2,558 matches
-
la fabricile din Nijni Taghil și Harkov începând cu anul 1947. Producția a suferit din cauza modificărilor aduse designului. Primul model fabricat în serie a fost denumit T-54-1 sau T-54 Model 1946. Acesta avea un blindaj mai gros pentru cutia blindată a tancului față de al doilea prototip (80 mm în lateral, 30 de mm deasupra și 20 mm dedesubt). Când producția în masă a demarat, au apărut probleme legate de calitatea construcției și nemulțumiri legate de design. Turela avea un defect
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
transporte o butelie cu aer comprimat. Pentru a facilita reparațiile și mentenanța, au fost schimbate capacele gurii de acces de la motor. Autonomia a fost mărită prin adăugarea unor rezervoare de combustibil de 300 de litri în partea frontală a cutiei blindate; cantitatea totală era de 680 litri de motorină. Tancul avea la dispoziție acum 45 de lovituri pentru tunul principal. Muniția consta în proiectile explozive și antitanc. Existau planuri pentru introducerea proiectilelor HEAT de tip BK5M care puteau perfora un blindaj
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
cu un sistem de proctecție contra incendiului de tip "Rosa". Turela avea un blindaj mai gros, dispozitiv de vedere pe timp de noapte și sistemul îmbunătățit de stabilizare în două planuri al modelului T-54B. Blindajul din partea din spate a cutiei blindate a fost redus ușor, pentru a contrabalansa greutatea noului echipament. T-55 avea o performanță superioară tancului greu IS-2 în toate privințele, inclusiv în cazul cadenței de tragere (cel puțin 4 lovituri pe minut în comparație cu mai puțin de 3 lovitori
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
sistem PAZ/FVU de filtrare chimică. Mitraliera coaxială SGMT de 7,62 mm a fost înlocuită cu un model mai nou PKT cu același calibru. Șasiul a fost extins de la 6.04 metri la 6.2 metri. Mitraliera din cutia blindată a fost înlocuită, iar unitatea de foc a crescut cu șase lovituri din acest motiv. Greutatea vehiculului a ajuns la 38 de tone din cauza acestor modificări. Proiectarea acestui model a fost realizată de către Biroul de Proiectare OKB-520 de la fabrica Uralvagonzavod
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
au un aranjament intern convențional: compartimentul de luptă este în partea din față, motorul în spate și turela în formă de dom în centrul șasiului. Oblonul gurii de accces al mecanicului conductor este poziționat în partea frontală, în stânga, deasupra cutiei blindate. Comandantul tancului stă în stânga, ochitorul stă în fața sa, iar încărcătorul stă în dreapta. Roata motoare de la șenilă este în partea din spate. Sistemul de evacuare (eșapamentul) este amplasat pe aripa de protecție din stânga. Între primii doi galeți din față, la ambele
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă de dom instalat pe turelă în partea frontală, din dreapta, și prezența mitralierei SMGT de 7,62 mm, montată în partea centrală a cutiei blindate, manevrate de către mecanicul conductor. Primele modele de tancuri T-54 nu aveau un ejector de gaze, aveau o subtăiere în spatele turelei și un mantelet al tunului distinctiv (poreclit "rât de porc"). Tancurile T-54/55 sunt simple și robuste din
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
israeliene era "Tiran-5", fiind clasificate ca tancuri medii. Aceste tancuri au fost folosite de către unitățile de rezervă până la începutul anilor 1990. Majoritatea au fost vândute țărilor din lumea a treia, cânteva în America Latină, iar restul au fost tranformate în transportoare blindate grele Achzarit. Armata Vietnamului de Nord a utilizat tancuri T-54 împotriva armatelor Vietnamului de Sud și SUA. Din cauza instrucției superioare a tanchiștilor americani, tancurile ușoare M41 și cele medii M48 s-au dovedit a fi superioare tancurilor T-54
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
cele medii M48 s-au dovedit a fi superioare tancurilor T-54 în majoritatea confruntărilor. Singurele succese notabile ale tanchiștilor nord-vietnamezi au fost împotriva trupelor Vietnamului de Sud. Pe 30 aprilie 1975, tancul T-54 Nr.844 al Regimentului 203 Blindate al armatei nord-vietnameze a dărâmat porțile Palatului Prezidențial al Vietnamului de Sud, marcând sfârșitul războiului. Tancurile T-54 au fost folosite în timpul Războiului Civil Cambodgian. În timpul războiului dintre Uganda și Tanzania din 1978-1979, Libia a trimis o forță expediționară pentru
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
de 70.000 - 75.000 de oameni, inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică, dotată cu tunuri ale fostei armate austriece. De asemenea, armata galițiană avea în dotare 2 sau trei care blindate și două trenuri blindate. Aviația militară galițiană a fost organizată de Petro Franko (fiul poetului Ivan Franko), avea 40 de aeroplane și, până în aprilie 1919, a deținut superioritatea aeriană în fața polonezilor. Forța de elită a armatei ucrainene în războiul cu
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
000 de oameni, inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică, dotată cu tunuri ale fostei armate austriece. De asemenea, armata galițiană avea în dotare 2 sau trei care blindate și două trenuri blindate. Aviația militară galițiană a fost organizată de Petro Franko (fiul poetului Ivan Franko), avea 40 de aeroplane și, până în aprilie 1919, a deținut superioritatea aeriană în fața polonezilor. Forța de elită a armatei ucrainene în războiul cu Polonia a reprezentat-o
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
