2,351 matches
-
fost comuniștii, și niciodată unul care-a fost arestat, și care-a făcut pușcărie, n-o să iubească comunismul... Și totuși, există și reversul, uitați-vă la moldovenii noștri: își iubesc călăii! Există în multe situații când victima parcă-și iubește călăul. Are posibilitatea să se despartă de el dar nu o face, și își iubește călăul. Nu e glumă! Sunt atâția care-au trecut prin Pitești, cunosc caz concret, da’ nu vreau să-i dau numele, care și astăzi spune: Da
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o să iubească comunismul... Și totuși, există și reversul, uitați-vă la moldovenii noștri: își iubesc călăii! Există în multe situații când victima parcă-și iubește călăul. Are posibilitatea să se despartă de el dar nu o face, și își iubește călăul. Nu e glumă! Sunt atâția care-au trecut prin Pitești, cunosc caz concret, da’ nu vreau să-i dau numele, care și astăzi spune: Da, au avut dreptate să se poarte așa cu noi, ca să ne schimbăm... Fanatismul este o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puzzle ale cărui piese au fost amestecate și împrăștiate și în care insolitul nu mai are loc tocmai pentru că se află deja pretutindeni”(Roger Caillois). Astfel, Diavolul este simbolul răutății, iar indiferent de înfățișare el apare întotdeauna drept ispititorul și călăul. Când capătă forma unui animal, constituie un simbol al căderii spiritului. Rolul diavolului se reduce la a-l deposeda pe om de harul lui Dumnezeu, pentru a-l supune dominației sale. El este îngerul căzut cu aripile tăiate care vrea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
În continuarea unui dialog social axat pe spinoasa problemă a vinovăției pe care îl poartă - de la distanță - cu vechii săi prieteni și cu o anumită parte a presei, Andrei Pleșu a publicat (în numărul 6 al Dilemei) un articol intitulat „Călăi, victime și judecători”, în care afirmă: „În ce mă privește, mărturisesc că labirintul patetic pe care intervalul dintre victima absolută și călăul absolut îl presupune mă descumpănește: nu pot să mă descurc, nu pot să ridic piatra. Mă conformez, de
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
cu o anumită parte a presei, Andrei Pleșu a publicat (în numărul 6 al Dilemei) un articol intitulat „Călăi, victime și judecători”, în care afirmă: „În ce mă privește, mărturisesc că labirintul patetic pe care intervalul dintre victima absolută și călăul absolut îl presupune mă descumpănește: nu pot să mă descurc, nu pot să ridic piatra. Mă conformez, de aceea, cuminte, primelor unsprezece versete din capitolul opt al Evangheliei după Ioan. Și nu pot să nu regret că atâția dintre drept-credincioșii
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
care se referă. Întâi fiindcă, în delimitarea lui de restul lumii e mult prea orgolios pentru un adevărat creștin. Pe de altă parte, orgoliul său că nu poate ridica piatra este și nu este întemeiat. Întrucât, după ce le ține parte călău(zitorului) - care nu a ucis cu mâna sa și nu poate fi condamnat conform legilor în vigoare - și călăului imperfect (ori subcălăului), își motivează atitudinea spunând că „există și victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se degradează subtil prin comerțul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Pe de altă parte, orgoliul său că nu poate ridica piatra este și nu este întemeiat. Întrucât, după ce le ține parte călău(zitorului) - care nu a ucis cu mâna sa și nu poate fi condamnat conform legilor în vigoare - și călăului imperfect (ori subcălăului), își motivează atitudinea spunând că „există și victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se degradează subtil prin comerțul îndelung cu călăul, victime, în sfârșit, care devin călăi”. După cum se vede, blândețea creștinească - pe care o are față de
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
nu a ucis cu mâna sa și nu poate fi condamnat conform legilor în vigoare - și călăului imperfect (ori subcălăului), își motivează atitudinea spunând că „există și victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se degradează subtil prin comerțul îndelung cu călăul, victime, în sfârșit, care devin călăi”. După cum se vede, blândețea creștinească - pe care o are față de călăul care nu excelează în meseria sa (ori în rolul pe care îl joacă) - îi piere aproape cu desăvârșire când e vorba despre proasta
