3,270 matches
-
au intrat în galeriile de artă și au achiziționat tablouri pe care le-au agățat, cu mândrie de proprietar, prin casele și vilele lor. Burghezii au citit cărțile scriitorilor noștri și, în multe rânduri, le-au și sponsorizat apariția. Această burghezie ironizată subțire și batjocorită gros a asigurat consumul cultural și cadrul contractual fără de care nu poate fi concepută o viață artistică normală. Deoarece, în pofida tuturor parabolelor subtile și referințelor directe la obtuzitatea burtăverzimii, creatorului român i s-a părut firesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
da, înseamnă că sunteți niște spirite alese, rare, frați buni cu prințul Mâșkin al lui Dostoievski; sau comuniști adevărați, care nu au un sentiment de proprietate nici măcar asupra operei lor. Dar în cazul contrar nu faceți decât să pășiți în urma burgheziei pe care o disprețuiți. Profitați, orice ați zice, de legile și contractele ei, de garantarea, asigurarea și apărarea în instanță a unor drepturi (de autor, de moștenitor, de editor... ) pe care, într-o țară civilizată, nimeni nu le poate încălca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
laici ni se pare interesant pentru a măsura impactul presupusului "dezgheț" al clivajelor generate de cei patruzeci de ani ai sistemului de tip sovietic. Acesta nu avea doar vocația de a modifica raporturile socio-economice, de a reprima "clasa posedantă" sau "burghezia", ci și de a lupta contra influenței Bisericii Catolice. Căile și mijloacele acestor două obiective erau diferite și rezultatele au fost fără îndoială la fel. Dar trebuie să constatăm că în ciuda tuturor eforturilor desfășurate, clivajul care exista înaintea sistemului de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
imixtiunile autorităților ocupante au fost cauzele principale ale instaurării comunismului în România; există însă și cauze secundare, numeroase și agravante; neputința partidelor "istorice" de a constitui o opoziție coerentă și credibilă, precaritatea organizării politice social-democrate, numărul mare de oameni politici "burghezii" dispuși să accepte "tovarășul de drum", ralierea din ce în ce mai masivă a intelectualilor (care a culminat în 1948), incapacitatea de reacție (dacă nu chiar indiferența) maselor față de miza politică a epocii 15. La acestea se adaugă atitudinea oscilantă și uneori ambiguă a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
suprafață, lipsit de baza morală și nu arareori chiar îndreptat împotriva ființei umane, naționalismul este adesea considerat astăzi retrograd, cum în urmă cu două-trei decenii era etichetat ca reacționar. Doctrina comunistă opunea naționalismului, ,,concepție și politică reacționară, care susține interesele burgheziei naționale, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni“ <footnote Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, București, 1958. footnote> , internaționalismul proletar, care ,,îmbină în mod organic dragostea proletariatului pentru patria sa [...] cu sprijinirea luptei oamenilor muncii din alte țări pentru pace, democrație
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
să democratizeze o practică veche de trei secole, și ea concentrată în jurul "fețelor" morții. Portretistica mortuară, inclusă ulterior în ritualul privat al doliului, și-a consolidat tradiția în Occident începând cu secolul al XV-lea, fiind specifică modurilor prin care burghezia căuta să-și afirme statutul. Ea coexistă cu tradiția portretului comemorativ, prezentând figuri remarcabile ale vieții publice. Deși Philippe Ariès, autoritatea incontestabilă în istoria culturală a reprezentărilor occidentale ale morții, susține că acest gen de portrete erau mai degrabă rezervate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de popor, ci de principiul ereditar, care adusese la tronul unor țări familii străine: așa se întâmplase în cazul Bulgariei, Greciei sau României, țări independente care își căpătaseră regii din monarhia germană. Privind retrospectiv secolul al XIX-lea, vedem cum burghezia și liberalii construiesc o nouă comunitate și anume națiunea. Și unii și alții contestau autoritatea regală, noile clase conducătoare evitând să conteste principiul ereditar, întrucât acesta le dădea dreptul de a-și transfera proprietatea copiilor. Ereditatea era admisă sau cel
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
prin prisma structurii de putere economică. Pe baza încurajării statului, numărul de întreprinderi industriale în Iran a crescut de la mai puțin de 1.000 în 1957, la 6.200 în 1974, producând 75% din produsele industriale în ultimul an. Înalta burghezie era compusă din 150 de familii care posedau 67% din întreaga industrie și din instituțiile financiare. Din cele 473 dintre cele mai mari industrii private, 370 erau deținute de către zece familii. Membrii acestora jucau roluri conducătoare proeminente participând la mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
