2,726 matches
-
și-ți arată pulpa, „aici m-a lovit o schijă”, și pe urmă Își arată degetul mic, „aici m-am tăiat cu secera când eram copil, că trebuia să secerăm și să facem pâine, și uite aici, uite aici la călcâi, asta o am de când am sărit cu parașuta”, te minte, evident, „și de-abia s-a deschis, de am căzut ca un sac, noroc că era noroi pe dealurile alea din apropierea aeroportului de la Mediaș”... același noroc și pentru fetișcana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puternică, o fată care-i admira și erau amândoi perfect sănătoși. Chiar dacă tatăl lui Ronnie murise cu câțiva ani În urmă, tocmai când ea și cu Sylvia Încercau să reconstruiască relația lor cu el, mamei lui Ronnie i se aprinseseră călcâiele Încă o dată, târziu În viață, și se căsătorise cu un dentist la pensie cu care locuia În Marbella. Partea proastă a terapiei lui Ronnie, era că devenise dependentă nu numai de a se analiza pe sine, ci și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
urma să-i gătească lui Craig o masă specială cu friptură de vacă cu de toate. —Chanel, te rog nu pleca așa. Știi, e În regulă să fii supărată. Nu sunt supărată. Mi-e bine. Pe bune. Se Întoarse pe călcâie și se Îndreptă spre bucătărie ca să-și ia haina. Ruby o urmă. Îmi pare rău. Mai bine nu-ți ziceam nimic. Nu fi găină. Normal că trebuia să-mi zici. Nu e treaba ta să ai grijă de mine. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
luase drept o ciudată, dar văzând cât de furioasă era femeia, simți că era mai Înțelept să nu zică absolut nimic. Femeia o onoră cu ceea ce se voia un pufnit demn, dar Îi ieși ca un grohăit. Se Întoarse pe călcâie cu pantofii ei, care, Ruby observă, aveau niște tocuri extrem de Înalte și destul de ieftine și se duse bălăbănindu-se către masa ei unde o aștepta un grup de femei la fel de bronzate, St. Tropez-ite. Ruby Își dădea perfect seama că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și noaptea Întreagă cautând scuze plauzibile pentru a nu ieși În oraș cu el. Câteva minute mai târziu, după ce pe puțin o duzină de taxiuri trecuseră pe lângă ei - toate ocupate, În loc să-i ceară numărul de telefon, el se legăna pe călcâie, făcând conversație de umplutură despre cum nopțile se făceau din ce În ce mai răcoroase și cum era de-abia septembrie. Era pe cale să-l izbăvească și să-i dea pur și simplu cartea ei de vizită, când Îi spuse: Uite, Ruby, ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chei de pe cuier. Cheia de la biroul lui Jill era chiar ultima. De ea atârna o etichetă pe care scria numele ei. Felicitându-se În gând pentru dibuiala de care dădea dovadă În jocul ăsta de-a detectivii, se Întoarse pe călcâie ca să iasă. În timpul mișcării acesteia, cotul ei atinse coada unui mop și acesta a căzut pe jos cu un tunet Înfiorător. Inima lui Ruby se opri În loc. Își Încolăci mâna În jurul ușii și se uită cu coada ochiului să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din Lumea a Treia? — O afacere, dar una cu suflet și conștiință socială - mai ales În apropierea Crăciunului. Stela făcu urechea toacă la remarcile acestea. —Ai să primești Înștiințare de la avocatul meu, spuse ea. După vorbele acestea se Întoarse pe călcâie și se Îndreptă spre ușă. —Stella, te rog... Dar Stella dispăruse deja. Ruby se aplecă ca să culeagă de pe jos o cutie goală de suc lăsată acolo de unul dintre copii. Îl pierduse pe Sam și acuma era pe cale să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbatul și-a luat pur și simplu hârtiile, a dat din cap de câteva ori ca să își arate recunoștința, apoi a plecat. Am înaintat spre masă și am întins cu promptitudine actele, dar fără să exagerez. Nu am pocnit din călcâie și nici nu am salutat energic. Nu voiam să îi creez o impresie greșită. Mi-a luat certificatul de identitate din mâna care, spre uimirea mea, nu tremura, și s-a uitat la el. —Van Pels. Uite aici un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ai vrea să te plimbi puțin cu mine? Să ne Învârtim pe străzi, să rătăcim prin păduri și prin vadi-uri, iar eu am să-ți explic din mers ce politică ar trebui adoptată cu sirienii, care e la ei călcâiul lui Ahile și care e punctul nostru nevralgic. Continuă să gândească la viața crainicei, obligată să se dea jos din patul cald la cinci și jumătate Într-o dimineață Îngrozitoare de iarnă, ca să ajungă la timp la studio pentru știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
evreilor va Începe să le fie milă de evrei. Asta e problema noastră. La intrarea În casa scărilor, zări un om gras zăcând nemișcat, ghemuit sub cutiile poștale, Înfășurat Într-o manta groasă. De spaimă, aproape că se răsuci pe călcâie să fugă după taxiul care Încerca să Întoarcă În străduța Îngustă. Pentru o clipă Îi trecu prin minte că nenorocitul acela era chiar el, stând și așteptând să se lumineze de ziuă, fiindcă pierduse cheia apartamentului. Apoi puse acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
miroase ca ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
floare de cicoare, desprinsă din tulpina crescută în mine și smulsă acum din sufletul meu, ca dintr-un trup de lăcustă, cu stropul de sânge pe rana deschisă. O arunc cu privirile înainte, ca să nu o văd cum cade lângă călcâiul meu, și rețin pentru mine numai cele două lacrimi tremurate, ce au așteptat în genele Adei, ca să i le usuce soarele. În dimineața când urma să apară în fața judecății, trompetul Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
