1,967 matches
-
iar sfârșitul este mai vesel. Demult, tare demult, spune legenda, ei locuiau în două sate megieșe Cogîlnic și Recea. În zorii unei zile, băiatul a ieșit în câmp cu plugul, iar fata cu o desagă de boabe aurii. Flacăul tragea brazdă adâncă, iar fata arunca boabele în pământul roditor. Și din ziua aceea încolți dragostea lor. Și așa de gingaș și de curat se iubeau încât, pe unde treceau, izvoarele murmurau, câmpiile înverzeau, florile înfloreau. Și doar părinții s-au pus
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
dragostei lor. Atunci cei doi îndrăgostiți într-o Luni dimineața au plecat de-acasă, luând cu ei un plug și o desagă cu grâu. Și acolo unde "...dealurile greoaie până-n cer urcară, se lăsau înghesuite în cântări...", ei au tras brazde noi, au arat și semănat până a înserat. Marți un izvor din inima pământului au desfăcut. Miercuri o roată de lut au călcat. Joi ei casă au înălțat. Vineri tot la ea au lucrat. Sâmbată s-au cununat și la
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
Ștefan cel Mare al Moldovei, iar de o parte și de alta a crucilor se intenționează să se sculpteze în lemn, piatră sau să se toarne în bronz sau fontă pe Ștefan cel Mare și pe Burcel cu boul în brazdă, așa cum l-a întâlnit Ștefan cel Mare în acea zi de Duminică a anului 1498. Celălalt monument, care cântărește câteva zeci de tone și a fost realizat în anul 1994 de sculptorul Gheorghe Alupoae, este al unei femei din bronz
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
scrie povestea "Zâna Zorilor" care a fost citită la Junimea în două ședințe la rând și a fost publicată în "Convorbiri literare" în iunie 1872. În același an, 1872, i-au mai fost publicate poveștile: "Ileana cea șireată", "Peștele pe brazdă", "Florița din codru" și "Doi feți cu stea în frunte". În vara lui 1872 se întoarce acasă având multe datorii, iar studierea dreptului austriac i se părea nefolositoare. Aici găsește "o mumă bolnavă și un taică bătrân". S-a angajat
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
a revenit la numele pe care îl poartă și acum din iunie 1945, Sport Club Rudolfshűgel Wien. Între 1934 și iunie 1945 a purtat numele Erste Fűβball Club Wien. Jucători cunoscuți ai clubului au fost: Karl Beck, Heinrich Bielohlavek, Erwin Brazda, Otto Flor, Ferdinand Hoel, Leopold Kiesling, Leopold Kőnig, Heinrich Lebensaft, Josef Milnarik, Franz Prohaska, Friedrich Wagner, Wilhelm Weihrauch, Ernst Winkler, Gerhard Hanappi, Ernst Happel, Erich Probst, Matthias Sindelar, Ernst Ocwirk, Franz Binder, Rodolphe Hiden, Robert Körner, Alfred Körner, Karl Koller
Sport-Club Rudolfshügel () [Corola-website/Science/311675_a_313004]
-
militar al celor care-l apărau, le distribuia pământ. Într-o asemenea situație, statul fiind lipsit de autoritatea necesară, au apărut legături personale, ierarhice, între oameni. Ele au fost impuse de sus în jos muncitorilor neliberi ai pământului, legați de brazdă (foștii sclavi înlocuiți prin șerbi). Aceeași situație economică a adus și în cadrul clasei dominante o solidaritate liber consimțită, reciprocă, așa încât inferiorul (vasalul) primea anumite drepturi, iar superiorul (seniorul) își recunoștea unele îndatoriri. Denumirile de "senior" și "vasal" sunt caracteristice numai
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
mijloc de condamnare morală, mai ales prin supunerea rușinii publice pentru faptele sale nelegiuite, cu prilejul ieșirii oamenilor din biserică, când aruncau asupra persoanei osândite cuvinte de ocară. În perindele se băgau „femeile stricate”, hoții dar și cei care furau brazdă din pământul vecinului. Sancționarea efectivă avea loc prin așezarea acestora în genunchi, cu mâinile și cu capul petrecute printre bârnele de lemn care glisau între doi stâlpi situați la un capăt și celălalt al târnațiului, între talpă și „cosoarbă”. Astfel
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
Există două valuri de pământ construite în epoca de stăpânire a Daciei de către romani, care poartă denumirea de Brazda lui Novac: Brazda lui Novac de nord este un limes, întărit cu un "valum" de pământ, construit în secolul IV, în vremea împăratului Constantin cel Mare, care străbate județul Argeș de la vest la est, intersectând valul de pământ Transalutanus în