zece familii. Membrii acestora jucau roluri conducătoare proeminente participând la mai mult de o mie de consilii. Aceste familii erau strâns legate de Curtea Imperială și constituiau o parte a elitelor militar-birocratice și economice ale Iranului; erau parte a înaltei burghezii industrială, proprietarilor, agricolă, comercială, birocratică ș.a.m.d. Într-adevăr, 60% dintre întreprinderile industriale erau deținute de către 52 de familii, toate fiind direct legate de Curtea Imperială, Statele Unite, și alte corporații și guverne internaționale. Deși elita politică iraniană este cunoscută
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
din punct de vedere social, partidele reflectau într-o mai mare măsură diversele clase sociale și, în consecință, repartiția profesională a parlamentarilor pe partide era mai marcată, în timp ce în România, apolitismul țărănimii restrângea, în fapt, arena luptelor politice la frontierele burgheziei citadine. Aceasta se repartiza în mod egal între cele două partide cu vocație guvernamentală. Lumea rurală trăia retrasă în ea însăși, ea nu ridica probleme de ordin social în aceeași măsură și cu aceeași acuitate ca lumea muncitorească în țările
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
-lea, el rămânea slab din punct de vedere numeric. Un nume trebuie citat aici cel al șefului și ideologului său, Dobrogeanu-Gherea, care nu a devenit însă niciodată parlamentar. La rândul său, Liga de Apărare Național-Creștină reprezenta o fracțiune a micii burghezii moldovene. Ea era condusă de câțiva profesori de la Universitatea din Iași, care formau un sfert din deputații săi. Ceilalți erau profesori de liceu, avocați, bancheri sau medici. L.A.N.C. prezenta multe analogii cu Acțiunea Franceză, atât prin ideologia sa naționalistă, dar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a observa că, odată cu aceasta, se pare că se reanimă și fascismul și Încă una dintre fețele sale cele mai antiumane - nazismul! „Umbra criminală” a „marxismului aplicat” În secolul trecut, o „simetrie”, recunosc, blestemată, deoarece și-a definit același adversar - burghezia, capitalismul! (În Mein Kampf, Hitler Îi definește ca adversari nu numai pe Evrei, dar și pe capitaliști, iar scopul lui final era tot o abolire a „diferențelor de clasă”; partidul lui, NSDAP - National sotialistischen Deutscher Arbeiter Partei, Partidul Național Socialist
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a „diferențelor de clasă”; partidul lui, NSDAP - National sotialistischen Deutscher Arbeiter Partei, Partidul Național Socialist al Muncitorilor - a avut extraordinarul succes În primii ani de după anul ’33 cu victoria naziștilor În alegeri, mai ales prin proclamarea acestei platforme „muncitorești” contra burgheziei și a marelui capital!...Ă Sigur, e un „vechi vis” al omenirii această „altă societate” sau „omul nou!”. „Feriți-vă de idealuri, de visuri”, spunea Nietzsche, ele se pot Îndeplini!” Idealurile, „visurile” sociale pe care unii oameni (normali!Ă le
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pur și simplu Într-o accepțiune restrânsă, (am văzut ani la rând, pe pereții metroului parizian, o reclamă care lăuda insistent o firmă, Danone, ce producea o „genială” cremă de zahăr ars! „Destin”, „ideal”, „genial”, iată noțiuni compromise de victoria burgheziei sau, poate, mai ferm, de psihologia, triumful și limitele aproape „palpabile” ale epocii noastre postindustriale, postmoderne. „Destin” contra „carieră”, iată ce a Înflăcărat mintea și energiile tânărului care am fost; deși, apărându-mi „cariera” de romancier, cum am făcut-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eternei actualități sociale, artistice, științifice, indiferent de latitudinea sau longitudinea geografice, sistem social, iar prin felul În care unul sau altul dintre aceste două substantive sunt accentuate, epoca Își arată, Își trădează coloratura și prioritățile. În epoca de culminare a burgheziei europene, noțiunea de „valoare” părea a fi determinantă; În „decadența” ei, În societatea postindustrială, „succesul” este nu numai dominant, dar se confundă cu Însăși valoarea. Nu puțini artiști, ei Înșiși scriitori români sau stăini - ce să mai vorbim de editorii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la mai bine de un secol de la apariție, În jurul acelui minuscul Cabaret Voltaire de la Zürich, inițiat de poetul „teribilist” român Tzara, amuzând sau iritând spiritele „instalate și grave” ale artei „acceptate”, „beneficiind” de prerogativele unei poze, ale unei „revolte” contra „burgheziei În artă”, contra „pompierismului” etc. - poză, „teatru” care irita, dar și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lărgit chiar și categoria gramaticală - poate fi și adjectiv. Iar „binele” și „răul” au Încetat să mai „servească” (fosta!