4,175 matches
-
ȚOPA, Tudor (27.V.1928, Cernăuți - 10.VIII. 2008, București), prozator și traducător. Descendent pe linie paternă al unei familii de cărturari și militanți pentru drepturile românilor bucovineni, Ț. este fiul Angelei Țopa (n. Almăjanu), profesoară, directoare a Școlii Normale din Cernăuți, și al lui Ovidiu Țopa, profesor, doctor în istorie. Învață la Cernăuți și, în timpul celor două refugii, la București, unde
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
Bertolt Brecht, Capete rotunde, capete țuguiete, București, 1966, Ascensiunea lui Arturo Ui, în Bertolt Brecht, Opera de trei parale, pref. V. Moglescu, București, 1967. Repere bibliografice: [Sașa Pană], „Pasărea albă”, „Revista literară”, 1946, 9; Piru, Panorama, 196-197; Alecu Popovici, Un cărturar, RL, 1989, 35; Dumitru Solomon, Un prieten al dramaturgilor, TTR, 1989, 9; Micu, Ist. lit., 759; Popa, Ist. lit., I, 740. D. Mc., V. D.
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
marcată comemorarea morții lui Dante și evocată figura lui Lev Tolstoi. T. a înfăptuit, cu remarcabilă consecvență, ceea ce și-a propus: să fie, având ca pivot Astra, în lupta culturală și națională, atât o „punte” între oamenii de rând și cărturarii Ardealului, cât și între aceștia și întreaga sferă de valori naționale. S. C.
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
e prezent în „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „Tomis”, „Viața românească”, „Rostirea românească”, „Caietele lui mopete” ș.a. Trăsătura definitorie a criticii lui T. este tradiționalismul. De altfel, criticul a debutat cu o monografie consacrată lui Gheoghe Șincai, cărturar al Școlii Ardelene. Însă preferințele i se relevă nu numai în natura subiectelor explorate, ci mai ales în punctele de vedere pe care și le asumă. Astfel, e un critic de întâmpinare destul de prolific, după cum o dovedesc cronicile reunite în
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Umbra râului, Timișoara, 1972; Păzitorul stelelor, Timișoara, 1979; Urme arse, București, 1980; Cumpănă de aripi, Timișoara, 1982; Intrarea în poveste, cu ilustrații de Takács Estera, Timișoara, 1985; Împotrivirea lui Făt-Frumos, cu ilustrații de Emil Florin Grama, Timișoara, 1987; Un erudit cărturar: Ioachim Miloia (în colaborare), Timișoara, 1997; Conul de sine, Timișoara, 1999; Clepsidra de sare, postfață Eugen Dorcescu, Uzdin (Serbia) - Timișoara, 2000; Descinderi în cultura populară, Timișoara, 2001; Marea Unire reflectată în presa românească din Banat (1918-2003) (în colaborare cu Constantin
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
putea fi documente interesante și salvează ce poate. Rectifică astfel informațiile și datele din studiile călinesciene, care la acea dată treceau drept incontestabile. Istoria literară a beneficiat în egală măsură de prețioasele contribuții documentare ale lui U. privind scriitori și cărturari precum Gh. Asachi, Gh. Sion și Damaschin T. Bojincă. SCRIERI: Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă (1802-1869). Contribuții la viața și activitatea sa, pref. Sever Zotta, Iași, 1930; G. Sion, Iași, 1939; Figuri de arhiviști români: Gheorghe Asachi. 1788-1869, București, 1969; Cronica
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
expresie slavă. Faptele, interpretate obiectiv de un excelent cunoscător al raporturilor românilor cu slavii din sudul Dunării și al „mișcării” cărților în zona balcanică, demonstrează că nu emigrarea la nord de Dunăre, sub presiunea valului otoman, a unui număr de cărturari sud-slavi explică înflorirea literelor și artelor din veacul următor, ci „evoluția internă” a Țărilor Române. Autorul constată că nici în copierea manuscriselor, nici în ilustrarea și împodobirea cu miniaturi a codicelor nu poate fi dovedită participarea cărturarilor și artiștilor sud-slavi
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
unui număr de cărturari sud-slavi explică înflorirea literelor și artelor din veacul următor, ci „evoluția internă” a Țărilor Române. Autorul constată că nici în copierea manuscriselor, nici în ilustrarea și împodobirea cu miniaturi a codicelor nu poate fi dovedită participarea cărturarilor și artiștilor sud-slavi, bulgari în speță. Cultură românească în limba slavona - se arătă în această veritabilă introducere în literatura română veche - a fost zămislita de cei al căror spirit se recunoaște sub învelișul împrumutat, adică de cărturarii români. Tezele cărții
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
