2,421 matches
-
punct de vedere este respins de către unii istorici, ca , care, într-o recentă carte, susține că politica represivă a regimului sovietic a fost practic produsul unor tensiuni interne (violența contra-revoluției), dar și externe (reacția puterilor internaționale față de preluarea puterii de către bolșevici). Pentru Marc Ferro, lupta pentru putere nu a fost pur și simplu doar între partide. În fapt, la momentul Revoluției din Februarie, partidele politice, sindicatele, cooperativele și sovietele erau forme de organizare rivale în competiția pentru reprezentarea și conducerea societății
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
mulți ani, și sub controlul unui singur partid, el însuși din ce în ce mai monolitic (îndepărtarea dreptului la disidență în martie 1921), în care poliția și armata au eliminat toate forțele de opoziție organizată. Totul era de reconstruit. În plus, revoluția așteptată de către bolșevici în țările capitaliste nu a avut loc. În Germania chiar, masele populare nu au susținut majoritar tentativa spartakistă a Rosei Luxemburg, și a urmat represiunea. În Ungaria, Béla Kun și-a înstrăinat încă de la început țărănimea, și nu a rezistat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de la Rappallo), și apoi în 1923 de către China aliată a lui Sun Iat-sen în 1924 de către Regatul Unit, Franța și Italia fascistă, în 1933 de către Statele Unite ale Americii, înainte de a intra târziu în Liga Națiunilor în 1934. Regimul instituit de către bolșevici a fost deseori numit „comunist”, chiar dacă, pentru Marx, comunismul însemna o societate care răspundea la motto-ul „De la fiecare după posibilitate, fiecăruia după nevoi”. În 1918, cu toate acestea, Lenin nu respingea schimbarea numelui partidului în „comunist”, și nici înființarea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
reveni în Rusia, în speranța că pacifismul va contribui la retragerea Rusiei din conflict. Încă de atunci circula în Rusia și în Occident ideea unui Lenin „agent german”, sau chiar zvonul că „maximaliștii” (traducere inexactă, dar răspândită, a termenului de bolșevici) sunt finanțați cu „aur german”. Revoluția din Octombrie era văzută în primul rând ca o manevră politică ca oricare alta, și nici Antanta, nici Puterile Centrale nu credeau la început în durabilitatea noii puteri. După greul tratat de la Brest-Litovsk (SPD
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
al regimului bolșevic, acesta din urmă având tot interesul să țeasă intrigi „interimperialiste”, și să nu-și mai adauge un inamic. Antanta a intervenit în Rusia, în primul rând pentru a preveni prăbușirea frontului de est, iar principalul reproș făcut bolșevicilor a fost acela de „trădare” a alianței. După armistițiul de la Rethondes, din 1918, a fost combătută revoluția în sine. Pacifismul și criza economică de după război, precum și refuzul de a vedea revoluția zdrobită, a stârnit puternice simpatii active în straturile populare
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
din Europa pentru Revoluția din Octombrie atrocitățile „Terorii Roșii” au fost ignorate, negate, minimalizate sau justificate ca simplu răspuns la Teroarea Albă. În Franța, revoluția rusă a fost interpretată prin prisma amintirilor încă foarte vii ale Revoluției Franceze din 1789: bolșevicii au fost asimilați iacobinilor, Kerenski girondinilor, Albii vendeenilor, Troțki lui Lazare Carnot, „organizatorul victoriei” etc. Un istoric simpatizant ca făcea încă din 1920 analogia între Robespierre și Lenin, între Teroarea Roșie și Teroarea Iacobină din 1793. Poetul André Breton nu
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pe care Lenin nu le-a mai recunoscut la începutul anului 1918. Și anticomunismul era foarte puternic în rândul socialiștilor rămași fideli „vechii case”, la congresul de la Tours din 1920, în rândul anarhiștilor, în rândul unor intelectuali umaniști ostili metodelor bolșevicilor (de exemplu, Romain Rolland, un prieten al lui Gorki), și, desigur, în rândul dreptei. În 1919, un afiș celebru stigmatiza bolșevicul ca „omul cu cuțitul în dinți”. În Statele Unite ale Americii, "red scare," sau „Groaza Roșie”, a marcat anii imediat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
fideli „vechii case”, la congresul de la Tours din 1920, în rândul anarhiștilor, în rândul unor intelectuali umaniști ostili metodelor bolșevicilor (de exemplu, Romain Rolland, un prieten al lui Gorki), și, desigur, în rândul dreptei. În 1919, un afiș celebru stigmatiza bolșevicul ca „omul cu cuțitul în dinți”. În Statele Unite ale Americii, "red scare," sau „Groaza Roșie”, a marcat anii imediat de după război și a contribuit la reacțiile autoritare, puritane și xenofobe (migranții erau văzuți ca purtători ai unui potențial „virus” bolșevic
