26,421 matches
-
candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen își șoptește cuvintele tăcute, și eu simt cum o apă caldă îmi umple inima. Cerceii lui Helen și toate bijuteriile ei aruncă lumini de foc. Nu se aude decât clinchetul cristalin din jurul nostru. Ne balansăm din ce în ce mai ușor, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a treia componentă a echilibrului, Puterea. Atunci, l-am întrebat dacă n-ar fi bine să reediteze o parte din romanele publicate în urmă cu un sfert de veac, să mai reîmprospăteze memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și trăirile noastre de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marginea șoselei a fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vină jos, " Ce naiba o fi vrut să spună Ion?!" Se plimbă prin fața galantarelor, gîndind ce să cumpere, împins într-o parte și-n alta de lumea ce se agită, înfrigurată, cu hainele pline de apă de la zăpada topită aici, la căldură. Zgomotul unor sticle cu lapte aduce în mintea lui Mihai amintirea sticlelor de coniac sparte la prînz. Merge la autoservire, ia un coș și începe să se plimbe printre rafturi, atent să nu repete povestea. Cînd își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arde. E ca o cobră, atacă tot ce mișcă. Dealtfel, dacă o privești atent, însăși înfățișarea ei... Mihai bea încet din paharul cu apă, indiferent la vorbele lui Muraru, pe care îl crede beat deja. Ar vrea să plece, dar căldura și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndind că șeful o fi ajuns în birou. Credeți că mie nu mi-ar conveni să stau de pomană, ca ceilalți, să răsuflu măcar acum, cît e viscol? spune sudorul, ținînd cu greu pasul alături de maistru. Pe ploaie lucrăm, pe căldură lucrăm, noroc de cîte o întroienire... Stanciu tocmai a ajuns în birou și discută la telefon cu altă secție, care-i solicită o echipă de muncitori pentru deblocarea unor cisterne cu materie primă. La vederea lui Cornea, roșu de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebuia să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de ger, intră și merge să se așeze în fața sobei, la căldura jăratecului peste care, din cînd în cînd, țăranul aruncă lemne aduse de el cu brațul, de afară, dintr-o magazie descoperită prin întuneric, spre ziuă, cînd l-a trezit femeia și i-a spus să facă ceva măcar pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în murmurul celor prezenți. ...vom tăia un copac spune șoferul, anulînd clipa de tăcere, din care risca să înceapă încet și sigur panica. Să așteptăm, vă rog, insistă el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
producția la unitățile industriale răspunde Lazăr. Acolo se dă bătălia. Dac-au aflat despre noi că stăm aici, la Sălcii, nu-și vor face probleme decît în a treia zi. Se consideră că putem rezista trei zile dacă stăm la căldură și avem apă, știu asta din armată. Dacă știi, spune încet profesorul ține pentru tine, nu fă panică. Așa-i, încuviințează Lazăr dumneavoastră ați fost întotdeauna un optimist. Ați călcat mereu apăsat, pe pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care a scris-o, așa, să promovăm un autor local. Eu îi car programele, el stă la căldură. Ia treci și ține-mi de cald, băiete, vede-te-aș ajuns cu fiica lui Săteanu, ca matematicianul cu fufa lui, pe care au întins-o destui, că și tu, prostule, ai oarecare suflet și-o să măture nevasta cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind prin cîteva blesteme la adresa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Trebuie să mă conving că ești reală, că ai consistență materială, altfel aș crede că ești doar o lumină, care taie în două întunericul... A fost cea mai frumoasă noapte a lui, o noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o cabină de camion. Ici-colo, se ghicesc și mașini mici sub zăpada înălțată ca o căpiță. Departe, în stînga șoselei, sînt cîteva sate, către care vor fi fugit cei din mașini, dacă, necunoscînd locurile, n-or fi rămas înăuntru, la căldură, ca, pînă la urmă, mulți dintre ei să ajungă la spital. Plecînd cu mașina înaintea ei, aș fi fost acasă de ieri, pe la prînz..." Și din nou alt val de furie pune stăpînire pe Radu, înzecindu-i puterile, făcîndu-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe obrazu-i săpat adînc pe alocuri de vreme. Nu ți-e teamă, domnule Teofănescu? întreabă ea, aruncîndu-i o privire clară, pătrunzătoare. "Doamne!, așa mă privea și Maria..." Nu e deloc plăcută situația noastră, dar... atît timp cît avem apă și căldură... Ba mie mi-e frică, teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cinci mii, ar putea și ea, spre ziuă... rîde Pavel, dar se oprește imediat văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu. În magazie, găinile, legate de picioare, fac zgomot, deranjate de Mircea Emil, care a venit să-și ia o saltea. Căldura sobei se simte puternic prin perete, așa că el, rămas un timp cu spatele lipit de porțiunea fierbinte, renunță la intenția cu care a venit, trage două lăzi mai mari, aruncă o saltea peste ele, și se întinde, adormind imediat, surîzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept, pentru ca apoi s-o ia de la capăt cu fuga. Bătrînele stau încă alături, fără să-și mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de lîngă fereastră, face un zgomot ciudat, care-l înfioară adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru, în încăperile instalației, la primele faze, într-o căldură ce nu scade niciodată sub treizeci de grade, muncitorii au mereu de lucru pe lîngă reactoare, transpirați, unii din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași de la schimburile precedente dorm pe saltelele de burete așternute în vestiare, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi ales din el, din Bujoreanu, dacă s-ar fi cramponat de neînțelegerea soției, de cinstea ei, ori de amorul vreunei alde Coca? N-ar fi plecat la București, n-ar fi înfruntat opiniile altora (dorind să rămînă în căldura unui pat împodobit cu trupul unei femei) și n-ar fi ajuns la răcoare anticamera mormîntului, din care, acum nouă ani, spiritul lui a reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura trupului încins. Cuuum?! țipă înăbușit femeia, trezindu-se de-a binelea, înțelegînd că-i în brațele unuia venit din închisoare, dar prea tîrziu să se mai poată retrage; caută totuși cu mîna lemnul lăsat deoparte, să-i dea în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]