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și nu poate fi condamnat conform legilor în vigoare - și călăului imperfect (ori subcălăului), își motivează atitudinea spunând că „există și victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se degradează subtil prin comerțul îndelung cu călăul, victime, în sfârșit, care devin călăi”. După cum se vede, blândețea creștinească - pe care o are față de călăul care nu excelează în meseria sa (ori în rolul pe care îl joacă) - îi piere aproape cu desăvârșire când e vorba despre proasta, vicleana și ticăloasa victimă imperfectă. Prezentarea
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
imperfect (ori subcălăului), își motivează atitudinea spunând că „există și victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se degradează subtil prin comerțul îndelung cu călăul, victime, în sfârșit, care devin călăi”. După cum se vede, blândețea creștinească - pe care o are față de călăul care nu excelează în meseria sa (ori în rolul pe care îl joacă) - îi piere aproape cu desăvârșire când e vorba despre proasta, vicleana și ticăloasa victimă imperfectă. Prezentarea plină de inventivitate și chiar de humor care i se face
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și cu economia de mijloace cu care ne-a obișnuit autorul -, la o privire mai atentă a lucrurilor, suferă totuși prin ceva care depășește oarecum măsura. Până la urmă, nu știu cum se face, dar victima imperfectă apare a fi mai vinovată decât călăul de mâna a doua, căruia nu este exclus să-i fi tremurat puțin mâna pe pușcă în timp ce trăgea în cineva, ori să-i fi pierit glasul în vreme ce comanda o execuție. În sfârșit, atitudinea creștinească adoptată de Andrei Pleșu mi se
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mâna pe pușcă în timp ce trăgea în cineva, ori să-i fi pierit glasul în vreme ce comanda o execuție. În sfârșit, atitudinea creștinească adoptată de Andrei Pleșu mi se pare subminată și de faptul că, dacă el nu poate ridica piatra împotriva călăilor imperfecți, atunci când vrea să o ridice împotriva drept-credincioșilor săi prieteni care se întâmplă să fie de altă părere decât el, poate. Astfel, dat fiind că ei nu au înțeles nevoia creștinească de consens, pe care o resimte din ce în ce mai acut urmașul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
încumeta să o fac este că primele unsprezece versete din capitolul opt al Evangheliei după Ioan, cărora ne mărturisește Andrei Pleșu că li se conformează cuminte, ne vorbesc, totuși, despre ridicarea pietrei împotriva unei biete târfe și nu împotriva unor călăi mai mult sau mai puțin imperfecți. Chiar dacă învățătura creștină transmisă prin intermediul acestui pasaj din Sfânta Scriptură s-a generalizat, ar fi bine să nu uităm că în el nu este vorba despre crimă, ci despre un altfel de păcat. Unul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
pot fi aduse afirmațiilor sale din textul în discuție, Andrei Pleșu are totuși dreptate atunci când afirmă că adevărata morală este cea reflexivă. Numai că eu cred că nu este, totuși, posibil ca morala să nu fie amestecată cu jurisprudența. Un călău care ajunge să reflecteze cu frică de Dumnezeu asupra vinei sale, nu-și mai ascunde crima nedescoperită încă, ci ajunge să o mărturisească. Nu la partid, nici la televizor, ci la biserică și la judecător. În cazul-limită în care criminalul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
O suferință atroce multidimensională. Într-o lume parcă cu susul în jos, în care tiranii ne-au bătut, înjurat, arestat și iată, la Revoluție, nu s-au sfiit să ne împuște. După momentul revoluționar s-a mai întâmplat ceva impardonabil. Călăul și-a luat victima de mână și i-a arătat cum se construiește capitalismul după ce-i arătase cum se construiește socialismul. "Numai cu noi" și "la vremuri noi, tot noi", a fost sloganul ucigașilor de copii din Decembrie 1989. Lumea
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
are gust de mare sărat și amar. Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA EST FABULA Din cele mai negre amintiri Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem reguli care dor Și ne certăm cu valuri mari de ură Și plângem după îngerii ce moră Când credem că viața e dură
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cu altă ocazie, dragă prietene. În partea opusă turnului clopotniță se găsește așa numita „Poartă a spânzuraților”, denumire rămasă din perioada 1820-1845, când pe Movila Sarandei din fața porții unde era și iarmarocul târgului - aveau loc execuții publice prin spânzurare. Ultimul călău știut a fost Gavril Buzatu. Construcția masivă din stânga intrării se numește „Palatul de pe ziduri”și este opera arhitectului Kubelca, din anul 1812. După cum aflăm de la Gheorghe Băileanu, în acest palat a funcționat cândva o clinică de oftalmologie, după care o
