dinamic, ce densitate de viață!” Darul povestitoarei este remarcabil. Ea uzitează imagini plastice pentru a sugera atmosfera, „acel ceva” specific poporului, limbii și istoriei japoneze
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]