2,555 matches
-
cu armele ascunse-n suflet. Până și Gulliver care domnea peste țara piticilor s-a transformat într-o dună de nisip în mijlocul mării, unde piticii, printre cămile și servitori, vor să construiască o cetate Meka. Fugi vară, să nu te blestem că ne-ai trădat copilăria. Nici luminița de la capătul tunelului nu se mai vede; acum privim tablouri cu secerișul lanurilor mănoase de grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu viță de vie, tablouri cu păduri și codrii verzi în picioare, tablouri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
boxul, măcar fotbalul, mascaradele nocturne cu cai mascați și cavaleri sumbri, legănându-și capetele de morți, spre jalea și jubilația mulțimii, pentru poftele ei rele, un astfel de tânăr, ajuns om în toată firea, nu și-ar mai inventa sau blestema mama, s-ar mulțumi cu absența ei. S-ar mulțumi, precum Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea, oroarea de clopote și foc și de carnea animalelor, temperamentul său neliniștit și ciudat, respectul său religios pentru natură, singura lui divinitate. Locuia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, și au zis lui Petru: Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol." 74. Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicînd: "Nu cunosc pe omul acesta!" În clipa aceea a cîntat cocoșul. 75. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: "Înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente, spitale, cîrciumi-popote... Prin băltoacele uliții se împleticeau, înjurînd și blestemând, cei ce reveneau de la execuție. Apostol Bologa mergea tăcut alături de căpitanul străin. Vroi mereu să-și grăbească pașii, să se despartă de omul acesta bănuitor, care parcă și tăcând îi făcea mustrări. Dar în aceeași vreme aștepta să mai afle
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
păstra acolo! De ce, părinte, nu 1-am păstrat? De ce n-a alungat el îndoielile, toate, să nu se mai reîntoarcă niciodată?... Și fiindcă clipele acelea au fost nespus de fericite și pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-e că nu se va isprăvi niciodată, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau în lacrimi, cu licăriri disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul din fața lor. ― Crede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că aș mai putea iubi vreodată vreo altă femeie... Nu știu ce gậndeam atunci, dar vorbele lui Yon mi s-au înfipt în inimă adậnc, ca un pumnal. Îi priveam disperată ochii profund de negri, ațintiți undeva în gol, începusem să-i blestem pe îngeri și să mă gậndesc cu nesaț la iubirea noastră. Unde, cum și cậnd vor arăta acele clipe? Cum va fi posibilă dragostea noastră? - Nu pot, nu vreau, refuz să cred ca ea, din lumea ei de dincolo, e
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci apare nevastă-sa În poartă. Gicule, hai acasă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mă, voi ați Înnebunit, v-a luat Dumnezeu mințile? E drept că susțineam prin vocea mea ideea lui Țuțea, că suntem vii dacă suntem credincioși, dar nici șoareci de bibliotecă nu v-am urat să fiți... Poate doar dacă vă blestemam. Ce știi tu din Cant ăla, Gicule, că la școală, pe vremea noastră, de abia treceai clasa, venea tac’tu cu sarsanalele și cu damigenele, altfel făceai și-acu’ liceul?! Gicu ridică ochii către tavan, În semn că nedumeririle lui
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este, alegerea-i ușoară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
galben la propriul tău pas, "Și propria ta umbră urmând prin ziduri vechi. "Cu mînile-ți astupă sperioasele urechi, Și strigă după dânsa plângând, mușcând din unghii Și când vei vrea s-o-njunghii, pe tine să te-njunghii!... "Te-aș blestema pe tine, Zamolxe, dară vai! "De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai. "Durerile-mpreună a lumii uriașe "Te-ating ca și suspinul copilului din fașe. "Învață-mă dar vorba de care tu să tremuri, "Sămănător de stele și-ncepător
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din fașe. "Învață-mă dar vorba de care tu să tremuri, "Sămănător de stele și-ncepător de vremuri. "Tomiris!, vis de aur în viața-mi, să te cert? "Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ți le iert! Ce să te blestem oare? Căci visul mângâios "A trebuit să piară... Prea, prea era frumos. "Cu-amor atât de fără de margini și de-nnalt Nu se cădea să ție un om la celălalt. "Prea nu aveam în lume nici sfânt, nici Dumnezeu, "Prea ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
căzuse din treaptă-n treaptă - numa Un om îi scăpă gâtul de nodul unui laț. Galerian pe fugă și osândit la moarte Călcă-ntr-o noapte-orașul cel mare și căzu Pe strade d-osteneală, de foame - și pe soarte El blestemă, - De ziduri s-apropiă, șezu. Întinse mâna neagră la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mîinilor lui, și turmele lui acoperă țara. 11. Dar ia întinde-Ți mîna, și atinge-te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față." 12. Domnul a zis Satanei: "Iată, îți dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna. Și Satana a plecat dinaintea Domnului. 13. Într-o zi, pe cînd fiii și fiicele lui Iov mîncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
