2,531 matches
-
spații se forfecau fără milă iernile, cumplitele ierni. Se nimiceau pur și simplu În zbor. Pentru cincizeci de lei, pe vremea aceea, Compania TAROM făcea zboruri de agrement deasupra orașului. Se suiau aproximativ douăzeci de persoane În avionul vechi și căscau ochii prin gemulețele pătrate fără să Înțeleagă nimic din zborul scurt care dura cât o decolare și cât o aterizare. „Ia-mă și pe mine, mă omule!” Îi spuse nevasta, „că n-am fost niciodată.” „Ție nu-ți trebuie, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Vaporul lui Assan, aflat În prezent la Muzeul Tehnic din Parcul Libertății, dar și numele unei străzi care se strecoară modest printre marile blocuri de locuințe de pe Șoseaua Mihai Bravu. Când Vaporul lui Assan a Început să funcționeze, brutarii veneau, căscau ochii, dar nu aduceau nimic de măcinat, de teamă că focul le-ar putea arde grâul. A fost de ajuns să vină o iarnă grea, Dâmbovița să Înghețe, pentru ca brutarii din București să cuteze a aduce grâu la moara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin orașele devastate. În vizită de lucru. Este Început de noiembrie. Câte o frunză se mai desprinde cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Cum mort se așază și tatăl tău În brațele tale, cu ochii căscați pe peretele opus de unde Îl privește Îndurătoare Maica Domnului din icoană. În spatele icoanei, ascuns, carnetul de partid (Îl vei căuta luni de zile, când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oraș miros de toamnă și de tocană venind de la cantina vreunui orfelinat. Duduie o nuntă Într-un fel de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă pe aia cu „banii mei, banii mei, ce-am făcut cu ei”. Caști gura prin vitrinele de la Metalolux, de la Confecția. La cofetărie prăjituri cu creme groase de margarină roz și vernil. Un magazin cu unelte de pescuit și harnașamente vânătorești. Nici o pușcă. La Loto-Prono este Închis. Îți trece prin minte un gând distrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iar vremea. Ruby și Sam se plimbau de-a lungul străzii, ferindu-se de pietonii amețiți, de cicliști și de rollerii În maieu. Din când În când se opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha și În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase cât castraveții murați marca Buddy Epstein. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care ne-o imaginam atât de fantastică în bazinul nostru căptușit cu gresie, încât nu putea fi întrecută decât de Marea Sudului a lui Stevenson și de Insula Comorii sale. Un ciorchine mare de băieți și fete din cartier căscau gura în casa noastră, în fața aparatului de radio - aveam radiotelefonie și recepția sonoră era foarte clară -, ca să asculte emisiunile de o jumătate de oră care ne tulburau atât de mult, încât după aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dispoziția Vivienei pentru că fără ea, care se descurca de minune la unghiuri și măsurători, n-am fi putut ajunge niciodată la comoară. Și totuși, în toamnă, am văzut într-o după-amiază însorită, înainte de plecarea noastră, când tândăleam de unul singur, căscând gura pe stradă - prietenii mei erau la școală -, ceva alunecând prin frunzișul rărit al plopului. Sticla era atârnată de o sfoară și sigilată cu lac roșu. Nu mai încăpea nici o îndoială că în ea se afla planul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al treilea se agăță de hățurile calului, încercând cu vorbe domoale să calmeze animalul, pentru a-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda întunecată a tufișurilor de tuia, în spatele a ceea ce mi-a revelat viața rurală, străină mie, se căsca acum un mare gol. O grămadă de oameni fixau cu fețe indignate bolovanii de pământ răsturnați în iarbă. Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gastronomice, cum se mai întâmpla pe vremuri - și puteai să te întorci oricând în prezentul de care încercai să te vindeci. Aici, în hotelul montan și în prezența lui Curt, tata nu mai simțea atât de acut prăpastia care se căsca tot mai mult între el și lumea mamei. Ca bărbat tânăr căutase și el mediul acela distins pe cale de dispariție, așa cum îl cunoscuse în locuința de lângă sinagogă, pentru că îi amintea de Sils, îndepărtându-l astfel de restricțiile severe ale tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al unui birou la uzinele de fier și oțel, folosindu-și cu brio relațiile ca să le procure fiilor săi oferte avantajoase pentru firmă. Iar prăpastia dintre acea ambience a mamei și comportamentul rural din ce în ce mai accentuat al tatei începu să se caște tot mai mult și, deși tata observa că