2,247 matches
-
numeroase, înarmate până-n dinți, la care ai noștri, săracii, cu puști vechi și împrumutate, ori cumpărate de la vecini, de prin străini, nu le-au putut sta împotrivă. Încât i-au pus pe fugă și i-au aruncat peste munți. Și bieții români mărșăluiau acum de câteva zile, venind prin pasul Prislopului... Ei, și iaca, am luat fetițele de mână și, împreună cu fratele meu, Dumitru a Catincăi lui Diaconescu, ne-am dus tot o fugă, acolo unde ni s-a spus: în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
după insistențele unchiului său. Cineva, un caricaturist talentat realizase un desen în care colegul nostru era prezentat ca un acrobat, care traversa pe o frânghie subțire peste o apă adâncă, neagră, învolburată; frânghia se îndoia până aproape de firul apei, iar bietul nostru "erou" se ținea cu amândouă mâinile de dânsa și, când ajungea la mijloc, spinarea îi atingea ușor luciul apei, iar sub caricatură scria: "omul care a văzut moartea!... sau G.F. luând nota 5". ... Aflându-mă, în ordine alfabetică, pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și-am crezut c-acolo-s câinii cu colaci în coadă și curge numai lapte și miere. Știi că am stat mult și bine într-un lagăr cu imigranți, până ce s-a apreciat că știm bine limba germană? Știi că bietul Costel nu se poate nici acum obișnui și zice să mă interesez cum ar putea reveni la Câmpulung, unde-s și-ai lui îngropați, unde are încă frați, prieteni, cumnați, cunoscuți? Știi, Bițule, că el, Costel, plânge de câte ori își aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
moșiilor, pășunilor și fânețelor de către coloniștii și imigranții străini. Preotul din satul Sf. Ilie, de lângă Suceava, scrie, la 24 februarie 1914, Consistoriului Ortodox din Cernăuți că pe moșia acaparată de Hermann Fischer "sărăcia nespusă, care i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
uneori, sfârșeau prin acte de violență și crime". Așa că "din cauza greutății traiului consemna, la 31 decembrie 1893, preotul Ilie Andruchovici, în cronica satului Pârteștii de Jos mulți români, din diferite părți ale Bucovinei, au început a emigra în Canada, căci bietul român apărare nu are de nicăieri; prigonit de toți, flămând, huiduit, tras și împins în toate părțile, lasă casă, moșie părintească și își ia lumea în cap, se duce unde n-a fost neam de neamul lui, în America". Alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bunurilor confiscate, îi urmăreau tot timpul, până și în vis. „ ... Vom alunga moșierii și burghezii din țară, pe toți... pe toți, tovarăși..!”, striga din tot plămânul, vorbitorul. „ Huoo... huooo !.. Jos moșierii!”, răspundea mulțimea înfierbântată... Piața clocotea de urale și huiduieli. Bieții nerozi erau întărâtați cu vorbe mincinoase, făgăduindu-le un viitor ce va fi mai rău decât trecutul. Când o țară a ajuns să fie guvernată de „Piață”, e vai de ea... E condamnată la pieire. Se zvonea de confiscarea tuturor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai multe voci, temându-se să spuie mai mult, și, toți îl priviră din urmă, făcând semnul crucii de mai multe ori. „ - Fiți liniștiți, oameni buni... fiți liniștiți, că ne vor scăpa !” Murmura mai mult pentru sine cu gândul la.. „ - bieții de ei, câtă nădejde își pun în...câtă..?!”. .. După două zile, în timp ce trupele de securitate îl căutau, răscolind pădurea de la poalele Bivolului, și satele din jur, Baltă cobora versantul vestic al Stânișoarei, pe cursul prăpăstios al Fărcașei, și făcu acelaș
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dureros, m au lăsat fără grai. Pe el nimic nu-l putea reține, decât doar boala care-l țintuia la pat. „ - Să dea Dumnezeu, Vasile, să poți veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce să-i spun mai mult. Bietul Vasile, poate’l ajută Dumnezeu... dorința lui îi prea mare.. ca, Dumnezeu să nu i-o asculte !”, am murmurat eu îndurerat. Și, din nou gândul îmi scormoni mintea.. „.. Oare, ceilalți.. vor veni !.. Oricum, să mă grăbesc..!” ... Dacă altădată, demult... pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frânse tăcerea unul din colegi, spulberându-mi gândurile... Dar, din nou, gândul tiranic nu mă slăbi și mă purtă la Vasile Cazacu.. „ - Tari’aș vini, măi... Poati’a faci Dumnezeu o minuni, să mă înzdrăvenească, olecuță... tari ‚ aș vini, măi !”. „Bietul Vasile... n-o avut parte de-o minune..”, mi-am zis cu amărală, în gând. „ - Ce fel de Dumnezeu ești, Doamne ?!.. mă pomenii murmurând, Nu vezi cât te-a rugat..?!”... Un val de revoltă, simții că-mi rupe pieptul împotriva