fi dovedită participarea cărturarilor și artiștilor sud-slavi, bulgari în speță. Cultură românească în limba slavona - se arătă în această veritabilă introducere în literatura română veche - a fost zămislita de cei al căror spirit se recunoaște sub învelișul împrumutat, adică de cărturarii români. Tezele cărții, în care tradiției bizantine (redescoperita și reinterpretata de Gavriil Uric și de elevii săi, fără amestecul „școlii de la Târnova”) i se acordă o însemnătate deosebită, prezidează în chip firesc și contribuțiile ce se concentreză asupra fenomenului cultural
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
aprecierilor. U.c. a trăit prin rubricile ei bine structurate - de la cele anunțând noutățile editoriale la cele cu pronunțat caracter de critică literară („Cronica edițiilor”, „Cronica literară”), unde s-au subsumat și portrete-necrolog (Cella Delavrancea, Tudor George, La moartea unui cărturar: Al. Piru, In memoriam. Amita Bhose), articole aniversare (Dimitrie Stelaru - 75 de ani de la naștere, Centenar Mihai Ralea, Tristan Tzara) și memorialistică (Dragoș Morărescu, V. Voiculescu la el acasă, Arșavir Acterian, Emil Botta - straniu poet și actor, Despre un roman
UNIVERSUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
la „Limba română” și „Apostrof”. După câteva studii parțiale asupra lui Dimitrie Cantemir, publicate între 1964 și 1966 (Dimitrie Cantemir și Andrei Wissowatius. Contribuții la problema izvoarelor umanismului lui Cantemir, Cantemir și Antichitatea), V. tipărește o încercare de sinteză asupra cărturarului, intitulată Dimitrie Cantemir și umanismul. Scopul principal al lucrării, structurată riguros în cinci capitole ( Problema umanismului românesc, Umanism european, umanism românesc, Motive umaniste în opera lui Cantemir - umanismul civic, De fortuna - Humanitas, Cantemir și Antichitatea, Geneza socială a umanismului lui
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
studii, sinteze, articole), este de a argumenta mai complet decât o făcuseră anterior N. Iorga, Dan Bădărău și P.P. Panaitescu definirea lui Cantemir drept cel mai mare umanist român și situarea lui în contextul epocii. În consecință, V. abordează opera cărturarului - scrierile filosofice, cele literare și istorice - din punctul de vedere al temelor și motivelor caracteristice acestui curent: afirmarea demnității omului ca ființă rațională și liberă; natura sa bună - ca la Rabelais și Erasmus; capacitatea de a-și făuri propria soartă
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită volumul de interviuri Biografia debuturilor (1978), care grupează o serie de convorbiri cu scriitori și cărturari (din diferite generații, dar mai degrabă vârstnici, aflați la apogeul notorietății) cuprinzând, ca element recurent, întrebarea despre împrejurările în care interlocutorul a debutat în domeniul în care s-a ilustrat ulterior și solicitând un comentariu asupra evenimentului și a consecințelor
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
aparțin evident altui registru. Ele se află într-o strânsă relație cu prețul tot mai mare pus, începând din deceniile brâncovenești, pe cărțile de înțelepciune, cu nașterea spiritului laic în cultura românească (Alexandru Duțu), chiar dacă „protecția” ideologică rămâne deocamdată neschimbată. Cărturarii, din ce în ce mai informați și tot mai cutezători (unii aparținând Bisericii), dispunând de forțe variate și de capacități diverse - reprezentanți ai palierului mediu, nu performantul Dimitrie Cantemir, care aducea în românește știința unui Vitruviu și a unui Leonardo da Vinci -, simt tot
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Vinci -, simt tot mai acut nevoia împărtășirii achizițiilor unui cerc cât mai larg de receptori, aparținând unui popor decăzut acum, dar care odinioară, prin strămoși, fusese purtătorul unei strălucite civilizații. Transmiterea cunoștințelor (de orice soi) în limba vernaculară le apare cărturarilor drept capitală pentru eliminarea „neînțelegerii” (barieră creată de limba străină), inteligibilitatea (cerută de renascentiști) fiind apoi premisa eradicării „neînvățăturii”. Nici un lucru nu li se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici ori clerici, pregătiți
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
limba vernaculară le apare cărturarilor drept capitală pentru eliminarea „neînțelegerii” (barieră creată de limba străină), inteligibilitatea (cerută de renascentiști) fiind apoi premisa eradicării „neînvățăturii”. Nici un lucru nu li se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici ori clerici, pregătiți în școli din țară (structurate însă după modele europene, cu programe didactice mobile, mereu cu disponibilități de adecvare, cum se întâmplă cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
