50,919 matches
-
înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile răutăți domestice, încapsulate în evenimentul pașnic, civil, devin vizibile în capacitatea lor nelimitată de a inflama o situație. Între cele două contexte există totuși o legătură de principiu: "...ideea că
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
urmă. Ele provin din arhiva S.R.I. Nu-mi propun să discut acum cartea (am făcut-o, de altfel, în emisiunea mea de la Protv), ci doar să semnalez două lucruri. Cel dintîi este chiar acela că supravegherea de care s-a "bucurat" Blaga din partea securității a fost de durată și din ce în ce mai vigilentă. Mă deosebesc de dl Bălu care crede că, la sfîrșitul anilor '50, cercul strîngîndu-se, mai ales după procesul doctorului Mihai Iubu, arestarea lui Blaga devenise iminentă. Eu cred că securitatea
"Diversionist în sectorul ideologic" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17275_a_18600]
-
Cronicar Noul Observator Ne bucură cu adevărat, fără urmă de ipocrizie, apariția unei noi publicații culturale care se vrea altfel decît cele existente. Este ca și cum, într-un cerc de persoane care se întîlnesc periodic și se cunosc bine (să nu ne amăgim: cumpărătorii de asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
ideologie politică, dar pentru a putea activa (dincolo de periodicele interdicții) se adapta și, preluînd modelul hitlerist, participa la alegeri. În timpul guvernării Gh. Tătărescu, la sugestia regelui care tot spera că Legiunea îl va ajuta în planurile sale, legionarii s-au bucurat de sprijin și subvenții. În aprilie 1934, trecînd anul de suspendare, Legiunea capătă dreptul de a-și înființa un partid. Va fi Partidul " Totul pentru Țară" sub conducerea formală a generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul, Codreanu, oficial, rămînînd șeful Legiunii, considerată pe
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
sînt componentele operei sale și au început să le publice. Apoi, Antonescu nu a văzut cu ochi buni larma publicistică în jurul ideologului mișcării legionare, chiar dacă e mort, și ediția a fost întreruptă. Ea a fost reluată din 1990 și se bucură, azi, de o atenție ieșită din comun, apărînd chiar și o ediție de Opere complete, care începe de la gazetărie pentru a poposi, apoi, în creația filosofică. Se ignoră, de către acești editori devotați, un fapt, totuși, evident. Și anume că opera
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
recunoscută, e mai prețuit în străinătate decît acasă. Cîndva ne va fi rușine de asta.). Numele lui Ștefan Agopian e prezent în mai multe articole din sumar și deasupra unui interviu - toate demonstrînd aprecierea specială și binemeritată de care se bucură originalul prozator în redacția revistei din Constanța. Cronicarul a fost încîntat și de textul lui Radu Pavel Gheo despre Lucian Boia. Numele tînărului (presupunem) i-a atras atenția de cîteva ori în Dilema sub contribuții inteligente și bine scrise. Nimeni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
primitivă de nuiele folosită de cei doi negri - umaniza momentul. Venind - cei mai mulți dintre scriitori - din Est, generosul program american sponsorizat de mulți oameni de afaceri inteligenți avea să fie o investiție socială uriașă în cei ce avură norocul să se bucure de el. Și astăzi, încă, orișice s-ar întîmpla în SUA, democrația reală de acolo precum și calitatea omenească a majorității cetățenilor - în care un rol de seamă îl joacă religia - cele trăite în spațiul nord-atlantic, văzute cu ochii mei și
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Alex. Ștefănescu Un autor care a renunțat la birocrația scrisului Se bucură de succes (și la ediția a II-a) volumul 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu. Cele "322 de vorbe memorabile" au fost extrase din interviurile date de filosof în ultimii ani ai
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
mine, poetul român, care este și fratele victimei și fratele ucigașului." În acest prim volum de Memorii, legionarii sunt respinși, ca unii care au luat în deșert numele Domnului. Comuniștii - ei sunt de asemenea damnați: În ziua năpastei, ei se bucurau de nenorocirile noastre. Vorbeau limba română. Limba noastră. Erau edomiții noștri". Punct în care Virgil Gheorghiu se cam înșela: respectivii nu vorbeau limba noastră, ci, la perfecție, pe a lor - de lemn! Volumul se încheie imnic, așa cum și începuse: Dacă
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
avio etc.). Sintagmele reluate, imitate și parodiate de jurnaliști sînt adesea acelea pe care discursul politic sau cel al publicității le transformă la un moment dat în sloganuri, în clișee, în formule la modă. Dintre formulele politico-publicistice care s-au bucurat de succes în ultimul deceniu, producînd multe variații și adaptări ironice, putem aminti: o anumită parte a presei, oameni de bine, salam cu soia, revoluție de catifea, aleșii poporului, evenimentele din decembrie etc. Un clișeu supus transformărilor este și podul
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
făpturii umane: în fiecare din noi se află un șarpe, cum îi spusese cîndva Misugi. Acest șarpe e eul secret, pe care nu ajungem să-l cunoaștem cu adevărat decît în clipa morții, cînd e prea tîrziu să ne mai bucurăm de singura intimitate posibilă, cea cu noi înșine. Yasushi Inoue, Pușca de vînătoare, în românește de Lia și Platon Pardău, Editura Humanitas, București 2000, 94 pagini, preț nemenționat.
