2,562 matches
-
umpleau peretele întreg din spatele barului, chiar dacă majo- ritatea erau goale și folosite ca ornamente. Surpriza însă avea să vină de la Fernic, care a improvizat pe loc o bombă, luând o sticlă de whisky pe jumătate goală, înmuind în ea o cârpă, cu care se ștergeau probabil mesele, legând-o apoi de capul sticlei, dându-i foc și aruncând-o cu mare forță pe parchet, înspre mijlocul barului. O bubuitură mare și o flacără imensă se împrăștie în toate direcțiile, purtând cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
momentul, le șoptește Fernic amicilor săi. Sărim toți peste bar și intrăm prin ei, dacă se ridică de sub mese, o luăm direct spre ieșire, e singura noastră șansă, că-s debusolați ! Hai, imediat cum arunc a doua bombă ! Nemaigăsind nicio cârpă, Ionel își rupe din cămașa sa, trage tare de la guler și scoate o bucată sănătoasă de material, pe care îl și vâră într-o sticlă de vodcă, tot pe jumătate plină. O leagă iar la cap, îi dă foc cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe foc și au putut dormi în sfârșit la căldură. Au putut să și iasă să facă un om de zăpadă și să transpire în voie, mama a încălzit găleata cu zăpadă topită și i-a curățat apoi cu o cârpă umedă și i-a îmbrăcat repede. — Mami, când ajungem acasă o să avem săpun ? a între- bat-o Pițu. — Ooo, o să avem atâta săpun să ne spălăm și de cinci ori pe zi în spumă ! Nu mai e mult, băieți, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună, întrebând disperată dacă nu-i vreun preot în tot trenul, care să-i facă slujba. Și nu era niciun preot, l-au pus așa în groapă, cu câteva cârpe acoperindu-i chipul, și au pus pământ peste el și i-au făcut o cruce mică din două lemne de foc. — Când ajungem acasă, după ce facem o baie sănătoasă, știți ce facem ? — Ce facem ? au sărit amândoi, cu ochii tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre cum va fi când ajung acasă. În caietul lui Fernic se găseau notele și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l absolvind și Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino“, de la Băneasa, și primind brevetul de pilot de turism, la care râvnise încă din copilărie, atunci când își exaspera bunicii și părinții cu tot soiul de aparate inventate de el din cutii și cârpe, cu care încerca să-și ia zborul și ajungea să se julească și să se lovească pe toate părțile. Mai mult, petrecărețul imprevizibil, fără limite, primește din partea statului român, după nenumărate solicitări, atât serioase, cât și în rime hazlii, propriul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ogar, pentru că mânca pe apucate și numai mâncare nu era aia o felie de pâine din când în când, poate și un pahar cu lapte ; părul în toate direcțiile, răvășit, iar hainele-i mereu elegante și potrivite arătau ca niște cârpe de șters podele. În unele zile nici nu mai știa cine era. Se privea în vreun lac și se uita la el curios, nerecunoscându-se. Nu știa de unde vine și încotro se îndreaptă. Nu știa nici cum îl cheamă sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc, Ionele ! Și tot ce am pe mine e o nenorocită de cârpă. — Ai salteaua, amice. — Și ce, vrei să mă învelesc cu salteaua ? — Nu, dar salteaua e ruptă, nu vezi ? — Nu văd nimic. — Atinge-o și nu te mai văicări. Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rafinament, câtă boemie și dragoste putea simți în materialul sacoului său, care-i emana amintiri ce parcă fuseseră un vis. Și-a aranjat cravata, și-a luat perechea de pantofi care încă lucea și și-a lustruit-o cu o cârpă, apoi a împachetat toate lucrurile rămase în geamantan. Era poate vreo zece când s-a dus să-l caute pe proprietar și să-l anunțe că n-are să mai rămână în București decât o zi - poate două. Iar după ce și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
privegherii și înmormântării, discursurile Malenkov, Beria, Molotov; defilarea trupelor, infanteriei motorizate în cară blindate, a aviației cu reacție, artileria grea, a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
statut ontologic. Într-un basm din Cresuia - Bihor, izbăvirea de suferința grea este revelată de moartea însăși: „tu t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din ignoranța sau condescendența, mai degrabă, asumată față de cei de dinaintea lor, scriind, în cele mai multe cazuri, în replică, dar și calchiindu-se reciproc. Cei ce se desprind recurg la formulele consacrate, pe care le șlefuiesc în altfel de ateliere, cu alte cârpe mult mai aspre care lasă asperități/ aspirități pe fața cuvintelor. Sunt uneori mai fruști, mai direcți, însă nu întotdeauna mai aproape de poezie. Unii dintre ei sunt chiar poeți în adevăratul sens al cuvântului. Trăiesc altfel de experiențe decât noi, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
centrală gloata se-adună. Strâng flori pentru tine, tu, una ce taci. Sergentul dă ordin. Soldații ascultă. Gloata nu știe cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă. Mă bucur s-ascult cu tine un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin. Soldații stau drept. Pe câmpul de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De acolo l-au trimis la Imperial. Jos, i s-au luat ceasornicul, banii și hârtiile din buzunare. L-au băgat într-o mansardă, cu o lampă mică, albastră în tavan și așa de murdară, încât el a cerut o cârpă pentru a șterge praful, i-au adus un pantalon de copil, rupt și cu pete suspecte. Mâncarea le venea pe o masă de lemn infectă, fără șervet și cu un tacâm ruginit. Soldatul descuia ușa, asista la aducerea tăvii și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un loc cu alți colegi, a fost exmatriculat. A încer cat să se reînscrie la Cluj, și a și reușit, în urma intervenției lui Tudor Vianu, dar după o lună a fost scos și de acolo. Au urmat peregrinările pe la Hârșova, Cârpa, Caransebeș, ca profesor suplinitor, până când, abia în 1961, i s-a admis reluarea studiilor la „fără frecvență“. Aceste avataruri formează însă alt capitol al vieții lui Sorin Titel și al vieții noastre, de care va fi, poate, vorba altă dată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
