7,416 matches
-
durerea i-a explodat în lungul piciorului. Taci din gură, Presley, a spus ea. Când a ridicat ochii, elanul era tot acolo, legănându-și capul, neliniștit. Finalmente, a pășit pe morena instabilă. Un elan matur poate ușor să ajungă să cântărească patru sute cincizeci de kilograme. Jina a așteptat să-l vadă prăbușindu-se, pentru ca trupurile lor s-ajungă un morman de carne, hrană pentru vulturi. Dar pasul elanului era cel mai ușor pe care femeia îl văzuse vreodată. Animalul își mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus. N-am cum să neg asta. Dar aici, trebuie să-ți iei singur lucrurile de care ai nevoie. Nu ești deloc viteaz dacă pruncul tău moare de foame, în timp că grădina unui străin stă neîngrijită. Aici virtutea se cântărește altfel. Jina și-a privit mâinile. Deci o ierți, a spus ea. Zach a dat din cap. Iertarea consumă prea mult timp. O înțeleg. Andy are nevoie de multe. Iar la început avea nevoie de și mai multe. Dar puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-l slăvesc pe Maiorescu, Cei ce poartă plagiatul spre pedeapsa capitală, Care scuipă tabloide și blamează vorba goală! Nu voi scrieți poezie, dar ne-o corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dacă am iubit cu adevărat și dacă sunt capabil să fiu eu însumi și să mă plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns. Peisajul de afară îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Am văzut ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins Îmi gîdilă nările. Soba cu petrol lampant fusese probabil aprinsă tocmai În cinstea mea. Ușa s-a deschis din două mișcări: prima dată doar la vreo douăzeci de grade și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fie o lume a unei nopți perpetue... S-a alăturat probabil valsului neîntrerupt, fără nici o legătură cu bucățelele de hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai mărunte, pe care le socoteau foarte importante și urgente în acele momente, sau se strigau între ei, ori își făceau încă două trei noduri la sacii pe care-i legau și apoi îi cărau - nu mai aveau timp să cântărească estetica gării, care era la fel ca celelalte aflate de-a lungul terasamentului ce străbătea întinsa, plictisitoarea câmpie de sud. Nici n-aveau termen de comparație, și chiar dacă ar fi avut nu le-ar fi stat mintea la așa ceva. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venea dinspre mine în afară și nu invers. Poate și cu ea se întâmpla același lucru. Cert este că în noaptea aceea îmi fu cel mai apropiat conviv. Era însă vizibil că dincolo de pătura de cuvinte dintre noi, ea își cântărea interlocutorul cu aceeași prost disimulată curiozitate ca altădată în tren. O interesa, în primul rând, ce gândesc despre ea: gândirea oricărei femei, preocupată nu de tine pe care naivitatea ar putea să te facă să te simți - din eroare - mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și cosmopolite. Trebuie să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și cu care am vorbit despre el, cântărind nu numai înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei fosta lui soție, dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pentru noi, a fost un moment încărcat cu emoție, dar și cu responsabilitate. Sunt bucuros și mândru, totodată, să-mi reamintesc că am fost diplomatul din M.A.E. care a elaborat textul Declarației noastre de recunoaștere a independenței Republicii Moldova, cântărind cu grijă, în acest text, ponderea fiecărui cuvânt, a fiecărei formulări. Nu era deloc o operație de rutină, ci una de mare responsabilitate. Aș dori să mai amintesc un amănunt. Am trecut prin Chișinău, mai precis prin gara orașului, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
avut nevoie de timp, răbdare și mult tact diplomatic pentru a convinge țările implicate în conflict, cele arabe în special, de utilitatea rolului său ca partener de discuții cu toți combatanții din zonă. Este cunoscut faptul că efortul României a cântărit mult în ajungerea la Acordurile de la Camp David în problema Orientului Mijlociu și, mai ales, la realizarea vizitei istorice în Israel a președintelui egiptean Anwar Sadat. Am insistat ceva mai mult asupra primei etape postbelice care, în bună parte, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
te-ai întors nici azi dimineață. Mi-a spus Rița unde îți strălucesc ochii. —Ei și ce dacă ți-a spus Rița? Apoi, nene Gogule, putea Rița să-mi spuie ori să nu-mi spuie, că eu de mult te cântăresc și te-am prețuit. Ajunge-mi nasu tău cât securea taichii, și nu-mi mai trebuiesc urechile tale cât lacatele de la pivnițele împărătești. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheșu Mitrea, dar nu poate de dinți găunoși. Să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul pentru a i-o umple iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alor mei. Chiar și în momentele de mizerie crâncenă, casa noastră n-a dus lipsă de nimic, datorită poziției tatălui meu. Moștenise într-adevăr de la propriul său părinte o importantă funcție municipală, aceea de măsurător principal, cu rolul de a cântări grânele și de a asigura corectitudinea practicilor comerciale; asta le-a adus membrilor familiei mele porecla de al-Wazzan, Măsurătorul, pe care o port și eu; în Maghreb, nimeni nu știe că mă numesc astăzi Leon sau Giovanni-Leone de Medici, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cufunde într-o lungă meditație; ochii lui păreau să mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi și pline de măreție; sprâncenele lui albe păreau o balanță care cântărea avantajele și dezavantajele; apoi, depășindu-și, se pare, șovăielile, mi-a făcut o ofertă la care nu mă așteptam: — Cerul mi te trimite, nobile prieten, căci tocmai am primit din Italia și din Spania două însemnate comenzi de burnuzuri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere, sec, după care decretă: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în aceste vremuri tulburi. Dacă ai primi, ți-aș rămâne îndatorat, iar tu ai rezolva o problemă care-mi stă pe inimă. În aceste condiții, nu puteam decât încuviința. A continuat pe tonul încrezător al unui om care și-a cântărit îndelung decizia: — Am să-ți întocmesc un act care să certifice că te poți folosi de proprietate până la înapoierea mea. Se duse să ia din barcă hârtie, pană de scris și călimară, apoi se întoarse să se așeze lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coiful. — Hai s-o luăm de la capăt. — Așteaptă. Uită-te mai întâi la plasa rețiarului. Trebuie să-ți dai seama cum e făcută. Vezi, laturile sunt de mărimea unui om; e lungă de vreo patru ulnae și cam tot atât de lată. Cântărește cam două livre. Nu poate fi foarte grea, altminteri rețiarul n-ar putea-o mânui - iar dacă ar fi mai ușoară, s-ar rupe. Trebuie să constituie un obstacol pentru tine și să-ți rupă gâtul. Vezi frânghiile de cânepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala sa armă și uimit de abilitatea cu care începătorul reacționase la atacul său. Ignorând strigătele entuziasmate ale publicului, Valerius se hotărî să profite de debusolarea adversarului. Înaintă repede, cântări dintr-o privire poziția lui Flamma, apoi, cu un gest neașteptat, îi înfipse brusc vârful pumnalului în umăr, în punctul în care știa că rana nu era gravă, dar era foarte dureroasă. Sângele țâșni. Flamma scoase un strigăt; sângele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de jos proiectilul care-i dăduse acea lovitură dureroasă. Tremurând, citi biletul care îl însoțea. O oră mai târziu, stătea încă amețit pe găleată, cântărind posibilitățile ciudate de afecțiune. Oare era dragoste? se întreba. Oare nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică strigă: — Ieși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o pricină foarte interesantă. Oamenii din fața mea sunt cu toții de pe planeta Venus, niște pterodactili, bărbați și femei care aparțin altui timp. Tuturor trebuie să li se facă autopsia, și apoi trupurile să fie vârâte în saci de către tipul mohorât, care cântărește 150 de kilograme, aflat în cutia lui de sticlă bine luminată. — Cu afaceri sau doar în vizită? m-a întrebat ăână la urmă tipul. — Sper să fie vorba doar de afaceri, am răspuns eu, crezând sincer în cuvintele mele. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
două rivale ale ei, aflate la capătul opus al scenei, erau mult mai pe gustul meu, dar fața îmi pulsa dureros, parcă într-adins, ori de câte ori mă întorceam spre ele. Și-apoi, trebuia să mă concentrez asupra fetei mele, să-i cântăresc propriile sentimente în materie. Sunt alături de tine, fata mea, nu-ți face probleme. O să mă faci fericit. A început să-mi zâmbescă. Un zâmbet atât de neajutorat și nesigur. Da, zâmbetul era așa de rușinat. — Mai doriți un scotch? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața mea? Spune-mi ceva. Motivația ei care e? Dar a lor? Ascultă, urcăm la tine, unde îți voi ține o lecție cu adevărat lungă despre motivație. Privirea ei m-a cântărit din ochi. A dat din cap și a zâmbit, apoi a trecut printre draperii, grăbită de o palmă răsunătoare care căzu peste dosul ei tare ca piatra. Am însoțit-o mormăind, în timp ce urmăream ce se întâmplă pe scenă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Literatură de larg consum de citit pe budă? mi s-a părut mie că aud. — Poftim? — Adică sunt romane populare și nuvele sau thriller-uri sau SF sau ceva în genul ăsta? — Ce înseamnă popular? Îmi zâmbi, părând că mă cântărește din ochi. — Bună întrebare... îmi spuse ea. Ce dracu fac, mă întorc iar la colegiu? Literatura engleză, la NYTE? Scrii romane? Cu asta de ocupi? Cum ziceai că te cheamă? Eram deja mai mult decât pregătit să o întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fața ei rotundă și puternică, și cu dinții ei impecabili, și cu toată dreptatea ei, tot a costat-o ceva. Probabil că a mai făcut chestia asta de câteva ori, totuși, nu prea des. Acum, ochii ei larg deschiși îmi cântăreau caracterul și întrebarea ei se transformase în întrebări. Ridică un deget înmănușat. — Atunci, de ce? De ce? Fără voi nu ar exista ele. Uită-te la ea. Ne-am uitat iar în jos. Gagicuța era aproape întoarsă pe dos. — Ce îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]