fără pricină." 4. Și Satana a răspuns Domnului: "Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui. 5. Dar ia întinde-Ți mîna și atinge-Te de oasele și de carnea lui, și sunt încredințat că Te va blestema în față." 6. Domnul a zis Satanei: "Iată, ți-l dau pe mînă: numai cruță-i viața." 7. Și Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea din talpa piciorului pînă în creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
deasupra capetelor lor. 13. Și au șezut pe pămînt lîngă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea. $3 1. După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2. A luat cuvîntul și a zis: 3. "Blestemată să fie ziua în care m-am născut, și noaptea care a zis: "S-a zămislit un copil de parte bărbătească!" 4. Prefacă-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
înțelepciunea! $5 1. Strigă acum! Cine îți va răspunde? Căruia dintre sfinți îi vei vorbi? 2. Nebunul piere ucis de mînia lui. Prostul moare ucis de aprinderea lui. 3. Am văzut pe un nebun prînzind rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuința. 4. Fiii lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
am adormit. Sau am visat cu ochii deschiși. Am rămas singur pe palier. Mă bucuram de faptul că scăpasem de stres. Eram fericit și îngrijorat în același timp. Cu jumătate de oră înainte eram disperat. Mă învîrteam în jurul blocului ăstuia blestemat în căutarea unui loc de parcare. Era în joc viitorul meu și eu, cretin iremediabil, am venit cu mașina ia întîlnire. Clanctuf, se oprește dintr-o dată cabina, mă arunc bucuros înăuntru, am halucinații, oare, din moment ce văd un cerșetor în lift
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine." 17. Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mîncat din pomul despre care îți poruncisem: "Să nu mănînci deloc din el", blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18. spini și pălămidă să-ți dea, și să mănînci iarba de pe cîmp. 19. În sudoarea feței tale să-ți mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
de o sută optzeci și doi de ani, Lameh a născut un fiu. 29. El i-a pus numele Noe, zicînd: "Acesta ne va mîngîia pentru osteneala și truda mîinilor noastre, care vin din acest pămînt, pe care l-a blestemat Domnul." 30. După nașterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci și cinci de ani; și a născut fii și fiice. 31. Toate zilele lui Lameh au fost de șapte sute șaptezeci și șapte de ani; apoi a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate și din toate păsările curate, și a adus arderi de tot pe altar. 21. Domnul a mirosit un miros plăcut, și Domnul a zis în inima Lui: Nu voi mai blestema pămîntul din pricina omului, pentru că întocmirile gîndurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22. Cît va fi pămîntul, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe care ți-o voi arăta. 2. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvînta; îți voi face un nume mare, și vei fi o binecuvîntare. 3. Voi binecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine." 4. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani, cînd a ieșit din Haran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
2. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvînta; îți voi face un nume mare, și vei fi o binecuvîntare. 3. Voi binecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine." 4. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani, cînd a ieșit din Haran. 5. Avram a luat pe Sarai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
grăsimea pămîntului, grîu și vin din belșug! 29. Să-ți fie supuse noroade și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraților tăi și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta." 30. Isaac sfîrșise de binecuvîntat pe Iacov, și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s-a întors de la vînătoare. 31. A făcut și el o mîncare gustoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ochii peste suta de inși în haine festive. Când, văd undeva într-un colț, stând singur și posac, un om... ce să zic? un bărbat brunet, între două vârste... singurul care nu participa la animația generală. Mai târziu mi-am blestemat inima caritabilă, care m-a făcut să mă-ndrept spre el, cu cel mai fermecător zâmbet social al meu, ca să-1 salvez, să-1 atrag și pe el în mijlocul nostru. Bietul ins, putea avea vreo problemă, să-și fi pierdut portofelul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se întoarse. Câinii luați de el mirosiseră urma sclavilor fugiți, numai că această urmă ducea departe, către înălțimile Muntelui de Foc, unde nimeni dintre soldați și nici sutașul nu se încumeta să se suie. Localnicii socoteau că locul acela era blestemat de zei și bântuit de duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în preajma lor. Robii fie că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]