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
și de eventuala prelungire a ei a jucat un rol neneglijabil la formarea ideologiilor și mișcărilor lui Benito Mussolini în Italia și Adolf Hitler în Germania. În țările colonizate, Revoluția din Octombrie a adus speranțe importante. În 1920, la Baku, bolșevicii au convocat un „congres al popoarelor Orientului” (1-8 septembrie), care a încercat să facă joncțiunea între naționalismele popoarelor colonizate și mișcarea comunistă mondială. Distrugerea economică și morală cauzată de Războiul Civil avea să lase locul unei clase de birocrați, care
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
anii 1936-1938 o întreagă generație de activiști civici, profesioniști, oameni politici și economiști, militari, scriitori, și chiar milițieni care îl cunoșteau înainte de 1917, de Revoluție și de Războiul Civil. O mare parte din ei ținuseră, temporar, partea altor grupări decât bolșevicii, ca și dictatorul însuși. În 1930, jumătate din cadrele de stat și chiar din miliție serviseră și sub fostul regim. „Generația de la 1937”, care i-a înlocuit din cauza epurărilor, nu-l știa decât pe Stalin și-i datora totul: această
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
din ce în ce mai puțin voalat... Al Doilea Război Mondial avea să finalizeze această evoluție, "Internaționala" încetând, de exemplu, a mai fi imnul sovietic, în 1943, iar gradele și uniformele Vechiului Regim fiind restaurate spectaculos. Foarte puțin sensibil la de la început al liderilor bolșevici, Stalin a abandonat orice idee de a exporta revoluția prin intermediul Cominternului. În ochii lui, el trebuia să se extindă doar datorită Armatei Roșii, sub control strict de la Moscova și ca o extensie a Imperiului Sovietic. Aceasta s-a produs în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Pentru mai mulți marxiști nebolșevici, Lenin a comis o eroare fatală din dorința de a declanșa o revoluție a muncitorilor într-o țară copleșitor țărănească și a supraestimat potențialul revoluționar al țărilor occidentale. Pentru comuniști, marxiști, antileniniști, ca și pentru , bolșevicii au pus la punct încă de la început un și au încălcat principiile comuniste și marxiste. Comentând încă din epocă pe marginea evenimentelor din octombrie și Războiului Civil, marxiștii, cum ar fi teoreticianul sau revoluționara Rosa Luxemburg, și-au concentrat criticile
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
financiar al tolerantului său soț, în 1909, după eliberarea din exil, Inessa a părăsit Rusia și s-a înscris la Universitatea din Bruxelles. S-a stabilit în același an la Paris, unde l-a cunoscut pe Lenin și pe alți bolșevici care trăiau în exil. Din acest moment, ea a trait aproape nedespărțita de Lenin și soția lui. Legătură foarte apropiată care a avut-o cu Lenin, i-a făcut pe mulți istorici și biografi occidentali să presupună că ea a
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
Lenin. Inessa Armând a devenit în 1911 secretar al "Comitetului pentru Organizațiile din Străinătate", care trebuia să coordoneze toate grupurile bolșevice din Europa de vest. Ea s-a reîntors în Rusia în iulie 1912, pentru a ajuta la organizarea luptei bolșevicilor pentru pătrunderea în Duma. Două luni mai tarziu, a fost arestată și a fost închisă pentru o jumate de an. La eliberare, în august 1913, ea s-a dus să locuiască alături de Lenin și soția acestuia, Nadejda Krupskaia, în Galiția
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
revoluția socialistă. În martie 1915, ea s-a dus în Elveția, unde a organizat "Conferință Internațională a Femeilor Socialiste", o întrunire antirăzboinica. Pe 1 martie 1917, tarul Nicolae al II-lea a abdicat, lăsând toată puterea în mâinile Guvernului Provizoriu. Bolșevicii din exil erau în acel moment disperați să să se reîntoarcă în Rusia, pentru a nu rămâne în afara vieții politice din țară. Ministrul de externe german, care spera că prezența la Petrograd a radicalilor bolșevici va ajuta încheierea unei păci
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
puterea în mâinile Guvernului Provizoriu. Bolșevicii din exil erau în acel moment disperați să să se reîntoarcă în Rusia, pentru a nu rămâne în afara vieții politice din țară. Ministrul de externe german, care spera că prezența la Petrograd a radicalilor bolșevici va ajuta încheierea unei păci separate pe frontul de est, a oferit fonduri substanțiale și un tren special, sigilat, pentru V.I.Lenin, I. Armând și alți 26 de revoluționari ruși din exil, cu care aceștia au călătorit nestingheriți din Elveția