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
din Istoria credințelor și ideilor religioase, urmat, apoi, de celelalte. Dar, acum, Eliade era rău bolnav de artrita lui reumatismală, cu degetele și încheieturile mîinilor inflamate și dînd dureri mari. Se cam plictisise de tot și de toate, deși se bucura că îi apar, în românește, cărțile (în 1978 dl Eugen Simion a făcut să apară, la Editura Cartea Românească, masivul volum cuprinzînd proza fantastică, În curte la Dionis). Dl Mircea Handoca a adunat, cît s-a putut, aceste scrisori, le-
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
cu duritatea unui sistem necruțător: comunismul. Și dincolo de toate, o întrebare obsedantă: Ce este masculin și ce este feminin? Este șocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile și materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
a-ți defini lumea îmblînzită:/ de cînd începe viața de puterile ei atîrnat/ ca o piatră scrisă/ nu știi dacă ești învinsul/ dacă te gîndești pe sine printre gîndurile/ care-ți aduc durerea să te doară/ și bucuria să te bucure// apoi intri din nou în grijile tale cu simțurile/ în expansiune și îți iei rămas bun/ de la zdrențele împărăției pămîntești/ făcînd cu ochiul rugului aprins al eurilor" (Piatra scrisă). Tendința de geometrizare sfîrșește prin a agasa creația ce se simte
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
un loc îngrozitor de necunoscut, inaccesibil vreodată pe o altă cale, mă acopăr de răni, rănesc și pe cei din jurul meu, dar nu dau înapoi. Și-această înaintare cu ochii înch Greva la zi și greva de zel Cronicarul nu se bucură de răul altuia, dar nu se poate împiedica să nu-l constate. Primarul Clujului, Gheorghe Funar, a fost suspendat din funcție deoarece are unele probleme cu justiția. După ninsorile de la începutul săptămînii trecute care au găsit din nou Capitala pregătită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
acestea nu putem împinge prea departe speculațiile referitoare la criteriile de selecție, din moment ce, în alcătuirea unei antologii suverane rămân gustul și subiectivitatea celui care o alcătuiește. Important este, înainte de orice, faptul că o asemenea carte există și că ne putem bucura de ea. Dacă există însă unele obiecții, acestea se referă la prefața antologiei - Romanian Poetry: A Sketch for a Portrait (Poezia românească. Schiță de portret) - în care Gabriel Stănescu include, pe lângă precizări utile (ca acelea referitoare la impactul sovietizării forțate
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
Enescu, apud Drăghici, 173). Să rămână o veșnică actualitate pentru toți cei care cunosc "dorința" lui Enescu și a soției, pentru toți cei care pot să i-o îndeplinească, pentru toți cei care au trecut pe la Tescani, care s-au bucurat de ospitalitatea casei lui și a Marucăi - până când vor fi aduși aici, în pământul lor iubit. La 4 mai vor fi trecut 45 de ani de când a mai rămas, și după moarte, în alt pământ. "Viața oricărui om e ca
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
de viitorul profesor de istoria artei la Palatul Regal, ca om de încredere al suveranului și secretar particular al reginei spune, poate, multe despre adevărata origine paternă a profesorului. În sprijin ar veni și înalta protecție de care s-a bucurat Tzigara din partea regelui, chiar de la începutul carierei, netezită ori de cîte ori se împotmolea. Evident, Tzigara afirma că introducerea sa în cercurile palatine o datora familiei Kremnitz (cu care era vecin pe strada Polonă), bine instalați acolo, Wilhelm ca medic
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
