2,578 matches
-
să-mi alunece până la genunchi, s-au stârnit râsete dintr-un prilej cu neputință de ignorat: cutia de la masca mea de gaze, care încă îmi mai atârna de centură, fusese despicată în lungime de o schijă, astfel încât pielea cutiei se căscase, pantalonii mei se porcăiseră, pătați de gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată de la masca de gaze a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și o pancartă cu „Credință și frumusețe“, pe care făceau gimnastică fete cu sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici stegulețe. Nici un obiect cu o valoare oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic de băut“, a înjurat un caporal a cărui ureche stângă, absentă, s-a insinuat în talmeș-balmeșul amintirilor mele. Abia la etajul de sus am găsit ceva. În sertarul cel mai de jos al unui birou în care cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
amestec. Apartenența mea de odinioară la tinerii naziști părea consumată temeinic. Cu acest trecut care se tot lungea, certăreț, nu voiam să am nimic de a face. Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume să umpli spărtura care, deși nu era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume să umpli spărtura care, deși nu era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o neîncredere constantă, să fi exagerat puțin atunci când am mărturisit că Joseph și cu mine, confruntându-ne cu cerul tăcut și plin de stele de deasupra noastră, dincolo de care el știa adresa exactă a locuinței cerești, eu însă nu vedeam căscându-se decât golul, am scris poezii pline de vorbe mari, care însă nu ne-au ajuns, motiv pentru care în final am lăsat zarurile să aibă ultimul cuvânt, cine ce o să se facă. Asta și din cauză că eu, ca să-l întărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
are?. A! Un băiat sau o fată?. Neizbutit! Un mort-ne, zău nu știu de ce sex. Eu aș fi zis că nici ea n-are sex. Dar amica dumitale, doctorița Rim, te poate informa mai bine. E subt îngrijirea ei." Căscasem gura! Mă înfipsesem pe loc și nu știam dacă buna-cuviință cere să merg să o vizitez sau nu. . . Dar avea alte vizite. La capătul patului, în picioare, era un tânăr grăsun și pe pat, la picioare, însuși Greg, peisagistul. " Amantul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și că numai din cauza mea Ilinca stă cu nasul în pernă și bocește tot timpul... Auzi tu la ea! Parcă eu am știut că o să iasă așa? Virgil rămase mut cu desăvîrșire. Chiar la o asemenea năpastă nu se aștepta. Căscă gura să spună ceva, dar nu putu. Ochii i se umeziră, iar gîndul că Ilinca e atît de nefericită îl durea mai tare ca toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un sezon de grădină japoneză, cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de parfum în firida de lângă scară și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-și trântiseră uși care închise rămăseseră, liber, mai târziu, de ființa fratelui meu, de propriile mele șontâcăieli într-o viață despre care nu prea știu să-ți spun cum e (frumoasăciudatăabjectăînnebunitoare?), creșteam frumos, creșteam liber. Plictisit, Alexandre închide cartea. Cască. Se ridică din pat și se întoarce pe călcâie. Cam atât poate să facă în minuscula lui cameră de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la Tariq. Asta e altă poveste... Nu sunt cumva prea multe povești? Nu ți se pare că te pierzi în ele? Că-mi complici prea mult acțiunea? Ți-o complic ție? Ultima oară când am verificat, naratorul eram eu... Cititoarea cască, domnule narator. Deja? Nu suntem nici la jumătate. Ok. Bine. Fie. În regulă. Nici o problemă. Adică? Adică dăm RESTART. No hard feelings, vorba poetului MGM... Portocalele rămân, însă. Pentru că-ți plac ție? Și pentru că-mi plac mie. Și pentru mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
timp, chiar și afec țiune, atașament, dar nimic din emoția care oprește respirația, creează dependență, distorsionează vremea de-afară, schimbă lumea. Schimbă... lumi. Poate că el este piesa de colecție. Spectaculos, dar nu cât să o bulverseze. Alexandre o simte căscând, deși buzele ei rămân prinse în același imperturbabil surâs politicos. Franceza ei soignée, tipică studentului străin care face ușoară paradă de integrarea lui lingvistică lipsită de asperități, mascând o origine exotică, se rostogolește în șoapte pline și cărnoase peste fumul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-mi dispare nevoia asta, trebuie să mă mișc, că altfel sufăr de frustrații ridicole. Gosseyn mai așteptă, dar conversația părea încheiată. Femeia reintrase în casă. Bărbatul mai rămase pe trepte câteva minute bune, apoi se ridică și se întinse căscând. Părea decontractat și de loc tulburat de spusele soției sale. Avea circa un metru 82, și o constituție robustă; dar numai aparența de forță este insuficientă dacă nu este dublată de un antrenament fizic non-A. Nepracticanții înțeleg cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se mai aștepte Își luă pijamaua și se îndreptă spre dormitorul cufundat în întuneric. O mișcare într-unul din paturi îl făcu să se oprească. În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Probabil că așa pusese problema Crang. "E un tip remarcabil acest Eldred Crang ― gândi Gosseyn. Singurul personaj din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața lor. Geamurile ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin auto-hipnoză, mă-nțelegi. Își îndreptă puțin spatele. ― X ― zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu tînărul Doctor și realizez cu stupoare că știam de mult adevărul. Ca acum, văd cum prietenul, în camera sa de gardă, scrie preocupat în fișe. „-Doctore,”-îl întreb-„ți-a venit vreodată ideea să-i spui unui pacient:-Gata! Cască bine ochii și consumă-ți repede nemurirea. Ți-au mai rămas doar două ceasuri de trăit!?” Doctorul își ridică privirea din foi, consternat, în timp ce eu continui: „-În clipa aia se spulberă toate: legi, convingeri, încăpățînări. Vise de slavă. Rămîne, dacă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sută de ani el o să fie doar un poster îngălbenit de vreme, în debaraua unei octogenare. Așa că acum, în clipa asta, în perioada asta a vieții lui, trebuie să-și lungească antenele și să-și ascută sim țurile. Trebuie să caște bine ochii și să evalueze rapid costumul oricărui necunoscut pe care îl întâlnește într-o toaletă publică, trebuie să-și controleze fiecare gest și fiecare nuanță a vocii, ca să transmită mesajul corect, cel pe care potențialul iepure din fața lui îl
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de la 40 km/h la 20 km/h și apoi la 5 km/h, pentru că în dreptul farurilor a apărut o formă incertă care zace în mijlocul șoselei. Exact pe linia continuă. Știe foarte bine ce e acolo, ce e forma asta. Casc și eu ochii. Vrea să-și ferească privirea, dar eu îl trag de mânecă. Bă. Uită-te puțin. Fii atent ce ciorbă mișto ai făcut. Ciorbă de câine. Yummy. Mașina plu tește. 2 km/h. Câinele e chiar zdrobit. E
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de o catastrofă ini maginabilă. Nu mai erau nici păsări pe cer, nici insecte în aer. Iarba din parcuri fusese pârjolită și peste tot vedeam numai câmpuri de cenușă fumegândă. Asfaltul de pe străzile orașului era crăpat și crevase imense se căscau sub picioarele noastre, trebuia să fim atenți pe unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau focuri, peste tot. Și din când în când, auzeam câte o explozie. Am văzut un zgârie-nori prăbușindu-se. Iar tu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]