2,573 matches
-
cu elevul. Mi-am dorit mereu ca profesorul ideal, cel pe care ar trebui să năzuiască fiecare dintre noi, să fie apropiat de cei pe care îi educă, să-l facă să simtă vibrația pornită din căldura sa interioară. Așa cum căprioara pășește sfios și abia auzit într-o poiană din marginea pădurii, așa trebuie profesorul să pătrundă în sufletul elevului și în grupul de elevi ai clasei. El nu trebuie să sperie, să determine sfială sau teamă. Dacă condiția de încredere
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
că amenințările vor trece. Neîndoielnic, tensiunile dintre părinți au lăsat urme dureroase în memoria copilului. Luni, 29 septembrie. Mihai și mama sa pleacă din Capitală și sosesc la Palatul Regal din Scroviștea la ora 11. Aici constată că puiul de căprioară și mielul, pe care îi iubea în mod deosebit, printr-o neatenție a personalului, au fugit din parc în pădurea din apropiere. „Cu toate cercetările întreprinse nu s-a putut da de urma celor doi fugari spre dezolarea Voevodului”. La
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Mihai participă la o vânătoare în pădurile din zona Timișoarei. Au luat parte regele Carol al II-lea, Principele Paul al Iugoslaviei, Dinu Brătianu, generalul Manu, Lahovary, Șuțu ș.a. Bilanțul primelor zile: 1.720 de fazani, 355 de iepuri, 10 căprioare, o vulpe, 65 de animale diverse. Vânătoarea a continuat în Pădurea Piștia. Luni, 9 ianuarie. Pe terenurile de vânătoare din Banat, Mihai ia parte la o vânătoare alături de regele Carol al II-lea, Principele Paul de Iugoslavia, reprezentanții diplomatici ai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pețit. Printre cei vizați era și tata. Gospodarul în cauză, de obicei, tatăl băiatului (mirelui) se prezenta la cel ales (pentru a fi pețitor) cu o sticlă de rachiu și respecta un anume ritual. Spunea c-a auzit de-o căprioară, gingașă, bălăioară și băiatul său vrea să se-nsoare, pentru a o duce la casa lui. Roagă gospodarul, ca în seara următoare, să-l însoțească, la casa fetei pentru a o cere de nevastă, pentru feciorul său. Mama miresei pregătește
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vânătorii cu șoimi, pe care o aduseseră din Răsărit cavalerii cruciați ai lui Bohemund Normandul. Ca de obicei, doamna Rishawa, stăpâna castelului, se pregătise cu grijă pentru sosirea oaspeților. Pe talgere de argint așteptau păstrăvi prăjiți În unt, spinare de căprioară cu foi de dafin și boabe de ienupăr, potârnichi Învelite În slănină și fripte pe jăratic, pe care nobila doamnă le pre gă tise cu mâna ei. Pentru gurile mai puțin alese ale slujitorilor, se Învârteau În curte Într-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Urs părea mai nervos și grăbit ca niciodată și refuză vinul prețios din viile pe care hangiul le avea pe coastele Însorite de pe celălalt mal. Hangiul puse alături pâine proaspătă, țipari de Rin aruncați de vii pe grătar, friptură de căprioară tocmai scoasă din cuptor și potârnichi cum numai la Urciorul de aur se puteau mânca: Învelite În foi de zmeură, care se coceau pe Îndelete Într-o groapă săpată anume, plină cu cărbuni aprinși... Această rețetă o aflase hangiul de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o falsă memorie cauzată de hemoragie. Cu alte cuvinte mașina și tânărul atacator nu erau decât halucinații. (Singura afirmație a scriitorului Tânărul erai tu.) În același timp „Victor“ nu mai era găsit. Ceva ce la început autoritățile au numit o „căprioară jupuită“ a fost descoperită duminică după-amiază în pădurea din spatele casei. Dar nu fusese descoperită nici o dâră de sânge dinspre casă spre pădure, unde murise, ceea ce însemna că indiferent ce mă atacase nu se târâse de la etajul casei peste câmp și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fum. 1927. Pentru industrii (străine majoritate) 9 miliarde scont. Pentru agricultură 250 milioane. Numai faptele au dreptate. Soluția (a doua) al lui Teofil la problema cu lupul, capra și varza. Elefantul Lupul, Ursul, Vulpea, Iepurele, Bursucul, Cățelul pământului, Cerbii și Căprioarele, Mistrețul, Bourul, Castorul. Calul, cânele. Curcanul. Manuel scientifique d'éducation physique par Dr. M. Boigey (Payot). Le tragique destin de Nicolas II et de sa famille par Pierre Gilliard (Payot 1923). 11 Fevr. Coperta cărții lui Goga. Guy de Pentalis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aplaudând această economie a femeilor noastre în asemena vremuri de scumpete, nu ne putem opri a nu face o mărturisire. Înțelegem civilizație și morală scurtă când e vorba de un subiect gentil, de proporții mărunte. Mutrișoară de veveriță, piciorușe de căprioară etc. Când însă avem de a face cu niște respectabile matroane, de proporții monumentale, atunci simțim impulsie de fugă ca în fața unui adevărat dezastru. Cred că asemenea ființi sunt destinate imoralității vechi, și încercările lor de emancipare și moralizare trebuesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o zână și el n-a știut decât după ce ea a murit ori în ceasul morții ei A iubit O domniță de departe Dar de ea n-a avut parte... Pe calul lui îl chema Mehmet. Cort de piei de căprioară. Peste zale Bogdan purta contăș de coloarea sângelui dulamă, ca mușchiul, de catifea. Căciula de râs cu pene de cocor și piatră de olmaz Gugiumanul avea în frunte o floare de argint în care o piatră de olmaz, cât o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și vuiet de automobile. Mă hotărăsc să trec în aripa stângă, unde socotesc să găsesc un loc mai liniștit. Când ajung cu însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-o vadă. A venit inginerul. