2,267 matches
-
nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe și Ciorobești. Și de la această biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
sale urmărite sub stindardul panslavismului, a respins intenția puterilor europene de a stabili frontiera Dobrogei la apus de Silistra și de capul Caliacra, traseul definitiv al frontierei româno-bulgare pornind de la est de Silistra (fortul "„Arabtabia”") până la sud de Mangalia (între cătunele "„Ofidaki”" și "„Limanaki”", azi Vama Veche și Durankulak). Cele trei județe românești din sudul Basarabiei - Cahul, Bolgrad și Ismail - reveneau Rusiei, însă Tratatul de la Berlin nu a pus în legătură alipirea Dobrogei la România cu cedarea celor trei județe mai
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
altor localități. Cum aflăm de la P. Papahagi (1902: 17), locuitorii din Huma, la 1900, aveau împărțit satul pe mahalale, care-și trăgeau numele, în cele mai multe cazuri, de la întemeietorul lor. Astfel, erau șase mahalale: Maala-lu-Pardu, Maala-lu-Părgic (Părgic ar fi fost întemeietorul cătunului), Maala di-di-supră (primul loc de întemeiere), Maala-lu-Biciac (întemeiată de nântenii conduși de Biciac, care s-au refugiat aici după refuzul de a trece la mahomadanism), Maala-lu-Ristu, Maala-lu-Stepan. I.G. von Hahn a fost cel dintâi care a relatat despre asemănarea dintre
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
expediții comerciale. Chiar și după colapsul Imperiului Roman de Apus, s-au menținut domeniile extinse ca "villae", fermele izolate și aglomerările rurale de tip "vici". După marile migrații, unele domenii "villae" din nord au fost abandonate, ori erau utilizate drept cătune cu scop de protecție pentru locuitori, datorită fortificării cu ziduri sau valuri de pământ. Barbarii, ce locuiau în aglomerări rurale, au transplantat aceste structuri în zonele unde s-au stabilit. Biserica era a contribuit la fixarea populației rurale, fiind unitate
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
e probitatea artei, tre- buia dovedit și în cazul de față. O escapadă estivală la Ardeluța a produs argumente indubitabile despre disponibil- itatea artistului către sugestivitatea liniei, rolul accentului, sinteza optică, asimilarea ideii de valoare, umbră, racursi, paginație etc. Semnele Cătunului, pline de vigoarea frustă a notației directe, de fiorul capacității de a simți spațiul și semnele, de a stabili planurile și registrele, spontaneitatea au marcat eliberarea de sub povara unei prejudecăți. Sem- nele ulterioare ale ciclului Copacul a declanșat preocuparea pentru
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
se permite prin lege să-și schimbe numele, ceea ce în Japonia este de altfel foarte complicat. În 2008 Google a publicat hărți istorice japoneze la serviciul său online Google Earth Maps. Deoarece pe unele din aceste hărți puteau fi identificate cătunele burakuminilor, „Liga pentru liberarea burakuminilor” a protestat, astfel încât Google a retușat hărțile în chestiune.
Burakumin () [Corola-website/Science/302870_a_304199]
-
a instruit armeni din diferite localități ale Basarabiei (Chișinău, Cetatea Albă, Hîncești, Bălți, Ismail), dar și din Moldova. Școli armenești elementare au mai existat pe teritoriul orașelor menționate, armenii au mai locuit în Soroca, Hotin, Tighina, Chilia, Căușani, Orhei, Armeni (cătun din județul Soroca). Cît privește orașul Grigoriopol, el a fost întemeiat prin decretul din 25 iulie 1792 al împărătesei Ecaterina a Ru-siei, adresat lui Vasili Cahovski, primarul orașului Ecaterinoslav al armenilor, și consfințind voința cneazului Grigori Potiomkin, consilierul țarinei, de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Viminacium, traversând Banatul spre Tibiscum. O a doua coloană a armatei a pătruns în Dacia la Dierna-Orșova, înaintând pe valea Cernei și a Timișului, întâlnind prima coloana la Tibiscum. A treia coloană a pătruns prin Drobeta, traversând pe sub munți pe la Cătune, Vartu și Porceni, , urcând apoi pasul Vălcan până la Sarmizegetusa. Erau construite castre, drumuri și poduri pentru a menține siguranță armatei. Armata romană înainta fără incidente, iar Decebal s-a decis să-i aștepte într-un loc prielnic, la Tapae, unde
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
