68,811 matches
-
transe, sperând în loteria altei șanse, ne ducem să murim câte puțin. Îngerii-ncep să plangă prin capele și de durere parcă-și ies din minți; de întristare că n-am fost cuminți aruncă după noi un pumn de stele. Cad Perseidele de parcă plouă în ritmul unui recviem celest, apoi se sting spre zori și-n cosmic gest lumina-și pierd în boabele de rouă. Citește mai mult Când clipa oarbă-și pune altă mascăși ne aruncă-n haos, furibundă,se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ca-n transe,sperând în loteria altei șanse,ne ducem să murim câte puțin.Îngerii-ncep să plangă prin capeleși de durere parcă-și ies din minți;de întristare că n-am fost cumințiaruncă după noi un pumn de stele.Cad Perseidele de parcă plouăîn ritmul unui recviem celest,apoi se sting spre zori și-n cosmic gestlumina-și pierd în boabele de rouă.... XXI. RUGĂ PENTRU IERTARE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015. Vin astăzi, Doamne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
te dorea să fii motiv de venerare, Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată. Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii, În păr un miez de noapte prins într-o peruzea, Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o stea Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii. Citește mai mult Te-a făurit Preabunul, cândva, fără de daltă,Din coasta-nsuflețită a primului bărbat.Cu-aleasă măiestrie și drag te-a modelatO zi și-o-ntreagă noapte, punându
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
te dorea să fii motiv de venerare,Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată.Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii,În păr un miez de noapte prins într-o peruzea,Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o steași pânza de-ntuneric o rupe în fâșii.... XXV. SĂRUTUL, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Tu știi să mă iubești în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut îți simt pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
2016 Toate Articolele Autorului Astăzi a fost o zi plină de tristețe: l-am condus pe ultimul drum pe George Scutariu, elevul, colegul și prietenul nostru. Dumnezeu să-l ierte ! TĂCERE In memoriam George Scutariu Scrâșnește firul de nisip, ce cade De pe clepsidra noastră, grea și rece, În timpul fluviu, care curge, trece Și-ajunge uneori și în cascade. Iar unda monotonă ne petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece. E sufletul
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
descoperi calea spre mine... Lași, în final, magia celor două cuvinte, să vorbească de la sine. Te iubesc! STRIGĂTUL În cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN TOATE ACUM... Cum
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
lui de a pulveriza distanțele, reducând lumea asta largă la dimensiunea unui sat mai mare. Toate scrierile mele, inclusiv acest volum, sunt mărturii ale luptei pe care am dus-o pentru biruința binelui, frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
întregi pânze modeste pentru fata nemurita, dar răpusa de somn greu, de o zână, mătrăguna, cu tupeu de Dumnezeu, Fusul meu, orar, sfârâie în vara de se-ncinge tot, se răcește apoi, surd mi-l spală toamnă, cu suspin-hohot, cănd cade ninsoarea, blând se stinge încet torsu-i lenevos că la ușă, acuma, bate disperat tocmai Făt-frumos. C-o fi Făt-frumos, c-o fi Făt-urât, cine poate ști, însă, sincer, pana atuncea, sigur, mai scriu poezii! Referință Bibliografica: MAI SCRIU POEZII
MAI SCRIU POEZII de DORA PASCU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380823_a_382152]
-
și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești? Păcatele cenușii le cern în povești Și zbor în eternul din ochii tăi dragi, În templul de foc, veșnic mă-nalți, Dar șovăi și pic, mă ridici când eu cad, Tu singură ai dreptul să știi că sunt slab, Și te strig să mă ierți în veacul ce pică, Aș vrea să mă mângâi cu mâna ta mică, Surâsul tău blând să-mi pătrundă privirea, Lacrimile ce-ți curg să
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
MIHAI BATOG-BUJENIȚA VISCOLUL Vântul a bătut cu furie și zăpada a căzut necontenit trei zile la rând. Când zările s-au limpezit, sătenii din Glodeni, cu mic, cu mare, au ieșit din case, să admire peisajul. Mai ales pe vale, la numiții văleni, unde troienele acoperiseră aproape complet câteva locuințe. Priveliștea era
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
Părea în largul său, așa că se îndreptă spre tejgheaua slinoasă scoase un pumn de bancnote din buzunar și, în liniștea mormântală care săpa dungi inestetice pe fețele consumatorilor, dădu, ferm, comanda: - Broacaca, zvâârt, tzuuu, tzuuu! Doar cârciumarul, un gras cardiac, căzu grămadă în spatele tejghelei. Ceilalți se porniră pe un râs nestăvilit nici măcar de dorința fierbinte de a-l bea pe nenorocitul de Lirică până o rămâne fără nici o lețcaie. În mijlocul bălții, peștișorul de aur, regele tuturor peștilor, înota cuprins parcă de
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
leagă prietenii, la porțile Orientului... Tablouri de album care merge-n picaj, din turnul Colței la obezile căruțelor cu cai, scuturînd pe note retro bulevardul. Un oraș frenetic, care nu are anotimp, altul decît o primăvară amestecată, sucită, în care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la vibrație la repaus. Muzica, aidoma zgomotelor, moare în tăcere. Numai că, în timp ce zgomotele cad în uitare, muzica urcă în amintire, ca și cum ne-ar mărturisi ceva din Edenul originar. Sfârșirea muzicii: o poveste care, după ce e rostită, atârnă de firul vieții, precum mărgăritarele, sumedenie de vise. Vise înaripate, înflăcărate. Muzica narează și atunci când e mută
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