erau acolo. Și rumeguș. Un rumeguș umed presărat pretutindeni. Spun că am găsit surprinzător ceea ce căutam, pentru că niciodată nu am avut spirit de observație. Un fel de buimăceală, de amețeală. Și azi, mă plimb prin casă de capiu căutând o cârpă sau un pix pe care le-am avut dintotdeauna în mână. Nimic nu vezi, cum îmi reproșa taică-miu’. Atunci am luat foarfeca și am plecat rapid. Doar aveam o misiune de dus la bun sfârșit. Pe drum însă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vorbindu-i: „Na! mă, de mănâncă și tu, că tu m-ai făcut om!“; apoi menajera unui popă de țară, pe care l-a prădat de tot ce avea În casă; a ajuns-o, În sfârșit, pedeapsa bătrâneților rușinoase spălând cârpele murdare la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acest mosor, teza de matematică. Și începe să-mi explice tehnica și planul, care pe scurt era cam așa: subiectul de matematică îl voi arunca pe geam, in curtea sălii de sport. Copilul acela care bate toată ziua mingea de cârpă prin curte, va culege fițuica cu subiectele și va fugi la internat, unde este așteptat de Buliga Teodor si Balan N. și ajutoarele lor. Acestia vor rezolva repede problemele iar un ajutor de-al lui va scrie pe curat teza
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
fiindcă mereu avea pe cineva în vizor. Mai mult decât oricare avantaje, și existau destule, probabil ăsta era cel mai grozav privilegiu: faptul că, dacă i se punea lui pata pe cineva, îl putea distruge, îl putea transforma într-o cârpă, îl putea șterge de pe fața pământului pe ăla, dacă voiau mușchii lui. Iar acum i se pusese pata pe unul anume și tocmai căuta un prilej să i-o tragă. I se pusese pata pe tata, pe profesorul de matematică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el nu mai are nevoie de radio de acum încolo... Și Stan chiar a acționat cu folos, rapid. Peste exact douăzeci și patru de ore, i-a arătat triumfător fratelui meu revolverul: era bine întreținut, fusese păstrat în vaselină și învelit în cârpe - când l-au curățat, strălucea. Avem și cartușe, zece cartușe. Fratele meu și camaradul lui erau plini de optimism și plini de elan: acum, că dețineau și o armă, se simțeau stăpâni pe situație, nici un obstacol nu le mai bara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cotropea - ce-i așteaptă de-acum încolo? Căutau să se încurajeze zicându-și că nu mai sunt copii, au împlinit optsprezece ani, se cade să se comporte aidoma unor bărbați adevărați, nu ca niște mucoși plângăcioși, ca niște muieri sau cârpe, se cade să dovedească voință puternică și credință în cauza lor dreaptă și patriotism. Naiv și îndrăgostit lulea, fratele meu dedica în sinea sa această faptă a sa de cutezanță Monicăi: voia s-o convingă și astfel că nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceasta este exclusă, au decis să lupte, vor lupta, nu la prima piedică, gata, să cedeze, gata, să se înapoieze în oraș, în temnița fără gratii în care până ieri și-au dus viața amărâtă, nu, nu, ei nu sunt cârpe, ei nu sunt iepuri sau șoareci, ei nu sunt lași.... N-au decât o soluție: să rămână aici, la colibă, să-și instaleze aici tabăra, grupul lui Baldovin are să-și facă apariția în cele din urmă, iar dacă nu, vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chiar și tovarășul Cameniță a fost surprins de repeziciunea gestului de acceptare al fratelui meu: Ce pizda mă-sii, ăsta n-are nici o îndoială, vinde pe oricine fără să clipească, ce e-n capul lui, n-are Dumnezeu, e așa cârpă și așa nărod? a gândit el, dar n-a zis asta, ci altceva: -Bravo, bravo, băiețaș, așa-mi placi, ești de-al nostru..., a exclamat el cu vocea lui ca o prăvălire de pietre de pe creasta muntelui. La un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la pensie. Printr-unul dintre acele mecanisme psihologice pe care nici specialiștii n-ar ști să le explice, bustul lui Ceaușescu nu făcea aceeași impresie ca bustul lui Stalin. Femeia de serviciu și-a ascuns, imediat după „inaugurare“, gălețile și cârpele în spatele soclului, iar fumătorii înrăiți, în loc să se ducă la veceu sau la capătul coridorului, se strecurau în nișă. Și dacă apărea pe neașteptate vreun ștab, stingeau țigările de șapca tovarășului. Dar cel mai șocant efect al scobiturii din zid a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poliției. Am purtat această discuție cu o ușurință pe care mi-o perfecționasem În interacțiunea cu alți oameni de asemenea cultură Înaltă. Revolverul era În siguranță, fiindcă se afla Înăuntrul buzunarului de la geaca de piele, pus Într-o legătură de cîrpe a cărei duhoare i-a Îndepărtat pe agenții vamali. Cuțitul, recuperat cu mari eforturi, a devenit o nouă sursă de Îngrijorare, fiindcă drumul spre Caracas era Împînzit de puncte vamale, iar noi nu eram convinși că vom da peste oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]