etnic, ci geografic”". Chiar dacă originea Șcheilor Brașov este românească, este posibil ca prezența slavilor, incluzând pe bulgari, să fi fost păstrată în denumirea de "șchei", Aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele Cătun, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
numele Cătun, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun locuiau paznicii din afara cetății care tocmai din cauza acestei îndatoriri militare erau numiți șchei, adică „iobagi iertați” de stăpânii cetății. Germanii din Brașov nu au cunoscut în marginea cetății lor (Corona) decât pe
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun locuiau paznicii din afara cetății care tocmai din cauza acestei îndatoriri militare erau numiți șchei, adică „iobagi iertați” de stăpânii cetății. Germanii din Brașov nu au cunoscut în marginea cetății lor (Corona) decât pe români: "Wallachi ex Suburbio Coronensi". Toate sursele istorice
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
a patra era bine apărată, făceau din aceasta una dintre cele mai inexpugnabile (greu de cucerit) cetăți din Transilvania și Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate). Era deservită de o zonă șcheiană din vale, numită Cătun, de care era legată prin Drumul Cavalerilor. Costantin Lacea spunea prin 1910 că „și astăzi populația românească, în frunte cu costenii (locuitori de pe strada Coastei și cea a Costiței), conduși de "Junii Curcani", ies a doua zi de Rusalii sus
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
fascicolul 4, pag 628-629. Buc. 1902. Se scrie "“Tohani, comuna rurală jud Buzău (azi jud Prahova) plasa Tohani pe ambele maluri ale Văii Tohăneanca, la 45 de km de orașul Buzău și la 12 km de Mizil. Este formată din cătunele: Gură Vadului, Tohani, Tohoneanca, Valea Scheilor cu subdiviziunile lor. Au o suprafață de 3.024 hectare cu o populație de 2.020 locuitori, o școală rurală mixtă în cătunul Tohani, 7 biserici cu 5 preoți și 5 cântăreți, 12 cârciumi
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
orașul Buzău și la 12 km de Mizil. Este formată din cătunele: Gură Vadului, Tohani, Tohoneanca, Valea Scheilor cu subdiviziunile lor. Au o suprafață de 3.024 hectare cu o populație de 2.020 locuitori, o școală rurală mixtă în cătunul Tohani, 7 biserici cu 5 preoți și 5 cântăreți, 12 cârciumi. Primii ei locuitori constituie colonii aduse din satul Tohan din Transilvania care i-au și dat numele". 1924 - În Tohanul Vechi se construiește monumentul eroilor din primul Război Mondial
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
lucrări de terasament și fortificații. Nu mai puțin de 68 de piese de artilerie îi susțineau pe oamenii lui Hohenzollern; cu toate acestea, francezii au reușit să treacă râul Russbach, având ca vârf de lance divizia Frère, care ajunge la cătunul Baumersdorf. Această localitate, care la vremea respectivă nu cuprindea mai mult de 30 de case de lemn și un pod, a luat curând foc din cauza tirului de artilerie. Totuși, apărătorii din brigada Ignaz Hardegg au luptat cu determinare pentru menținerea
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
artilerie. Totuși, apărătorii din brigada Ignaz Hardegg au luptat cu determinare pentru menținerea poziției. Împotriva lor, Oudinot lansase faimosul regiment 57 de linie („Teribilul”) și regimentul 10 ușor. Inițial, francezii din regimentul 57 de linie au avansat cu dârzenie până în cătun, dar apoi au fost opriți; în același timp, regimentul 10 ușor, care manevrase paralel cu râul și îl traversase în aval, încerca să urce platoul, moment în care o puternică canonadă a fost dezlănțuită asupra lor; mai apoi, îsuși prințul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și 1596; a Marelui Ducat al Cracoviei între 1846 și 1918. Din 1999 este reședința voievodatului Polonia Mică. Orașul a crescut de la o mică așezare de Epoca Pietrei până la a fi al doilea oraș al Poloniei. La început un mic cătun pe dealul Wawel, în anul 965 a început să fie menționat ca târg în Europa slavă. După înființarea de noi universități și centre culturale la renașterea celei de a Doua Republici Polone în 1918 și de-a lungul secolului al
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