odată cu trenul ce ieșea lent din gară. Rămase cu pălăria În mână, făcându-i semn cu cealaltă, până când ultimul vagon dispăru din vedere. Apoi Își puse pălăria pe cap și, scoțând o batistă, Își șterse obrazul bărbos. Se Întoarse pe călcâie și porni spre indicatorul pe care scria Sortie, În parte ușurat și cu plăcuta conștiință a faptului că mai avea o zi de stat la Paris, o zi pe care și-o putea petrece după placul inimii. Poate avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câteva ore pentru a-mi limpezi În Întregime măsurile impuse de această situație, Împreună cu biletul dumneavoastră de sâmbătă. După aceea vă voi scrie. Bună ziua. Fără a mai aștepta să vadă efectul acestui discurs asupra atitudinii lui Daly, se răsuci pe călcâie și ieși din sală. În aceeași seară Îi scrise lui Daly o scrisoare care urma să fie expediată dimineață și În care spunea că i-ar fi plăcut să fie informat ceva mai devreme În decursul anului În care piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din mână. Dacă ar mai fi păstrat o scânteie cât de mică de Încredere În piesa sa, o urmă de speranță că spectatorii cu discernământ, alții decât prietenii interesați, Îi vor aprecia meritele, acestea i-ar fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te degradăm! Apoi, un aghiotant Îi smulsese epoleții, Însemnele și tresele roșii, și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce fusese În prealabil tăiată). Iată un spectacol care punea În perspectivă propria umilință, suferită pe scena de la St James. „Cu capul sus, Dreyfus și-a susținut nevinovăția: «Vive la France! Je jure que je suis innocent!»“ Era Înclinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce realizezi, doar trăiește. Locul acesta mă copleșește. Acum Înțeleg. Eu n-am procedat așa și acum sunt bătrân. E prea târziu. Viața a trecut pe lângă mine. Tu mai ai timp. Trăiește! Citând acest discurs, Sturges Își strivi țigara sub călcâi și adăugă trist: — E ușor să-mi spui mie „să trăiesc“! Mai greu e de pus În practică, atunci când nu poți face doi pași fără astea. Apucă cele două cârje sprijinite de scaunul lui și le ridică moale În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ani de război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca imediat să-și răspundă chiar el: „La depeșa de la Ems“. E de presupus că asta corespundea planului de învățământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai multe ori grupului strâns în jurul mesei, bătând netulburat în tobă. Nu se lăsa abătut nici de ciocolata oferită, nici de îndemnurile stupide, arăta de parcă nimic și nimeni nu l-ar fi putut păcăli; apoi s-a întors brusc pe călcâie și a părăsit camera pe același traseu. O apariție cu ecou, o imagine care mi-a rămas în minte. Dar avea să dureze încă mult până când, în sfârșit, zăvoarele au fost deschise, imaginile - extrase din masa aluvionară, permițând accesul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat-o adagiul; căci nu a dat de Fang She, dar a dat, În schimb, de hoitul magului, Îngropat În graba mare sub salcia de care am mai pomenit. — Perspectiva, mult stimate Parodi, a proclamat pe nepusă masă Montenegro, e călcâiul lui Ahile al marilor pictori orientali. Între doi vălătuci de fum albastru, vă voi Îmbogăți albumul lăuntric cu un abil raccourci al scenei. Pe umărul lui Tai An, augustul sărut al Morții Își pusese pecetea cu rouge: o rană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mereu. O singură nepotrivire aruncă o umbră asupra panoramei: ca și numeroși alți precursori, Praetorius nu admite nici cel mai mic pas dincolo de drumul pe care l-a deschis În urmă cu treizeci și trei de ani. Dar victoriei nu-i lipsește călcâiul lui Ahile. E de-ajuns orice mână, o jumătate de duzină de degete, pentru a număra de-acum clasicii chefs - Dupont de Montpellier, Julio Cejador - capabili să reducă toată bogata gamă de comestibile la invariabilul cheag pământiu impus de canoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vagonu - talanga, balanga - a luat-o spre centru; mergea baban, ca o mamă tânără care, sotto privirea unui babbo, duce În pântece generațiile moderne care mâine Își vor cere locu la marile picnice ale veții. La sânu ei, c-un călcâi pă scară și altu fără domiciliu legal, mergea polișinelu tău iubit, adică măndel. Un observator ar zice că vagonu cânta; văzduhu pleznea sub impulsu la cântec; cântăreții ieram noi. Puțin nainte dă strada Belgrano, viteza s-a oprit brusc, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
precum și zumzăitul ventilatoarelor și al Încălzitoarelor. Simțea greutatea seringii pe care o ținea În mână. Ajunse la ușa dormitoarelor. În fața ușii din peretele despărțitor se aflau două femei, membre ale unui echipaj al Marinei Militare. La apropierea lui, pocniră din călcâie, luând poziția de drepți. — Doctor Johnson! Norman se opri: femeile erau drăguțe, negre și cam solide. — Pe loc repaus! le ordonă Norman zâmbind. — Ne pare rău, domnule! Am primit niște ordine! — Înțeleg, spuse Norman. Atunci, continuați. Și dădu să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]