n-ar fi fost la fel de util, precum cercetare, observarea tirului artileriei, transmisiuni radio sau vehicule de comandă. Firma Demag, care proiectase cel mai mic semișenilat din utilizarea armatei germane, SdKfz 10, a fost selectată pentru a construi noul "transportor ușor blindat de trupe" ("leichter gepanzert Mannschaft-Transportwagen", abreviat "le.MTW"). Vehiculul, denumit oficial SdKfz 250, avea la bază șasiul model D7 al semișenilatului SdKfz 10. Acesta a fost scurtat, renunțându-se la o roată din angrenajul șenilelor. Deasupra șasiului era montată o
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar.98K, iar comandantul avea un pistol-mitralieră MP38. Semișenilatul SdKfz 250 era repartizat detașamentelor "Panzer Aufklärungs Abteilung" (batalioane blindate de recunoaștere) din cadrul diviziilor Panzer și Panzergrenadier. Inițial, o companie de cercetare trebuia să fie alcătuită din patru plutoane, fiecare cu câte șapte vehicule. Trei plutoane erau echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta dotată cu un tun antitanc
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie motorizată al Diviziei 1 Blindate a fost dotat cu semișenilate SdKfz 250 (denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943 și 1944, acestea fiind livrate de armata germană ca urmare a planurilor de înarmare Olivenbaum. Majoritatea vehiculelor erau deja uzate când au
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
de 37 de oameni, care au urcat la bord sărind peste marginile APD-urilor și coborând pe plase. LCPR-urile neblindate au fost utilizate și ele deoarece gruiele nu fuseseră consolidate pentru a transporta LCVP-urile (Landing Craft, Vehicle, Personnel) blindate, mai grele. Primul val a debarcat fără victime la 08:17, dar după oprirea bombardamentului, japonezii au ieșit din tranșee și au început să tragă cu mitralierele. La întoarcere, vasele de debarcare au intrat sub foc încrucișat din cele două
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
turela prototipului T42. Blindatul, proiectat de fabrica Detroit Arsenal, a fost denumit oficial . Producția tancului a fost văzută ca o măsură provizorie până la apariția tancului M48 Patton. M47 a fost ultimul tanc american dotat cu o mitralieră amplasată în cutia blindată, în dreapta mecanicului conductor. Aceasta era deservită de al cincilea membru al echipajului. Inelul turelei era mai mare decât cel al tancului M46, iar forma blindajului turelei era superioară. Masca tunului era ascuțită, forma acesteia fiind similară celei folosite de tancul
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
materiale capturate de la Armată Roșie: sașiul era de la tancurile Ț-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76,2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri au fost folosiți de către Divizia 1 Blindata "România Mare" și de către Divizia 8 Cavalerie Motorizata pe Frontul de Răsărit. La data intrării în război a Armatei Române, dotarea acesteia era mult în urmă trupelor sovietice. La începutul anului 1942, lipsurile au devenit evidente când pe Frontul de
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23 februarie 1944 pentru a întări defensivă din nordul Transnistriei, avea la dispoziție
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23 februarie 1944 pentru a întări defensivă din nordul Transnistriei, avea la dispoziție 14 vehicule TACÂM Ț-60, organizate în două baterii. Vânătorii de tancuri au fost returnați Diviziei 1 Blindate pentru a participa la defensivă
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
a fost un tractor blindat folosit de Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. Denumirea oficială a acestui vehicul în inventarul Armatei Roșii era "Bronirovannîi gusenicinîi tiagaci Komsomoleț" (în : tractor blindat cu senile ). Komsomoleț Ț-20 a fost proiectat în 1936 la fabrica
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
a fost un tractor blindat folosit de Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. Denumirea oficială a acestui vehicul în inventarul Armatei Roșii era "Bronirovannîi gusenicinîi tiagaci Komsomoleț" (în : tractor blindat cu senile ). Komsomoleț Ț-20 a fost proiectat în 1936 la fabrica nr. 37 Ordjonikidze din Moscova, Uniunea Sovietică, pentru a tracta piese de artilerie mici, precum tunul antitanc de 45 mm sau mortierul de calibru 120 mm. Tractorul era
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
piesă de artilerie, o cantitate mică de muniție (transportată de obicei într-un cheson) și șase soldați. Uneori, două chesoane erau tractate pentru a transporta mai multă muniție. Compartimentul din față, unde se aflau mecanicul conductor și comandantul, era complet blindat. Comandantul se ocupă și de manevrarea mitralierei Degtiariov cu calibrul de 7,62 mm. În compartimentul din spate se aflau cei șase tunari care se ocupau de piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
fabricat de fabrică nr. 37 din Moscova, fabrica STZ ("Stalingradski traktornîi zăvod", în traducere: fabrică de tractoare din Stalingrad) și fabrică GAZ ("Gorkovski Avtomobilnîi Zăvod", în traducere: fabrică de automobile Gorki din Nijni Novgorod). Au fost fabricate 4401 de tractoare blindate Komsomoleț între anii 1937 și 1941. Komsomoleț a fost folosit pentru prima oară de Armată Roșie în „războiului de iarnă” sovieto-finlandez din 1939-1940. Deși Ț-20 a fost proiectat pentru tracțiunea pieselor de artilerie, cateva au fost folosite ca tanchete
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
capturate au folosit și armata germană și cea română. În 1943, armata română a decis să recondiționeze 34 de tractoare Komsomoleț Ț-20 la fabrica Rogifer (denumită anterior Malaxa). Denumirea oficială era "Șenileta Ford rusesc de captura". Motorul acestor tractoare blindate era fabricat sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și patru au fost trimise diviziei 5 de Cavalerie în luna august a anului 1944
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]