11,853 matches
-
dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică. S-a retras În cămăruța lui. Pentru a-și ocupa timpul, s-a apucat să facă ordine Între hârtiile și obiectele din jur. Urechea Însă era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-acolo, în urmă cu trei ani. Pe masă nu mai găsiră însă nici flori proaspete, nici față de masă curată, iar în locul jovialului și serviabilului Tănase nu se grăbi deocamdată să se înființeze nimeni, ca să-i întrebe ce poftesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu ajunge că ne spoliază de ceea ce am agonisit prin munca noastră de-o viață, vor să ne călcăm în picioare și conștiința! zise medicul Gutman, lovind cu pumnul în masă. Băiatul meu bun și drept nu poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și își cuprinse fața în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii noștri..., le vesti el. Vă sfătuiesc să fiți liniștiți și să vă duceți să vă odihniți, fiindcă o să aveți nevoie. Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu, Stelian urca la etaj împreună cu Iorgu, care-i propusese să rămână la el, până când aveau să se lămurească lucrurile, iar Ticu pleca la el acasă, urmând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
discuție între patru ochi, vicepreședintele își reînnoi promisiunile în legătură cu biletul de tratament într-o stațiune și cu demersurile pentru mărirea pensiei. 3 Într-o duminică Stelian se pomeni la el acasă cu Grigore Gospodin. Cuscrul său, care nu-i mai călcase pragul de multă vreme, arăta vesel și avea chef de vorbă. Stelian îl pofti ca de obicei la masa din chioșc și îl trată cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu toată funcționărimea. Așa, dați-i zor, dați-i zor! le arunca prin ușa întredeschisă câte un funcționar de prin birourile vecine, venit să-i vadă. De altfel, truda lor era atent urmărită de șeful cel mare, Vlădulescu, care îi călca de câteva ori pe zi, foarte preocupat ca cei de la serviciul buget să-și încheie la timp și cu bine toate lucrările. Șeful găsea cuvinte de apreciere pentru sârguința funcționarilor și pentru modul în care Virgil se achita de responsabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou lângă gardul dinspre mănăstire și veni cu pași săltați și țanțoși ca să-l întâmpine. Servus, mă Virgile, ce mai faci? îi dădu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noua încurcătură. Situația aceasta îl făcu să își pună fără ocolișuri întrebarea care i se conturase în minte mai demult, pe când trăia Elvira: dacă nu cumva răposata avusese totuși dreptate să-l suspecteze că ar fi fost înclinat să-si calce pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care crezuse o viață, pentru a dezerta, cu arme și bagaje, în tabăra celor slujeau regimul? Ce-i drept, și în trecut i se mai ceruse să colaboreze, dar el redusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcut impresia că sunteți o persoană mai curajoasă decât mine, îi spuse Victor, fără nici o intenție de-a o flata. Sincer!... Fata însă nu zise nimic, pășind acum fără grabă pe trotuar și privind în jos, atentă parcă să nu calce din greșeală pe unde nu trebuia. Victor socoti de datoria lui să întrețină mai departe conversația. Eu am un unchi, Nando, care e acum în Italia..., un om foarte drept și curajos, îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu apucături pungășești. Cu toate acestea, pe Virgil nu îl deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțepenite de artrită, martori ai vârstei înaintate pe care desigur o are. Să intrăm, fetițo ! Oi fi obosită de drum, de schimbări, de întâlniri... Nu locuiesc într-un palat, dar căsuța mea este destul de încăpătoare pentru toți cei care îi calcă pragul cu gând bun și mai ales pentru tine, fetița mult așteptată. "Oare cu adevărat să mă fi așteptat ? De ce? Doar nici nu mă cunoștea. Și de ce mă tot numește fetiță când am și eu destui ani în cârcă ?", se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de lagăre și de colonii de muncă din Siberia. În primul rând erau mulți prizonieri de naționalități diferite proveniți încă din Războiul Civil, precum și din al Doilea Război Mondial, dintre aceștia făcuse parte și el. Urmau condamnații politici ruși care "călcaseră strâmb", cum zicea Axel despre cei care se opuneau sau erau doar bănuiți că sunt contra bolșevismului. Aceștia erau cei mai oropsiți, trimiși în lagărele cele mai îndepărtate din Siberia orientală. Veneau apoi sutele de mii de deportați, din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră. Motive nu erau, dar oare trebuiau motive ca un deținut să fie înjurat, bătut, călcat în picioare, ucis ? Am fost surprinsă auzind câteva cuvinte de laudă "Harașo ! Crasivaia capusta !" Apoi cel care părea șef mi s-a adresat direct mie întrebându-mă dacă eu eram numita "Vracika". L-am privit drept în ochi pe când prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
