36,539 matches
-
de Carmina, știind bine că felul de a fi al lui Ovidiu, flegmatic, plictisit, contribuise la acest nou, posibil eșec, Sidonia se repezi cu elan, cu efervescență, să completeze golurile create de fiul ei. Începu prin a aduce vorba de căsătoria lor, ca și cum aceasta era un fapt deja stabilit, la o dată foarte apropiată. Telefoanele și multiplele ei relații erau reînviate, voia să obțină cât mai urgent o locuință convenabilă pentru tânăra pereche. Sidonia își dădu seama că îi va fi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ce se trezise, încă de dimineață din nou cu gândul la profesorii Alexe, acum ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să se ducă la ei, ca la un oracol și să-i întrebe ce gândeau despre proiectata ei căsătorie cu Ovidiu. Desigur, ei se vor arăta net împotrivă, o vor copleși cu o droaie de argumente menite să-i clatine încrederea, îi vor demonstra cu cruzime absurditatea acestei întreprinderi... Era deja prea târziu, mama și fiul deja sunau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, se părea că era satisfăcută și i se părea că realizase chiar foarte multe la vârsta lor. Așa cum se învârteau roțile mașinii ce-i ducea către casă, la fel de grăbit, imposibil de stopat cu forțe puține, s-a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțea obligat, ca tată, să se manifeste în felul acela, cu ocazia unui act atât de important, ce putea fi o răscruce în viața fiului său. Oare își rememora trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu privire la finisaje, mobilier. Ea, Sidonia era mulțumită, o mulțumire care te contamina. Carmina a spus: Ovidiu, vreau să mă duc la părinți astea trei zile, nu mă întreba de ce, așa simt eu nevoia să fac. O să ne vedem în ziua căsătoriei, poate e mai bine așa, trei zile vor însemna pentru noi o absență și vom percepe altfel întâlnirea. De fapt ar trebui ca mirii să nu se vadă mai multe zile înaintea căsătoriei. Acum noi trăim cu mai multă intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fac. O să ne vedem în ziua căsătoriei, poate e mai bine așa, trei zile vor însemna pentru noi o absență și vom percepe altfel întâlnirea. De fapt ar trebui ca mirii să nu se vadă mai multe zile înaintea căsătoriei. Acum noi trăim cu mai multă intensitate totul și astea trei zile vor fi cât trei săptămâni, imaginează-ți că ne-am gândi la noi în tot timpul acesta, ne-am închipui ce înseamnă pentru fiecare dintre noi să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plus faianța la bucătărie și la baie, lenjeria trebuia și ea schimbată și tot mereu observa câte un colț unde se aciuase mizeria, privea acum în jur cu ochi de muiere curioasă și bârfitoare, o să aibă atâția oaspeți cu ocazia căsătoriei lui Ovidiu, oh, și oalele erau împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să le arunce? Nuuu, micul avar din ea se împotrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale gurii. Du-te după ea, îi porunci Sidonia, ia mașina și du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe de căsătoria voastră, sigur că știe, că am anunțat-o eu, dar trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-a luat rochia de la croitoreasă. El o privi printre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dat din calea lor și i-a poftit în casă. I-a instalat în holul mare pe fotolii. A scos din dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana promitea pentru a doua zi o mulțime de surprize, avea de gând să petreacă, nu glumă, de când cu campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie, a trecut peste greutățile începutului unei căsătorii, a fost strâmtorată, cu salariul știrbit de împrumuturi, mereu cu gândul la dobânzi, la giranți, făcându-și înlesniri, comodități cu prețul unor renunțări. S-a întâmplat că femeia aceea a murit, a dispărut de pe fața pământului, înțelegi? S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că uneori punea mult suflet în acțiunile sale, nu precupețea absolut nici un efort și uneori avea descărcări emoționale reale, lacrimile ei din după amiaza aceea fuseseră absolut autentice. Își amintise că tot așa venea împreună cu Ovidiu acum câțiva ani, înainte de căsătoria lor, venea decisă să înlăture ezitările Carminei, să aștearnă o pânză opacă roză peste tot ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste tot ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai din câteva gesturi, o