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
Elveția, prin toată Germania aflate în plin război, prin Suedia și Finlanda, până în capitala Rusiei. După Revoluția din Octombrie, Inessa Armând a fost un critic ferm al deciziei guvernului sovietic de a semna Pacea de la Brest-Litovsk. După preluarea puterii de către bolșevici, a fost membru plin al "Comitetului Central" și al "Consiliului Economic Provincial" din Moscova. În 1919 a plecat în Franța unde a negociat repatrierea soldaților ruși. La întoarcerea la Petrograd, a devenit director al "Jenotdel", o organizație care milită pentru
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
bolșevice și instalării comunismului, agricultura din Siberia a intrat în declin datorită instabilității comerciale produsă de războiul civil rus. Multe mișcări anti-comuniste au avut loc în anii 1920-1924 în zonele rurale. Cazacii care erau de partea “albilor” și partizanii “roșii” bolșevici ce s-au luptat anterior împotriva marginalilor Kolchak, au luat parte la revolte. Guvernul sovietic a început să facă propagandă prin intermediul Komsomolului. În anii 1930, comuniștii au implementat politică de colectivizare. Familii din Rusia Centrală au fost exilate în zonele
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Александрович Романов, n. 6 mai 1868 () - d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Ca fiu al Împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al Împărătesei Maria Feodorovna (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul Împăratului Alexandru al II-lea al
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
iulie spre 17 iulie 1918. Execuția a fost grăbită de avansarea către Ecaterinburg a subunităților Legiunii Cehe în drumul lor de retragere din Rusia. Temându-se că "Legiunea Cehă" va cuceri orașul și-l vor elibera pe Nicolae, temnicerii lui bolșevici au hotărât lichidarea imediată a familiei imperiale. Dovezile că această execuție s-a făcut cu știința și cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe, mulți istorici văzând în aceasta o răzbunare pentru condamnarea la moarte a fratelui mai mare
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
guvernare în general despotic, criminal, brutal și arbitrar al regimurilor țariste (și în primul rând acela al ultimului țar, Nicolae al II-lea, care șoca în epocă observatorii din Occident) și modul asemănător în care și regimul-moștenitor, postrevoluționar, condus de bolșevici, a înțeles să guverneze țara timp de mai bine de șapte decenii după aceea. Dacă la finele Evului Mediu despotismul devastator al unui Ivan cel Groaznic era deja anacronic, tentațiile autocratice ale ultimilor doi țari într-o Europă modernă și
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Evenimentul istoric cunoscut ca sau Revoluția bolșevică, a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Kerenski, și care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată a fi
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
ca sau Revoluția bolșevică, a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Kerenski, și care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată a fi prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea (deși, strict cronologic vorbind, este a doua, ea având loc după revoluția bolșevică reușită de la Tallin, prin care bolșevicii estoni conduși
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată a fi prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea (deși, strict cronologic vorbind, este a doua, ea având loc după revoluția bolșevică reușită de la Tallin, prin care bolșevicii estoni conduși de Jaan Anvelt capturează puterea cu două zile înaintea revoluției bolșevicilor ruși la Petrograd, social-democrații radicali estonieni pierzând-o mai târziu, datorită invaziei armatelor kaiserului), revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
fi prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea (deși, strict cronologic vorbind, este a doua, ea având loc după revoluția bolșevică reușită de la Tallin, prin care bolșevicii estoni conduși de Jaan Anvelt capturează puterea cu două zile înaintea revoluției bolșevicilor ruși la Petrograd, social-democrații radicali estonieni pierzând-o mai târziu, datorită invaziei armatelor kaiserului), revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au fost controlate de Comitetul Militar Revoluționar al Sovietului din Petrograd. Inițial, evenimentul era
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]