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
Există două valuri de pământ construite în epoca de stăpânire a Daciei de către romani, care poartă denumirea de Brazda lui Novac: Brazda lui Novac de nord este un limes, întărit cu un "valum" de pământ, construit în secolul IV, în vremea împăratului Constantin cel Mare, care străbate județul Argeș de la vest la est, intersectând valul de pământ Transalutanus în satul Urlueni. Șantul
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
nord de val, ceea ce indică faptul că era destinat să apere teritoriul situat spre sud de această limită. La data construcției, valul avea înălțimea de 3 m iar șanțul adâncimea de 2 m. Lungimea sa era de aproximativ 700 km. Brazda lui Novac pornea de la gura Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
înălțimea de 3 m iar șanțul adâncimea de 2 m. Lungimea sa era de aproximativ 700 km. Brazda lui Novac pornea de la gura Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele. Mai multe porțiuni ale valului "Brazda lui Novac de nord" sunt cuprinse în Lista monumentelor istorice 2004 Județul
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele. Mai multe porțiuni ale valului "Brazda lui Novac de nord" sunt cuprinse în Lista monumentelor istorice 2004 Județul Mehedinți, cu următoarele coduri LMI: Brazda lui
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele. Mai multe porțiuni ale valului "Brazda lui Novac de nord" sunt cuprinse în Lista monumentelor istorice 2004 Județul Mehedinți, cu următoarele coduri LMI: Brazda lui Novac de Sud sau "Troianul", cum e numit de localnici, a fost ridicată între malul stâng al Oltului, lângă satul Viespesti
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele. Mai multe porțiuni ale valului "Brazda lui Novac de nord" sunt cuprinse în Lista monumentelor istorice 2004 Județul Mehedinți, cu următoarele coduri LMI: Brazda lui Novac de Sud sau "Troianul", cum e numit de localnici, a fost ridicată între malul stâng al Oltului, lângă satul Viespesti (județul Teleorman) și fostul sat Greaca, de către romani, în secolele II—III e.n. Unii specialiști atribuie ridicarea valului
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
de localnici, a fost ridicată între malul stâng al Oltului, lângă satul Viespesti (județul Teleorman) și fostul sat Greaca, de către romani, în secolele II—III e.n. Unii specialiști atribuie ridicarea valului lui Augustus, alții împăratului Traian. Datarea valului de pământ "Brazda lui Novac de sud" este încă neclară și mult discutată. Valul nu era păzit cu castre, el constituind, probabil, un simplu obstacol în calea migratorilor care ar fi putut apărea prin surprindere dinspre nord sau est. Există și ipoteza că
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
lui Novac de sud" este încă neclară și mult discutată. Valul nu era păzit cu castre, el constituind, probabil, un simplu obstacol în calea migratorilor care ar fi putut apărea prin surprindere dinspre nord sau est. Există și ipoteza că "Brazda lui Novac" de sud a fost construită de Hadrian în fața castrului de la Novae și pentru a proteja parțial provincia de la sud de Carpați dezavantajată de aspectul geografic văii inferioare a Oltului. Valul a fost construit pe o lungime de 170
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
Oltului. Valul a fost construit pe o lungime de 170 km, cu lățimea de 12 m, înălțimea maximă de 2 m. Era flancat de un șant lat de 7—10 m și adânc de 1,50 m. Lângă gara Traian brazda se întretaie cu limes Transalutanus. Datorită lucrărilor agricole din regiunea de câmpie pe care o străbate, "Brazda lui Novac de Sud" este astăzi parțial distrusă, conservarea fiind foarte slabă. Doar în partea sudică a orașului Alexandria este încă vizibilă o
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
maximă de 2 m. Era flancat de un șant lat de 7—10 m și adânc de 1,50 m. Lângă gara Traian brazda se întretaie cu limes Transalutanus. Datorită lucrărilor agricole din regiunea de câmpie pe care o străbate, "Brazda lui Novac de Sud" este astăzi parțial distrusă, conservarea fiind foarte slabă. Doar în partea sudică a orașului Alexandria este încă vizibilă o porțiune din valul de pământ.