cu o acribie filologică pe care o folosesc în tălmăcirea textelor sacre și profane, eliberați în bună măsură (fie și sub forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale, al organizărilor politice. „Moșie” întâi, hereditas, „moștenire
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
culturală românească după ce fusese „implicată” cu creștinismul. Asimilarea de tip nonconflictual pe care circumstanțele o asigură lămurește conviețuirea în cultura noastră a elementelor laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
titluri pe care o realizează Miron Costin spre a da substanță apelului „Cercetați scripturile!” începe cu textele sfinte, dar face loc imediat unor opere ale Antichității elene și latine. Ideile u., noua stare de sensibilitate ce se instaurează în mediile cărturarilor români (clerici sau laici, proveniți din rândurile unei aristocrații ce solicită compensații exercițiilor scriitoricești pentru frustrările pe care le acuză pe alte paliere, propulsați și din alte medii sociale, deloc înalte, în urma eforturilor de instruire făcute) au croit traseele pe
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
confirmări. Umaniștii Renașterii românești inițiaseră dialogul lăuntric cu conaționalii (șubrezind insistent temeiurile „lipsei de înțelegere” la care ducea folosirea unei limbi străine și propunând soluții), în cadrul efortului de transmitere a adevărurilor fundamentale ce țineau de ființa neamului și a limbii. Cărturarii u. vor continua acest dialog (proclamând statutul privilegiat al cărții și al învățăturii), dar se vor adresa și învățaților din alte țări, comunicând cu ei lipsiți de orice fel de complexe („cazul Cantemir”, românul care mânuiește la fel de degajat științele Apusului
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
umaniștii români din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și pe care se grăbesc să le treacă semenilor lor și străinilor se află la originea patrimoniului vibrant, tensionat, ce animă operele istoriografice (patetismul fiind altă trăsătură a demersului cărturarilor timpului). Capătă acum un contur bine precizat, având toate caracteristicile unei atitudini (și toate consecințele în planul propulsării valorilor), preocuparea pentru tezaurul propriei culturi, pentru izbânzile culturale ale epocilor trecute. În prelungirea unor selecții ghidate de gustul și sensibilitatea literară
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
indică și subtitlul „Studii și materiale de istorie și istorie a culturii”, V. valorifică cercetările de istorie, arheologie și cultură locale, comunică texte și date inedite sau care corectează unele informații despre viața și activitatea unor scriitori, oameni de cultură, cărturari care s-au născut sau sunt legați de ținuturile dâmbovițene, mai ales în volume tematice, cum sunt cele cu privire la stolnicul Constantin Cantacuzino, poeții Văcărești, I. C. Vissarion, Ion Ghica, Udriște Năsturel, I. Al. Brătescu-Voinești, Ion I. Heliade-Rădulescu, Raicu Ionescu-Rion, Ioan I.
VALACHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290412_a_291741]
-
Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, în persoana lui Samuil Vulcan; a adunat numeroase probe noi în sprijinul paternității lui Nicolae Bălcescu asupra Cântării României, atribuire considerată de U. indubitabilă; a adus contribuții prețioase, nu rareori incitante, provocând polemici, cu privire la cărturari și scriitori precum Nicolae Milescu, Dosoftei, Nicolae Costin, Axinte Uricariul, Zilot Românul, Ioan Budai-Deleanu, Ioan Cantacuzino (pe care practic l-a descoperit și l-a impus ca scriitor important al vremii sale), Ienache Gane, pitarul Hristache, Ienache Cogălniceanu, Gheorghe Peșacov
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
, protopopul (popa) (1577, Brașov - 25.II.1659, Brașov), cronicar. Fiu al protopopului Mihai, unul din traducătorii Cărții ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, tipărită de Coresi în 1581, V. aparține unei vechi familii de clerici, cărturari și patrioți, traducători, organizatori ai școlii românești, în relații directe cu domnii Țărilor Române. Ultim vlăstar important al acestei familii, V., preoțit de tânăr, este din 1628 protopop al bisericii „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului și totodată conducătorul comunității locale
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]