mimică, o vorbă neatent strecurată, un fleac de fapt! Poate Sidonia își mai amintea de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cunoști, îi vezi zi de zi, le vorbești, le intuiești reacțiile și stările există forțe ascunse ce pot răsturna într-o clipă tot ce socotiseși ca fiind clar și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele obiecte necesare unei familii. Revenind în apartamentul său, Carmina găsise totul schimbat. Faianță la baie, la bucătărie, pereții văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și imagina că este amenințată de vreun pericol. I se urăște omului și de o poamă dulce, darămite de aguridă! Acum vine să mi se plângă, vezi, Doamne, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu l-ai înțeles. Adevărul era, continuă în sinea ei Carmina, că-mi pierdusem încrederea în voi, niciodată nu ați încercat să-mi spulberați îndoielile. O idee, odată emisă de voi, devenea paratrăsnet, nu se discuta, pe urmă a fost căsătoria mea cu Ovidiu, pe care voi dintr-o ochire l-ați categorisit "lichea sictirită", m-a obsedat tot timpul expresia asta, m-am întrebat mereu dacă aveți dreptul să emiteți o asemenea judecată când dispuneați de date așa de puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teamă, știi că-mi vei da socoteală, altfel te-ai fi abandonat primului venit, o femeie divorțată și singură nu prea mai are simțul măsurii, se teme să nu ajungă la capătul sex-apelului fără să mai treacă odată pe la Casa Căsătoriilor ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un mănunchi de orgolii. Își amintea foarte bine. Ea se căsătorise cu Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajungă la capătul sex-apelului fără să mai treacă odată pe la Casa Căsătoriilor ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un mănunchi de orgolii. Își amintea foarte bine. Ea se căsătorise cu Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-am asumat niște riscuri, de-asta am și rupt o relație care... mi-e greu așa, dar e mult mai bine... Trebuie o femeie foarte specială care să accepte nebunia mea, liberă, eu nu mă pot îngropa într-o căsătorie ca să umblu mereu aiurea, să nu ajung acasă unde mă așteaptă o nevastă cu copii, asta ar fi groaznic, să fug, să mă fut ca iepurii și pe urmă să mă întorc, ok, nu vrei, nu facem. Uite, vezi! iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trece o zi fără să-mi doresc să te fi măritat cu mine, nu cu Adrian. — Mincinosule! — E purul adevăr! — Adrian mi-a cerut mâna. Tu n-ai făcut-o. — Da, dar el a trișat. Pe-atunci nu credeam în căsătorie, îți mai amintești? — Încerc să nu-mi amintesc. Aveam de gand să-ntemeiem o comună. Eleanor pufni într-un râs sarcastic. — Vai de capul ei. Ce comună ar mai fi ieșit cu doi scriitori în ea! — Dar Adrian a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Dostoievski și de Kafka. Se știe că cea mai mare parte a operei lui Dostoievski este scrisă ca urmare a experienței sale de viață: condamnarea la moarte, deportarea în Siberia (să ne amintim romanul Amintiri din casa morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre Kafka, toate romanele sale (Procesul, Castelul, Jurnal intimă exprimă disperarea omului în fața absurdului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
obsedant: ,, Mâine e ziua mamei ...”. Darul copiilor Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prelungi într-un cadru cosmic, de o asemenea măreție, încât la moartea lui nu va mai fi necesar acel bocet al măicuței bătrâne. El știe sigur că, după moarte, își va continua meseria lui de cioban. Moartea dobândește sensul unei căsătorii cosmice, sugerând solidaritatea românului cu natura. Mulți cercetători au considerat acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții în cosmos, o legătură a omului cu mediul în care trăiește. Alți cercetători au privit acest gest ca un semn de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apoi a făcut Școala de cadeți de la Viena. Preot de țară, a fost deportat la Borisfalva, comitatul Sopron. S-a Întors din detenție după șapte luni, pe jos și bolnav: părea un sfânt pământean În drum spre cele veșnice. Din căsătoria lui cu Hortensia Șildan, fiica notarului din Vinț și sora viitorului avocat Onofrei Șildan din Apud, s-au născut trei feciori: Semproniu, Liciniu și Coriolan. Primii doi au urmat liceul „Sf. Sava” din București, apoi s-au Înscris la Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]