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând. Martori, veniți din alte vremi, îndepărtate, cu istoria și taina lor, știută numai de ei și de cerul care-i acoperea... Poate, ne așteptau... Bieții de ei!.. Cât de bătrâni sunt !. se miră unul din colegi, Și tot el continuă.. Cum, oare de nu i-au tăiat ?!.. Nu, nu.. cum să-i taie !.. interveni altul. Să fie lăsați să îmbătrânească... să-i găsească moartea în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nou, răsuflarea grea a lui Cazacu... „Măi, tari’ aș vini... da’ nu pot... nu pot, măi !”. Dorința lui Vasile , atât de mare, de a-și revedea colegii și școala care i-a înfrumusețat sufletul... îmi frângea inima de durere. Spera bietul de el, într-o minune dumnezeiască... dar ea n-a venit. Din nou un val de revoltă îmi năvăli în suflet, împotriva unui Dumnezeu nemilos. Dar, vorbele lui Bistriceanu: „Numai unu’ de-am fi venit, și tot...”, îmi mai mulcomi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Feier, eu sunt cutărică din satul Vama”. Evreii au Început să țipe că s-au gândit că cine știe ce rău poate să se Întâmple, ostașii români erau speriați și ei că se gândeau la partizani, și a durat ceva vreme până când bietul tata a putut să-și revină. Tata, În general un om netemător și iubitor de oameni... Și, după ce au curs lacrimi de ambele părți, bietul om a putut să se Întoarcă și noi să ne gândim pentru un moment la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care dădeau replica cea mai ridicolă. Câștigătorul a fost purtătorul de cuvânt al Casei Albe Dennis Hastert, care a spus că teoria lui Mankiw „pică la un test de economie adevărată“. Și, mă rog, care a fost testul, Dennis? Despre bietul Mankiw abia dacă s-a mai auzit câte ceva. Din aceste cauze, cei mai mulți au pierdut tripla convergență. Ceva foarte important avea loc, și nu era doar o parte a discursului public din America sau Europa. Până să vizitez India În 2004
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
A mai venit de câteva ori, apoi a dispărut o vreme. Am auzit că ar fi revenit după ce am fost izolat. Ibănescu Atunci a fost aruncat în luptă Ibănescu, un copil dintr-o familie de țărani de pe lângă Ipoteștii lui Eminescu. Bietul Eminescu! Ce greu i s-o fi părut pământul de pe pieptul lui, de n-a putut să strige la Ștefan și la Țepeș. Ibănescu fusese arestat cu un grup de elevi de la Suceava sau Iași. Avusese nenorocul să-l cunoască
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sărit cascheta, i-a călcat-o în picioare și l-a blestemat: „Să te duci din casa mea, blestema; în fundul iadului, să nu te mai văd!”. Acum tânărul plângea de ți se rupea inima. Ce era să fac, se căia bietul Mânzală care abia împlinea 20 de ani, am luat cascheta, am îndreptat-o cât am putut, mi-am reparat galoanele și m-am întors la București. Le-am spus superiorilor ce am pățit, iar ei mi-au zis să nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe fereastra dormitorului și am încercat să fug din cazarmă. M-au prins santinelele, am fost anchetat și condamnat la un an de zile. Sunt bucuros că am scăpat cu viață și că n-am să mă mai întorc acolo. Bietul Mânzală! Câți copii adunați de prin sate și târguri sau de prin mahalalele orașelor n-au îngroșat rândurile securității, pentru a lovi ca și ienicerii în ființa propriului lor neam? Ce blestem mare este acesta pe capul acestei lumi?! „Vai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