Ă stăpânire - aristocrația (ce includea și casta militarăă și preoțimea și s-au plecat cu supunere „noii clase”, numită mai târziu burghezie. Revoluția a fost Încă o dată trădată, foloasele ei le-au tras militarii, prin Napoleon și apoi les nouveaux riches, burghezii mici, mari și foarte mari! (Nietzsche, În Genealogia moralei, Începe să aibe dreptate, deși universitățile Îi retrag creditul: binele nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stăpânire - aristocrația (ce includea și casta militarăă și preoțimea și s-au plecat cu supunere „noii clase”, numită mai târziu burghezie. Revoluția a fost Încă o dată trădată, foloasele ei le-au tras militarii, prin Napoleon și apoi les nouveaux riches, burghezii mici, mari și foarte mari! (Nietzsche, În Genealogia moralei, Începe să aibe dreptate, deși universitățile Îi retrag creditul: binele nu este, cum o afirmă pozitiviștii englezi, ceea ce face bunăstarea unei comunități sau a individului; nu, binele este pur și simplu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu, binele este pur și simplu „voința principelui”, a celui „puternic”. Răul este ceea ce „vine de jos”, de la păturile sărace, slabe, de la acel miselus care l-a dat În românește pe „mișel”! Iată Întreg edificiul mândru al eticii răsturnat de burghezie și apoi de cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un adecvat răspuns la ștergerea vinei acceptării și a participării la crima nazistă. Un Goethe, tratat În totalitate drept o „slugă a prinților”, Rainer Maria Rilke, poet al „intimismului mic burghez”, sau T. Mann, tratat drept „reprezentant al spiritului marii burghezii opulente și reacționare”, iată doar câteva exemple din „alunecările” penibile ale criticii și istoriografiei germane de după război, În mediile universitare mai ales, Îmbibate de un marxism militant, nu rareori de esență sovietică. (Să nu uităm că, la sfârșitul anilor ’50
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
făcea ciocoiește, iar apoi după criterii politice, cam ca la București, numai că... Întoarse pe dos: dacă În România stalinistă - dar și mai apoi! - erai rudă cu „criminalii de război” sau făceai parte din marea, mijlocia și uneori chiar mica burghezie, ți-erau Închise porțile facultăților, mai ales cele „ideologice”, umanistica, adică, nemaivorbind de faptul că era aproape imposibil să-ți apară numele În vreo revistă literară, iar de edituri să nu mai vorbim! La fel, fiii de „chiaburi”, care nici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au Început să creadă, cu o fervoare demesurată, romanticii și „revoluționarii” Europei Încă de la Începutul secolului al XIX-lea, de la cărbunari la falansteri și fourieriști, până la narodnicii și anarhiștii ruși, animați și beți de „ideea de națiune”, o „descoperire” a burgheziei În formare, În luptă și ascensiune. „Feriți-vă de idealuri, ne Învață Nietzsche, ele se pot Împlini!” Într’ adevăr; dar, dacă se studiază amplu efectele sociale sau fiziologice pe care le provoacă tristețea, necazul sau nenorocirile, dramele sau moartea, nimeni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu diferența că aici rolul de victimă pozitivă nu-l mai deține proletariatul, ci minoritățile de tot felul aflate sub opresiunea majorităților. Pentru a reinstaura armonia și "dreptatea" socială a raiului comunist, proletariatul trebuia, utilizând o cacofonie consacrată, "să lichideze burghezia ca clasă". Astăzi, miza "revoluționară" a "corecților politici", hotărâți să întroneze alături de "paradisul material, insuficient pentru Occident (și)... paradisul senzual erotic", nu e mai mică. Soluția e deconstrucția acestei ordini culturale "nedrepte". Trebuie deconstruit orice text al culturii tradiționale spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
firea - familiști și încă în prag de pensie, vorbesc de mine mai întâi, și nu ne-am văzut de când eram în căldurile caniculare ale examenului de diplomă. Mi-ai trimis o fotografie prin care demonstrez tinerei generații că și sub burghezie se dădea atenție activităților practice. Mai am rămase după urgia războiului o fotografie în care am dat peste Un leu și un zlot și o alta unde eu și tu suntem în culmea fericirii. Tu iei Premiul I pe care
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
apărute, unele provenite din regiunile alipite, iar altele emanate în urma efervescenței create în perioada respectivă. Cel mai important partid politic dinainte și după 1918 s-a dovedit a fi Partidul Național Liberal (P.N.L.), condus de Ion I. C. Brătianu. Reprezentant al burgheziei românești industriale și bancare înainte de 1918, P.N.L. și-a păstrat și și-a extins puterea economică după războiul de întregire. Fiind o mișcare care s-a adaptat permanent cerințelor populației, P.N.L. a emis, la 2 decembrie 1918, un manifest-program în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]