face cadou la prieteni, după ce vom pleca noi și copiii, care i-au îndrăgit foarte mult. În România, înainte de Crăciun, de Ignat, la țară, se taie porcii. Aici se taie în sâmbăta care precede prima zi a Anului Nou, care cade la date diferite în fiecare an. Sâmbătă, 25 ianuarie am fost invitați de familia sorei cuscrului să ne arate celebrele coline cu pământ roșu din zona Dong Chuan, la aprox. 180 km nord de Kunming. Incredibilă călătorie! Chiar dacă nu s-
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
Tatăl nu avu nici o pasăre la trapa numărul doi în cursul celor trei tururi următoare. Când avu una, nu auzi zgomotul trapei, și ucise porumbelul la a doua salvă, atât de departe, încât pasărea se ciocni de barieră înainte de a cădea, iar lovitura fusese declarată valabilă. "Zău, tată, sunt dezolat, zise băiatul. Au uns-o. Ar fi trebuit s-o blochez". In noaptea de după ultimul mare concurs internațional de tir, avuseseră o conversație, și băiatul spusese: "Nu știu, tată, cum poate
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
cineva să rateze un porumbel." - Să nu spui asta nimănui altuia decât mie, spuse tatăl. - Nu, să știi, pe bune, n-ai cum să ratezi nici unul. Acela pe care l-am pierdut, l-am atins de două ori, dar a căzut dincolo de limită. - Așa ți se întâmplă ție să pierzi. - Da, înțeleg. Așa am pierdut eu. Dar nu înțeleg cum un trăgător normal poate să rateze de-adevărat un porumbel... - Poate c-ai să înțelegi peste douăzeci de ani. - Nu voiam
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
povestit un martor ocular, și deodată Angelo, după ce și-a pus ochelarii și muzicuța în buzunar, a început să mi ți-i expedieze pe camoni, l-a azvârlit pe unul drept în magazinul de mobile al lui Ventura, altul a căzut pe un fotoliu de la frizeria Hollywood exact peste Pimentel pe care tocmai îl rădea Joaquim Brici-Ascuțit, un al treilea s-a cufundat în albia de rufe a Miquelinei Fortes, altul a fost trimis tot în prăvălia lui Ventura, l-a
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
semănând panică printre elementele Grupului Turistic Moscatel care tocmai își beau jumătatea de litru planificat, în timp ce la ferestre apăruseră spectatori speriați, femeile țipau, bebelușul Gertrudei, care avea cel mai zdravăn plămân din cartier, urla ca niciodată, papagalul lui Pimentel, care căzuse de pe stinghie și dansa atârnat de sârmă, își rostea expresia preferată, garda, garda, cât se poate de nimerită, după Molero, în acele împrejurări, fox-terrierul lui Silva Farmacistu apucase un camon de fundul pantalonilor și nu prea se arăta dispus să
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
cum auzim acum zilnic o reclamă la T.V), dar n-o face cu răutate ori spirit șovin. Totodată, nu trece cu vederea virtuțile și calitățile celor pe care îi pune sub lupă. Nemții, americanii se bucură de atenție și cad sub incidența bisturiului său. Locul privilegiat îl ocupă, bineînțeles, românii - luați câte unul și câte toți. Spre deosebire de anatemele apocaliptice ale lui Cioran, pe care Sîrbu l-a citit cu atenție, mușcătura sa filosofică e din dragoste. Ca prelungirea unui sărut
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
dau nota dominantă. Unde se afla dificultatea? Funcționând, în ultimii ani, în diferite comisii la Academie, la Ministerul Culturii și Cultelor și la Ministerul Educației și Cercetării, am putut desprinde anumite trăsături de ansamblu. În producția de carte românească, accentul cade pe tradiții locale, nevoia relației cu lumea este slabă. Interesul pentru trecut este mai mare decât interesul pentru prezent. Revistele de cultură, cu câteva excepții remarcabile, urmează același pattern. Drept rezultat, editurile românești (poate cu vreo două excepții pe care
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
fi fost unghiul alcătuit de aripi pentru un zbor cât mai rapid, peste iarba verde, în direcția barierei albe, scunde, salva celei dintâi țevi și lovea pasărea, iar cea de a doua se auzea aproape simultan cu prima. Când porumbelul cădea cu capul înainte, doar cei mai buni trăgători vedeau secunda salvei a doua atingând pasărea gata moartă în văzduh. n
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
nu conțineau tutun, fiind confecționate din frunze de sfeclă nicotinizate. Dar este posibil ca acest colportaj să fi fost, până la urmă, o componentă a sabotajului forțelor germane de pe întinsul patriei, de către grupele de partizani comuniști. Când și când îmi mai cădeau în mână excelentele țigări Mareșal Antonescu, cu numele conducătorului statului semnat de-a lungul foiței. în noaptea de 23 august 1944 august am fumat pentru întâia oară în fața părinților - care nu au reacționat. Ulterior, primeam un mic peculiu pentru achiziționarea
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
a cărui experiență nu ai trăit-o niciodată. E un fel de pipăire sau mirosire a unei lumi pe care lipsa trăirii proprii ți-a preschimbat-o într-un tărîm inaccesibil. În schimb, fără nici un dram de empatie, riști să cazi în impostură. Și aici lucrurile se complică în chip nefiresc, căci neputința empatică nu numai că te silește la impostură, dar chiar te obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot înlocui empatia
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
Ascultă-mă pe mine! Am fost la război și-n est, cu nemții, și n vest cu... Am trecut Prutul, Nistrul, Tisa, apoi Hronul, Nitra, Vagu, Morava. Bă, Tatra Mică și Tatra Mare!... I-am Închis ochii lui Grigore Duluman. Căzuse Împușcat. „Trage, trage, mă camarade!” - te implorau cei sfârtecați de schije. Război! Chinuri! Mau Împușcat și pe mine, - parcă ți-am mai spus - dar am scăpat. Războiul, vai de mamă de om! Însă parcă tot ce au făcut ăștia e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]