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și căzut în bătaia aceia. Așteptând în tăcere, nemișcat și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țară”. Când era copil, spun alte legende, Ștefan bătea pădurile din jurul casei unde locuia împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de obicei prin pădure, i-a ieșit în cale o căprioară. Luându-se după ea, a urmărit-o un timp, până ce căprioara sărind în tufișurile pădurii s-a făcut nevăzută. Atunci copilul nu și-a dat seama că s-a depărtat mult de locurile cunoscute. A rătăcit astfel o vreme, hrănindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
casei unde locuia împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de obicei prin pădure, i-a ieșit în cale o căprioară. Luându-se după ea, a urmărit-o un timp, până ce căprioara sărind în tufișurile pădurii s-a făcut nevăzută. Atunci copilul nu și-a dat seama că s-a depărtat mult de locurile cunoscute. A rătăcit astfel o vreme, hrănindu-se cu fructele pădurii și dormind la rădăcina copacilor, până când, într-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Pod-de carne,/ Că n-a fost de carne,/ (...) Pân la Pod-de os/ Că de os n-a fost”. Vocea lirică este a ciutei proroace din colinda tip III 65. Ea știe că podurile vor fi făcute din înseși trupurile căprioarelor, sacrificarea animalelor asigurând flăcăului consacrarea care încheie drumul inițiatic cu o revenire din planul înalt. În colindele de flăcău, spațiul din care trebuie să ajungă voinicul implică mai ales o ascensiune, deci o ieșire din contingent: „Lerului/ Pi-on picior de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ocupație: „Și copilu când s-a făcut mare, a devenit șî cam năzdrăvan copilu. Șî i-a făcut mă-sâi o covercă așa. Șî pe urmă copilu sî duce pân’ pădure șî vâna. (...) Și mergând el pân’ pădure, mereu după vânat - căprioare, iepuri, mă rog, ce-a vânat el acolo, păsări - într-o zi, a dat de-un palat mari. Când s-a dus acolo la palatu acela marili, era nou zmei. Când s-a dus la zmeii ăia să-l omoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători/ Mai recunoscători,/ Și zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că tu când îi crești mari,/ Ti-i duci la vânătoari,/ Ș-îi vâna o căprioară/ S-o aduci la mama noră,/ Nani, nani puiu mami!” (DrăgoieștiSuceava). Fie că animalul asimilat forțelor regeneratoare ale apei este sacrificat, fie că însăși fata în forma dublurii sale magice constituie o ofrandă, lumea beneficiază de energiile purificatoare acvatice în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar pielea târgului,/ Tăbăcari s-o tăbăcească,/ Parale să-ți dobândească./ Păru-l dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drumu-al mare/ Și deterăm de-o urmă de fiară,/ Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus, feciorul devenit mire face descoperirea așteptată la plecarea soarelui de pe boltă. Diferența fundamentală este dată de spațiul revelației. Leul somnoros este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al genezei caracterizat de vegetația nestăvilită și de spinul înflorit, ca sugestie a proliferării principiului distructiv. Urma fetei se află la intrarea în planul social, ceea ce înseamnă că „drumul mare” al deplasărilor mundane face legătura și cu dimensiunea sacră. Urma căprioarei - soție constituie un al doilea plan de cunoaștere a lumii, și nu cel din urmă. Zâna sugerată de urma minunată amintește de semnele lăsate de Ileana Simziana pentru erou. Pătrunderea treptată a semnificațiilor este asistată de maeștri inițiatori, „învățători mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
umflă în nări,/ Făcu ochii roată/ Peste oștirea toată” (Cașin - Bacău). El este singurul care poate „citi” nivelul cel mai avansat al însemnelor, statutul divin al miresei fiind culmea spirituală a fecioarei nubile: „Atunci unii ziceau că-i urmă de căprioară/ Dar nunul cel mai mare/ (...)ș-a zis că-i urmă de zână/ Să fie împăratului cunună” (Borca - Neamț). Remarcăm o nouă confirmare a identității mitice fecioarăciută și totodată natura superioară a fetei nubile. Dacă flăcăul este împărat și pornește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În oraș doar sâmbăta. Nașa ne aștepta cu pește de Dunăre, gătit după cele mai diferite rețete. Seara mergeam cu domnișoara Rizoiu la cantina-restaurant a Sfatului Popular Raional, unde se dansa și se mai putea consuma În afară de pește și iepure, căprioară, mistreț, etc. Diurna primită la plecare ne permitea și acest lux. În fapt, el completa foamea și dormitul pe birourile din sfaturile populare comunale. Primii pași În profesiune Revenirea la disciplină m-a pus În fața unor schimbări de personal. Profesorul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]