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
de centrul raional și la 71 km de Chișinău. Cea mai veche atestare documentară a localității o aflăm la 23 martie 1430. Conform unei legende, temelia satului a fost pusă de către boierul Beiul și fii lui, care au tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia satului sunt două movile funerare rămase de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri de jefuire. În ele au fost înmormântați migratorii răpuși
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit și Pelendava. Constantin cel Mare construiește în Oltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac și trece prin extremitatea de nord a Craiovei. Paradoxal, deși în această perioadă documentele imperiale susțin retragerea romană, deci existau premisele unei reveniri, cel puțin parțiale, a culturii geto-dace, descoperirile arheologice craiovene demonstrează contrariul; o romanizare extrem de accentuată
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
mărfurile de lux) și "Madona Dudu", erau bogasierii și cojocarii. Între cele două răscruciuri se întindeau străzile pline de prăvalii de tot felul: boiangerii, cizmării, cîrciumi, hanuri (cel mai mare era hanul Poroineanu, lîngă "Fîntîna cu Țeapă"). Principalele mahalale erau: Brazda lui Novac, Episcopiei, Craiovița, Belivacă, Bogdan, Chițărănoia, Dorobănția, Brîndușa, Mîntuleasa, Popa Hristea, Postelnicu Fir și Obedeanu. La nord de "Calea Bucureștiului" se afla "Tîrgul din afară". "Târgul dinlăuntru" (Mofleni) a rămas neschimbat, ca și "Piața Veche" din centrul orașului. Orașul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
punctul de vedere al acestor istorici, goții au apărut ca urmare a interacțiunii populației germanice cu Imperiul Roman. Ripa Gothia este o regiune din Imperiul Bizantin menționată de Flavius Dalmatius. și care se presupune că se întindea între Dunăre și Brazda lui Novac (limes Moesiae). Unii istorici cred că orașul lor era situat în fortul abandonat de romani la Pietroasele în județul Buzău. Au fost decoperite de asemeni locuințe ale nobililor goți similare cu cele de tip villa ale romanilor, locuințe
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
solului care presupune renunțarea în tehnologia unei culturi la arătură și la o parte din lucrările solului, fapt ce conduce la o mai bună conservare a acesteia. Lucrarea de bază trebuie să se efectueze cu unelte care să nu întoarcă brazda (ex. cizel, plug paraplaw, scarificator), fiind interzis aratul suprafețelor angajate. Pachetul 4 (din M 10/M 214) e disponibil la nivelul întregii țări, aplicanții putând schimba anual suprafața pentru care aplică acest pachet cu alte suprafețe localizate în cadrul aceleiași ferme
ANEXE din 24 februarie 2016(*actualizate*) nr. 1 ��i 2 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 249/2016 privind aprobarea formularului-tip al cererii unice de plată pentru anul 2016. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270270_a_271599]
-
parte fugind unde au văzut cu ochii. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul pune un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc. În jurul moșiei dăruite lui Babă Novac de către Mihai Viteazul s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac. Fiii săi (Novăceștii), au fost la rândul lor aprigi luptători antiotomani și protectori ai poporului. A avut un frate, Radovan, si mai mulți fii, dar cu fiul cel mare, Gruia Novac (despre care s-au scris atâtea balade
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]