răspuns, mai zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a binelea și i-a făcut o bolfă cât pumnul drept în numele Tatălui. Plus că l-a trântit în bălegarul amestecat cu urină și l-a călcat cu copitele. Drept pedeapsă, Gheo nu i-a mai dat nici măcar rația de paie și nici apa cuvenită pentru o zi întreagă. Către seară, l-a salvat conductorul care l-a hrănit, l-a adăpat și l-a țesălat în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
De undeva, de pe celălat munte, s-a auzit, ca un ecou, îndemul Pârle-o, mă Toadere! Pe care Trifănel părea că nu l-a receptat, spre tihna Mălinei... * * * Tulnicăresele și buciumăresele au slobozit știre îngrijorătoare cum că întreaga Huțulie va fi călcată de acel Balaur nemilos care a făcut ravagii acum un veac prin pădurile de la miazănoapte și soare-apune. Așa că frica și groaza au cuprins toată suflarea huțulească ce a și început pregătirile pentru o confruntare nemaivăzută, ci doar amintită arar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce ți-a mai zis? Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ieșire și i-a făcut vânt către mijlocul drumului, după care a răsucit cheia în broasca porții. Direcția Țarna Mare, fă! La târgăul tău! La ibovnicul tău, fă! Și dacă ții la viața ta, să nu care cumva să mai calci pe la Antilești! * * * Tu știi, bărbate, că hăitușca asta a noastră de coptilă se ține cu sfrijitul cela al scripcarului de la capătul Spătăreștilor? Noi o trimitem cu cârlanii și ea umblă după borteală prin păpușoi cu Nicuță cela cu bube dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
putea înțelege sub niciun chip: îi considera prostuți și naivi, fără nicio experiență de viață, făpturi care au nevoie de îndrumare pas cu pas pentru a ajunge măcar la nivelul lui care, până la cei doisprezece ani ai săi, nici nu călcase pe la școală, dar cunoștea atâtea lucruri că putea discuta cu învățătoarea de la egal la egal. Atâta doar că nu știa să scrie și să citească. Aici, în zona scris-cititului, trebuia să persevereze mai mult, ceea ce, de altfel, și făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bucura de la o vreme de atenție sporită din partea corpului profesoral în colegiu, așa că John și-a continuat învățătura fără a fi nevoit să-și părăsească familia pentru a pleca la oraș după absolvirea gimnaziului, spre norocul celor mici care-i călcau pe urme, dar care încă mai aveau nevoie de îndrumarea lui frățească. * * * Zarvă nemaipomenită s-a iscat ca din senin la școala nr.412 din raionul Komsomolskaia al Moscovei unde învață preponderent copiii marilor nacialnici, din rândul cărora urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
suflet, al depravaților? 4 Mă bucur pentru că încă n-ai întinat Amsterdamul cu prezența ta. Aici, Z, ar suna aiurea un acord celebru din Brahms. Amsterdam este imperiul vizualului. Sper ca bunul-simț să nu ți se atrofieze și să nu calci prin Amsterdam. Sau, dacă o faci, să nu vii întovărășit de amanta ta eternă, vioara. Am fost la Van Gogh Museum. Îmi spuneai uneori că, după ce asculți o piesă interpretată de Paganini, îți vine să arunci arcușul. Îți amintești? Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de câștig, pentru că Ucu, întreprinzător cum era, și-a găsit o altă duduie către care căram și mai dihai parolele. Acum, Ucu, se vede treaba, mă lăsase șomer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu partizanii sunt vinovați, ci voi, nenorociților! Și când civilul a dat să-i pună mamei lui Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-ar fi călcat acceleratul. Noroc de colonel care, cu tact, ne-a făcut pe toți să ne calmăm, iar soldatul care mă păcălise seara, cu țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ultima zi sau, dacă nu era sigur că Dumnezeu îl ascultase cu o zi înainte, relua și oful din acea zi. Îl ruga, evlavios, pe Dumnezeu, să intervină urgent pentru a-l aduce pe calea ce bună pe cel care călcase strâmb, "pentru că numai Tu, Doamne, mai poți repara ceva în sufletul acestui păcătos". Brusc, spre final, glasul său era aproape un tunet. Parcă nu se mai ruga, parcă nu mai "pâra", ci, pur și simplu, îi poruncea lui Dumnezeu, motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]