arestat și adus în țară. Bătăile și supliciile la care a fost supus l-au tulburat; avea mai tot timpul stări de om speriat, arareori momente de luciditate. Într-una din stările de liniște sufletească am reușit să aflu câte ceva. Bietul tânăr cred că nu depășea 25 de ani, dar din cauza suferințelor și a neîngrijirii părea foarte consumat. Vorbea singur, fără coerență, de multe ori țipa și cădea la pământ, apărându-și tălpile picioarelor și strigând: „Foc! Foc! Nu mă ardeți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fragmente din noile cărți de rugăciuni (nu-i de mirare că bisericile sunt pustii). Am inspectat pernițele de închinăciune, brodate de femeile din sat. M-am cocoțat pe băncile din strane și am privit pe ferestre. M-am gândit la bietul „Mutulică“ zăcând acolo în cimitir, cu nimic mai amuțit decât fusese în viață. La zece și douăzeci am hotărât că trebuie să ies la aer. Fusese o greșeală din parte-mi să mă ascund în biserică, în timp ce Hartley străbătuse probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și ne-am așezat din nou la masă. — Nu te necăji, Charles, animalul ăsta mic și lacom n-are o inimă care poate fi zdrobită. Am rămas tăcut. — Acum, presupun că vrei să discuți cu mine despre „biata Lizzie?“ — Nu. — Bietul Charles ai fost mazilit din postul de Dumnezeu. — În ordine. Te rog să pleci. Dacă te prind că te încurci cu Lizzie Sherer, vă omor pe amândoi! — Rosina, nu fi idioată, nu fi vulgară. Te rog, pleacă. Mă rog, cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
moartea nu-i comică - dar nici tragică. Groaza aceea rece mă atinge din nou, cu o împunsătură care nu-i decât frică, dar știu bine că nu jelesc moartea lui Perry, ci alte morți, poate că pe a mea însămi. Bietul Perry! A fost un om de curaj. N-aș putea pretinde că am ținut într-adevăr la el, dar îl admir pentru încercarea de a mă omorî pe mine și, dacă n-ar fi fost valul acela friabil, poate c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Deci 27 de persoane o’ fost în primul lot. Ei, parașutiștii, și cei pe care s-o’ gândit să-i condamne la moarte. Pe-ăia i-o băgat că o fost complici la-naltă trădare. Și acolo o fost și bietul soțul meu... Sora lui Mircea Popovici, care fusese și ea în primul lot, dar ca femeie o primit numai 25 de ani, deci nu o’ condamnat-o la moarte, mi-o spus pe urmă că și soțul meu o fost
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să-l reclami... În sfârșit... poate că s-au gândit și că am cele două fetițe... Nu știu. În timpul procesului, o pus așa în colțuri santinele, și nu ne-o lăsat... numa’ așa pe furiș ne uitam unii la alții. Bietul fratele meu, ăsta, medicul, tot îmi făcea semne. Cine mai era cu dumneavoastră în lot? Acolo mi-am întâlnit verișorii ăștia la care venise fratele meu, soția vărului meu, și fratele meu, medicul, că între timp l-o’ arestat și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să iei contact... Și ne-o ținut de după masă până noaptea la douășpe’, acolo, în cămăruțele acele. Era sfârșitul lui noiembrie și era frig... Eu fiind arestată din august, eram fără ciorapi, că nu m-am gândit unde o s-ajung... Bietul fratele meu avea haine la el, că fusese la băi la Borsec în concediu, și de-acolo l-o’ luat, și noroc c-ave’ geamantanul cu toate hainele... Săracu’, m-o văzut că-s numai cu pantofii goi, și mi-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearceafuri. Atunci am văzut cearceafuri pentru prima dată, că nu era’ cearceafuri, numa’ saltelele alea murdare... Deci o început să modernizeze un pic Jilava, care era o șerpărie... cum o descrie bietul [Ion] Ioanid... Jilava e o închisoare de tranzit... Dumneavoastră cât ați stat acolo? Păi la sfârșitul lui noiembrie o fost procesul și am stat până în iulie anul celălalt, în ’54. Da’ de ce ne țineau acolo, că așa e, acolo nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Universitară și cum în sediul Comitetului Central nu s-a tras nici un glonț, deși se afla alături. Numai acest sediu al nenorocirii noastre și biserica Crețulescu au rămas neatinse în toată zona. Așa încât cei mai glumeți ziceau: Au avut și bieții teroriști ceva sfânt, să-i iertăm! Dar nu oricui îi venea să râdă. Fiindcă unii chiar au stat cu pieptul deschis în fața gloanțelor pentru ca lumea asta să se schimbe și erau siliți să constate că nu s-a schimbat mare
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]