ci, în 1926, la Cernăuți. Piatra de temelie a Muzeului Național a izbutit să o pună în 1913. Dar clădirea de la Șosea, unde astăzi funcționează Muzeul Țăranului Român, a fost finisată tocmai în 1943 și Tzigara nu s-a putut bucura de ea decît cîțiva ani. Memoriile lui Tzigara-Samurcaș sînt scrise tîrziu, în 1948-1952, cînd toate ale lui se prăbușiseră și el nu era decît un nostalgic pensionar. Calități expresive, în ciuda afirmațiilor editorilor (dl. Ioan Șerb și Florica Șerb). Sînt, dimpotrivă
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Magdalena Popescu-Marin Am avut de curând plăcerea să-l întâlnesc pe Iso Camartin în capitala cantonului Graubünden, la câteva săptămâni după apariția cărții sale Reflecții de la Sils-Maria în varianta românească. M-am bucurat că am avut cu mine numărul din România literară cu recenzia Andreei Deciu, răsunet prompt și pozitiv la un eveniment editorial de marcă. Deși este prima carte a prestigiosului autor elvețian în limba română, Iso Camartin este cunoscut de o
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
întrebări legate de activitatea, de ideile lui. M.P.M.: Tocmai ți-a apărut o carte la noi, tu ești însă cunoscut mai ales prin activitatea academică. Cu ce sentiment ai citit prima recenzie românească la lucrarea ta? I.C.: Orice scriitor se bucură să-și vadă opera tradusă în altă limbă și dacă o carte de-a sa e recenzată în altă țară, asta demonstrează că acolo există interes pentru ea. În zilele noastre apar enorm de multe cărți și de aceea viața
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
conștiința posterității cu un memorabil portret literar (Eminescu și poeziile lui), Titu Maiorescu, era fiul altui revoluționar pașoptist ardelean, Ioan Maiorescu, din Bucerdea Grânoasă, de lângă Blaj și organizatorul învățământului românesc în Oltenia. Pe toată durata vieții sale, Eminescu s-a bucurat de prietenia ardelenilor și a fost bucuros să fie prieten cu aceștia, de la studiile din Cernăuți (când îl cunoaște pe năsăudeanul Ionel Neamțu, la moartea căruia va scrie o vibrantă elegie), la popasul blăjean (când se împrietenește cu Ștefan Cacoveanu
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
dintre actele cele mai banale ale recuperării în cămara de argumente ideologice a numelui marelui poet. Aflu, totuși, mai pe la începuturi, amănuntul interesant că țăranii l-au zugrăvit pe poet printre sfinții de pe pereții bisericii din Ipotești, și mă mai bucur de câteva peisaje superbe. Apoi - un delir psihanalizabil răstit la spectator cu limbă de lemn, un pomelnic entuziast în care apar de-a valma dacii, Constantin Brâncuși, Babele, Sfinxul, Ștefan cel Mare, sfinți, hidrocentrale, holde aurii, maci, cai, pescăruși, fii
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
se încheie, foarte probabil, aici, dar titlurile citate o epuizează, înclin să cred, în cea mai mare parte. Nu sunt printre cei care să decidă pe loc, la aflarea unui asemenea gingaș număr de producții, că Eminescu trebuia să se bucure de o mai mare atenție în planurile regizorilor. În ceea ce mă privește, trei filme foarte bine realizate aproape că m-ar fi mulțumit, iar absența celorlalte doar m-ar fi mirat sincer (ar fi și inoportun de altfel să se
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-au înverșunat, unii încercînd s-o explice, alții s-o șteargă, daca nu măcar s-o înțeleagă... E cert că fără atacul inuman de o cruzime copilăreasca Macedonski s-ar fi bucurat mai din timp de acea atenție deosebită ce o merită opera să și pe care azi critică eliberată de complexul contemporanilor, i-o dă din plin. Dar sigur e și că Macedonski n-ar fi fost Macedonski dacă nu ar
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]