de natură să satisfacă cerințele de relaxare ale tinerilor. Zona de deservire în afara unității administrativ teritoriale este mult mai mare, încât aceasta are dotările necesare asigurării serviciilor publice pentru, cetățenii care aparțin comunelor limitrofe (Tismana, Godinești Padeș, Glogova, Peștișani și Cătunele) Serviciile publice pe care Tismana le asigură unităților administrativ teritoriale învecinate se referă la : operațiuni bancare Agenția CEC Tismana, Percepția Rurală Tismana , FDEE Electrica Oltenia S.A. - PE Tismana și prin PTTR Tismana. Primăria Tismana si Consiliul Local Tismana au un
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
locuitorilor. Instituția are un volum de lucru de aproximativ 150 plângeri pe an din care se finalizează, cu trimitere în judecată, 50 dosare pe an. Administrația Finanțelor Publice prin percepția Tismana asigură servicii publice pentru cinci comune: Peștișani, Godinești, Glogova, Cătune și Padeș. Are un număr de 10 salariați, din care: un șef unitate, un șef de serviciu, doi inspectori de specialitate și șase referenți. O bună parte din sectorul civil este constituit și acționează prin asociații libere neguvernamentale (ONG) create
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
în Vietnamul de Sud, față de cei 900 de consilieri militari ai lui Eisenhower. În 1961 a fost inițiat un program de fortificare a zonei rurale, de izolare a satelor de insurgenți și de a oferi educație și îngrijire a sănătății. Cătunele strategice au fost repede infiltrate de gherile, iar țăranii nemulțumiți mutați din satele lor de baștină. În parte, acest lucru a fost posibil, deoarece colonelul Pham Ngoc Thao, un favorit al lui Diem, care a condus derularea programului, a fost
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
fost găsiți morți în satul Kustycze. La 11 iulie grupuri ucrainene au reluat masacrele, atacând satele poloneze la rând. La 11 iulie 1943, unități despre care se crede că făceau parte din UPA, au înconjurat și au atacat satele și cătunele poloneze aflate în trei raioane: Kowel, Horochow și Wlodzimierz Wolynski. Atacurile au început pe la ora 3 dimineața, iar polonezii nu au avut practic nicio șansă de scăpare. Ucrainenii au folosit o gamă largă de arme albe: topoare, fierăstraie, cuțite și
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
În perioada mai-decembrie 1942, aproximativ 140.000 de evrei au fost masacrați în Volânia. Cei care au căutat adăpost la polonezi au murit odată cu aceștia. Martin Gilbert apreciază în cartea "Atlas of the Holocaust" că, în mai multe sate și cătune, polonezii și evreii au luptat împreună împotriva inamicului comun. În 1943, violențele etnice s-au întins și în provincia Galiția, unde prezența poloneză era mai însemnată, însă ucrainenii erau majoritari. În noaptea de 5 spre 6 februarie 1944, grupuri de
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
-le să suporte toate jignirile și toate insultele cu răbdare pentru a nu da musulmanilor ocazia pe care o caută: «Și de-ar pârjoli unele din satele noastre, îi sfătuiau ei, nu vă răzbunați, căci distrugerea unui număr mic de cătune e de preferat morții întregii națiuni»”" ". Armata a III-a Otomană, care s-a avântat fără pregătire logistică în Transcaucazia, a fost zdrobită de către armata rusă în ianuarie 1915, la . Enver Pașa i-a acuzat pe armenii din regiune că
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
o populație diversă. Cartierele șunt variate, cele din jurul Gării Bruxelles-Sud șunt într-o situație nu tocmai excepțională, pîn schimb cele din apropierea comunelor Ixelles șu Uccle șunt cartiere elegante. Prima denumire a localității a fost "Obbrussel" (Bruxelles-ul de sus). un cătun s-a dezvoltat în această zonă, la frontiera cu comună Forest, între secolele VII și X. În 1216 cătunul devine o parohie independența de Abația Forest, dar după 8 ani administrația cătunului a revenit rasului Bruxelles. În secolul al XVII
Saint-Gilles (Belgia) () [Corola-website/Science/311702_a_313031]
-
cele din apropierea comunelor Ixelles șu Uccle șunt cartiere elegante. Prima denumire a localității a fost "Obbrussel" (Bruxelles-ul de sus). un cătun s-a dezvoltat în această zonă, la frontiera cu comună Forest, între secolele VII și X. În 1216 cătunul devine o parohie independența de Abația Forest, dar după 8 ani administrația cătunului a revenit rasului Bruxelles. În secolul al XVII-lea importantă cătunului crește datorită instalării unui fort de apărare. În perioada franceză, sătul, devenit între timp Saint-Gilles după
Saint-Gilles (Belgia) () [Corola-website/Science/311702_a_313031]