14,936 matches
-
erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu, când soarele se culcase și afară s-a înnoptat, a luat sfârșit visul meu. Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina Neculau, clasa a V-a A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se culcase și afară s-a înnoptat, a luat sfârșit visul meu. Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina Neculau, clasa a V-a A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul acesta cuprins de fiorul amurgului te învăluie încet, revărsând unde de răcorire și dulci adieri înmiresmate. Cu fruntea lipită de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care te înconjoară ființele dragi. Tot patria este basmul bunicii parcă cântat de vorbele ei dulci, basmul citit ușor, basmul citit ușor de buzele ei crăpate, de timpul ne iertător, dintr-o carte cu coperte colorate, dintr-o carte cu imagini care și astăzi ți se derulează în memorie, dintr-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel cu ochii de faianță. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană albă, prietenos și jucăuș, își ascundea durerea doar pentru fericirea mea. O inimă deschisă mă făcea să citesc în ochii de faianță o fericire și o prietenie triumfală. Visam de fericire și-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că Ford are o inimă de aur. El m-a ajutat în orice clipă de primejdie și cu această ocazie am să vă povestesc cum m-a scăpat Ford de la înec. Era într-o zi de august. Eu eram la bunici cu Ford. Acolo este un râu, iar mai jos o cascadă foarte înaltă. Eu, cam neastâmpărată, l-am luat pe Ford și am plecat să văd cascada de aproape. Când am ajun sus, nu puteam să nu fac o baie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Atunci eu l-am mângâiat și i-am spus: Dacă nu erai tu, cine știe unde-mi odihneam oasele acum: poate pe fundul cascadei, poate... Și am început să plâng de bucurie. Apoi am plecat jos în sat. Când le-am povestit bunicilor cele întâmplate, l-au lăudat pe Ford. În această întâmplare Ford a dat la iveală curajul, bărbăția, dragostea față de mine și sinceritatea pe care o are. De atunci îl iubesc și mai mult. Pe cât e de bătrân, pe atât e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui te atrag, parcă lipindu-te de ele pe veșnicie. Alina-Giorgiana Dumitriu, clasa a V-a C Minunata împărăție a cărților Era o zi de vară. Stăteam la fereastră și mă uitam afară; mă plictiseam, deoarece prietenii erau plecați la bunici sau în excursii, nu prea aveam cu cine să-mi petrec timpul liber. Dar oboseala mă cuprinse. Închisei ochii și pătrunsei într-o lume minunată și anume minunata împărăție a cărților. Pătrundeam într-o sală imensă. Merg și ies pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o amintire neștearsă, exprimându-și sentimentele de admirație și de recunoștință față de munca și de personalitatea deosebită a acestui om adevărat. Anca Romila, clasa a V-a C Eu și Nică Într-o zi de vară m-am dus la bunica, în satul Humulești. Cerul era albastru ca o petală de miozot. În teiul din grădina bunicii era o pupăză cu creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deosebită a acestui om adevărat. Anca Romila, clasa a V-a C Eu și Nică Într-o zi de vară m-am dus la bunica, în satul Humulești. Cerul era albastru ca o petală de miozot. În teiul din grădina bunicii era o pupăză cu creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copac? N-ai nici o grijă! E foarte ușor... Te rog... nu! Nu! Dar ce mai!! Nică a sărit de pe creangă și a luat-o la fugă cât îl țineau picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să-l scufunde în apă. Ploaia m-a prins pe drum. Veneam de la bunica. Era dimineață. Nu se vedea nimic la cel puțin cinci metri. Ceața era groasă și adâncă. Eram singură. Mergeam pe stradă și de o parte și de alta vedeam casele care, înecate în fumul dimineții, se legănau amețite de somn
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atâta drum, are și omul satisfacțiile lui... Eh, te las. După cum vezi, mă așteaptă clienții. A doua zi Își Îndesa câteva boarfe Într-o plasă din doc cu mânere de lemn făcute la strung și se ducea la țară la bunici. Cam o oră de mers cu „Rata”, cum zicea bătrânul Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe care nu era chip să-i evite Într-un oraș atât de mic ca al lor, În ciuda aerului grăbit și preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai singură cu fiecare Îmbrățișare, iar el tot mai detașat de victoriile sale ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori și verdeață: 6 August. Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