alunecă în fisura dintre două stiluri de viață, nu putea să împiedice în nici un fel adâncirea acesteia. Îmi amintesc de o duminică după-amiază, când ne-am dus la B., la Onkel Curt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cubul, vizavi de locul nostru din fața intrării se ridicaseră depozite care făceau necesar accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul de funingine, unde țâșnea fierul aprins din furnale, spumegând de furie, scoțând flăcări albastre și nimic nu amintea de bucățile proaspăt turnate, nici de piesele de fier care zăcuseră înainte de a fi topite pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tău până au terminat toți de mâncat“ va dispărea. Dar lucrul cel mai teribil din toate era că atunci ar fi crescut și la noi palmieri, am fi putut merge la ștrand cât e anul de lung și am fi căscat gura pe străzi ca-n Italia, iar fetele ar fi umblat de colo până colo în bikini, ceea nu s-ar mai fi interzis, fiindcă ar fi fost prea cald pentru pulovere și rochii. Poate la fel de teribil ca utilizarea aparatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Saner urma încă să le construiască și făcea în închipuirea ei, fără să-și dea seama prea bine, tocmai ceea ce făceau ’jde mii de vizitatori la „cel mai mare centru de mobilă“, chiar dacă în camere concrete amenajate anume pentru expoziție: căscau gura prin încăperi de locuit, prin camere de baie sau sufragerii, se plimbau fără pic de jenă printr-o intimitate străină, de parcă pereții ar fi fost transparenți și puteai să vezi, pur și simplu, cum se instalaseră alții, puteai chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam ochii după fete, îmi pierdeam timpul pe la colțul caselor sau în fața magazinelor sătești, pedalam prin fața gospodăriilor țărănești. Într-una din aceste căsoaie am zărit o fată care, cu oarecare bunăvoință și de la distanță, ar fi putut întruchipa tocmai simțurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știu câtelea espresso. Herr Saner găsea că eticheta de pe sticla de Cynar era lipită în așa fel, încât scotea în evidență calitatea remarcabilă, și „doamnele“ se duseseră în plimbare până la pensiune ca să se schimbe pentru masa de prânz. Noi, copiii, căscam gura prin fața standurilor care se îmbulzeau în stradă ca niște nori de marfă colorată, ne ademeneau la căruciorul de înghețată să ascultăm cele mai noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de gol ca mincinoasă și trădătoare, așa cum și sunt, eram recunoscătoare că ne întorsesem la vechile reguli. „O inimă neagră“, am licitat eu amintindu-mi vechiul sistem. Și anii parcă se topiră. După prima mână, l-am surprins pe Phil căscând. —Ești conștient că ești candidatul numărul unu la atac de cord, nu-i așa? Făcând un gest cu mână dezaprobator. Asta ți-a spus Tally? Pun pariu că îi străluceau ochii când ți-a spus-o. Cea mai mare contribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark. Asta a făcut-o să devină serioasă rapid. Ce ai de gând să faci în privința asta? m-a întrebat ea. — Cred că m-am hotărât la înmormântarea lui Alfie că o să las lucrurile să treacă de la sine. Maria a căscat ochii la mine. Dar totul va rămâne înăuntru și te va otrăvi. De fiecare dată când te vei uita la Lisa și la Mark, îți vei imagina... —Mulțumesc, Maria! am exclamat, oprind-o înainte să devină mai sugestivă de atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ocolișurile lunilor și anilor, ca o fiară ghemuită În junglă“. Dar ce este acest ceva, Minnie nu reușește să Înțeleagă. Aproape geme cu voce tare, În efortul steril de a pricepe. Rândurile tipărite se tulbură și joacă În lumina lumânării. Cască, se freacă la ochi și se ciupește, ca să rămână trează. Apoi trage cu ochiul la sfârșit, să vadă dacă se termină cu bine. În ultima frază, John Marcher se aruncă peste un mormânt care este, posibil, al lui May Bartram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai bun lucru pe care Îl făcuse În viață. Fără ea, n-ar fi primit slujba de secretar În biroul de avocatură care Îl adusese la Londra și poate ar fi lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din Cambridge, statul Massachusetts. Și mai au o casă În Cape Cod. Cumnata mea este o femeie avută. Sunt convins că veți avea condiții de angajare generoase. Dar nu trebuie să luați imediat o decizie, adaugă el, văzându-i cum cască gurile de uimire. Gândiți-vă. Nu vă grăbiți. Ei bine, eu n-am nevoie de timp, zice Burgess când se Întorc la bucătărie. Gândiți-vă numai, America! Licărul din ochii lui arată limpede că găsește irezistibilă ideea de a așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]