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
știam“ - și a ieșit. Aș fi încuiat ușa, dacă ar fi existat o cheie. Aveam treabă și voiam să mă protejez. Să rămân numai cu el, corpul meu. O istorie întreagă, deși comună, fuseserăm diferiți. Iar cel rău fusesem eu. Călău intolerant, arogant, guraliv, trădător, în timp ce el era modest, plin de umilință, răbdător, mut, fidel ca un cal. Am crezut mereu că cel care este sunt eu. Nu, tot timpul cel care era a fost el. Dar a tăcut tot timpul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
înainte, în alte contexte, toți au recunoscut că ea li s-a fixat definitiv în minte abia după lectura poeziei „Liceu” și că de atunci au repetat-o de nenumărate ori, cel mai adesea, ironic, ca foste „victime” ale acelorași „călăi”: profesorii. E adevărat, pedantismul se întîlnește, mai ales, în mediul didactic. De asemenea e adevărat că, printre învățători și profesori, există naturi pedante, indivizi care țin cu tot dinadinsul să-și etaleze cunoștințele, și o fac în mod inadecvat, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sale despre rezistența franceză remarca: "Nu am fost niciodată mai liberi ca pe vremea ocupației germane". Barrett continuă: "Libertatea este în esența ei negativă, deși această negativitate este de asemenea creativă. Amețită sau sub influența chinurilor la care o supunea călăul, s-ar putea ca victima să-și piardă controlul asupra propriei conștiințe și să mărturisească. Dar atâta vreme cât își păstrează luciditatea conștiinței, oricât de îngustă ar fi aria în care ea poate acționa, va putea spune mereu în mintea lui: "Nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
posibil, astfel încât cititorul să se vadă în locul celuilalt" chiar dacă, așa cum a recunoscut, "celălalt" era un criminal (Autobiography, 317). Steffens anticipează cu peste 60 de ani romanul lui Truman Capote, Cu sânge rece, și pe cel al lui Norman Mailer, Cântecul Călăului, care în încercarea de a înțelege subiectivitățile criminalilor condamnați, au devenit clasici ai noului jurnalism din perioada 1960-1970, iar operele lor sunt alegorii ale părții întunecate a experienței americane. Crane, Hearn și Dreiser se opun și ei concluziilor majore, sau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
plâns, s-a întors să iasă"63. Acel gest paradoxal de a se eschiva de la sarcina pe care trebuie să o ducă la îndeplinire oricum surprinde contradicțiile experienței umane, contradicții care devin și mai evidente atunci când Socrate răspunde, lăudându-și călăul nu ca un călău ci ca un om complex: Ce om cu frumoase purtări! Tot timpul cât am stat aici a venit pe la mine și câteodată stătea de vorbă cu mine, ca omul minunat care se află; iar acum, cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să iasă"63. Acel gest paradoxal de a se eschiva de la sarcina pe care trebuie să o ducă la îndeplinire oricum surprinde contradicțiile experienței umane, contradicții care devin și mai evidente atunci când Socrate răspunde, lăudându-și călăul nu ca un călău ci ca un om complex: Ce om cu frumoase purtări! Tot timpul cât am stat aici a venit pe la mine și câteodată stătea de vorbă cu mine, ca omul minunat care se află; iar acum, cu câtă generozitate varsă lacrimi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să-i dăm ascultare. Dacă este pregătită, să aducă cineva otrava. Iar de nu, s-o pregătească cel care este însărcinat cu aceasta". În înțelepciunea sa socratică, Socrate oferă un tribut naturii paradoxale - și literare - a omului ca om și călău (Asta dacă literatura scapă cu adevărat de teoria critică, așa cum sugerează Mark Edmunson atunci când spune că literatura "se opune încercărilor de a fi explicată" [31]. Dacă literatura continuă mereu să ne frământe/provoace gândurile și interpretările, povestea execuției lui Socrate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar: sunt inconsecvente sau ambigue, reflectând fluiditatea și drumul neștiut al vieții și nu prezentând generalizările cărții de caracter din secolul al XVII-lea. Acest lucru se poate observa și în relatarea lui Platon despre Criton ca ființă umană și călău. Dintre narațiunile jurnalistice de la jumătatea secolului al XIX-lea se remarcă patru schițe despre Cape Cod de Henry David Thoreau, publicate în Putnam's Monthly Magazine în 1855. Thoureau și-a anunțat intenția de a micșora prăpastia dintre el însuși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]