6 August. Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă, Înalt, bătrân, era primul care Își pierdea frunzele. Vecinătatea cimitirului o făcea deseori pe bunica În obișnuitele ei plimbări vesperale, mai ales după ce a rămas văduvă, să treacă firesc din livadă printre morminte, cel mai adesea cu un buchet de flori În mână pe care le ducea la mormântul lui Reiner. La Început am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mea nu părea să-i intereseze. Hotărârea lor egoistă mă făcea Însă fericită. Atâta doar că despre acest lucru nu aveam cui să vorbesc. Cel mult lui Szántó, dar el era În atelierul său și desena: cu calmul cu care bunica trecuse ani de zile din livadă În cimitir cu brațele Încărcate de flori. 13. Klaus e gata de drum. Eu rămân pentru Înmormântare. E cald. Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce se vede, și alta e ce vezi. Una e ce ți se spune și alta e ce auzi. El zice că fără mine alături n-ar visa nimic. Ori un somn fără vise e moarte curată. Rămâne de văzut. Bunica zicea că și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
conducere, cum se mai Întâmplă uneori. Spiritul de prevedere, acel „Să Îl ai că nu se știe niciodată”, nu a călăuzit-o În viață. Dovadă faptul că lucra și acum În același atelier, donat de bătrânul Szántó, fost iubit al bunicii ei, Împreună cu sute de desene Înfățișând-o goală În cele mai curioase poziții. Toate desenele erau frumoase. Ea de fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vechi legături. Tata era un ceasornicar priceput și era foarte căutat. De fapt el se trăgea dintr-o familie veche de ceasornicari și orlogieri. Cât a trăit el, am fost un copil vesel. Râdeam tot timpul. Apoi, m-am schimbat. Bunica l-a iubit mult. Amândoi au murit fără regrete. 43. Nici un cuvânt despre Klaus, ușor de recunoscut: În fotografia mărită care veghea parcă planșeta de lucru a Iolandei. Părea un colaj reușit, o fotografie trucată amuzantă, dacă În spatele ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de câteva minute, fluturii s-au așezat pe geamul mare al cabanei, În puncte parcă prestabilite, sau Într-o ordine care se Închega chiar atunci și care refăcea În mare portretul lui Judith, de Klimt, În care, de fiecare dată, bunica Leah credea că Își recunoaște nepoata așa cum va arăta peste ani, Îmbăcată ca acum Într-un tricou alb din bumbac, cu frunze mici galbene de arțar, și romburi negre, și Într-o fustă lungă, gitane, din pânză de in, vernil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum Îi spuneați voi Reginei. Locurile erau deci ocupate pentru o bună bucată de vreme, ori eu nu mă vedeam pe o listă de așteptare ca ai mei la Dacia 1310. Plecasem de acasă fără să spun ceva cuiva. Nici măcar bunicilor. Bunica Leah Însă m-a strâns În brațe mai mult ca de obicei și m-a condus până la poartă. După plecarea mea, părinții mei s-au despărțit. Fiecare reproșa celuilalt dacă nu o ascendență nomadă cel puțin un comportament nomad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi spuneați voi Reginei. Locurile erau deci ocupate pentru o bună bucată de vreme, ori eu nu mă vedeam pe o listă de așteptare ca ai mei la Dacia 1310. Plecasem de acasă fără să spun ceva cuiva. Nici măcar bunicilor. Bunica Leah Însă m-a strâns În brațe mai mult ca de obicei și m-a condus până la poartă. După plecarea mea, părinții mei s-au despărțit. Fiecare reproșa celuilalt dacă nu o ascendență nomadă cel puțin un comportament nomad, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era rușine. Cei mai mulți se duceau În tabéré, iar cei care-nvéțau bine, În excursii. Dar el avea tabéré la el În sat și totuna, umblă pe-acolo și se uită cum joacé fotbal. Ceilalți spuneau cé se duc la țaré, la bunica, dar el nu putea sé se mai ducé Încé o daté la țaré, dacé tréia la țaré. Și Îi era rușine. Poate dacé ar fi tréit În oraș și s-ar fi dus la țaré, nu i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rușine. Poate dacé ar fi tréit În oraș și s-ar fi dus la țaré, nu i-ar fi fost deloc rușine așa cum nu-i era nici lui Catereva, care a zis cé ultima luné se duce la țaré, la bunica. Ce vacanțé-i asta sé te duci la țaré? Înseamné cé el tot timpu-i În vacanțé? Dar nu era el În vacanțé pentru cé toaté lumea rîdea de el. Dar nu rîde nimeni de tine dacé ești În vacanțé. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]