KorAP: Find »[drukola/base=cafea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...799 >

19,955 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121

cuvinte, Olga simți că înnegurările de afară pătrunseseră deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex, dragule, vreau o explicație cât de cât, fie și lapidară, în fine o explicație... - Tocmai asta intenționez acum. Dar de ce stai în picioare? Și cafeaua!? - N-am nici un chef de cafea, sunt curioasă ce vrei să-mi spui... De ce a fost nevoie de atâta tergiversare! - Bineeee! Și Alex, simțind că situația se precipitase deja, începu fără o pregătire prealabilă: intenționam încă de săptămâna trecută să

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
afară pătrunseseră deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex, dragule, vreau o explicație cât de cât, fie și lapidară, în fine o explicație... - Tocmai asta intenționez acum. Dar de ce stai în picioare? Și cafeaua!? - N-am nici un chef de cafea, sunt curioasă ce vrei să-mi spui... De ce a fost nevoie de atâta tergiversare! - Bineeee! Și Alex, simțind că situația se precipitase deja, începu fără o pregătire prealabilă: intenționam încă de săptămâna trecută să te înștiințez că mă căsătoresc! - Ai

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718

am sunat la același Magazin Universal, de data aceasta la Serviciul de livrări la domiciliu, și am comandat un cărucior cu rotile, nu foarte modern, dar suficient pentru ce-mi trebuia mie. Nu am mai avut timp decât pentru o cafea, însă tot am câștigat câteva minute, căci nu a mai fost nevoie să mă îmbrac decât pe jumătate. Eram așa de mulțumit că am ajuns la timp, încât nici nu am mai băgat de seamă privirile înmărmurite ale portarului, liftierei

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
ne zăpăcim și nu mai suntem în stare să facem apelul. Fiecare ține pe hol o trusă de prim-ajutor și un ciomag. Dormim îmbrăcați și cu urechile ciulite. Un timp am stat împreună de veghe. Vecina din stânga a făcut cafea, eu am adus două platouri de sandviciuri. Am pălăvrăgit, am căscat și am adormit pe preșuri. Apoi am renunțat. De acum o să veghem cu rândul, noaptea nu se întâmplă niciodată nimic. Ieri mi s-a spus că s-au auzit

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
la vreun răspuns, pentru el cea mai tare dovadă de credință erau cei două mii de ani și cu asta nici un misionar nu putea concura. A doua zi, după primele raze de soare, nu mai avură timp decât să-și bea cafeaua. Dan o luă înainte și se grăbi spre centru. Piața urma să fie neîncăpătoare și nu voia în ruptul capului să piardă ceva. Probabil că va ține un speech și el trebuie să fie în față, să audă tot, să

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o cină de Crăciun. Timpul și-l petreceau jucând tot felul de jocuri sau discutând politică, apoi aria de interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
întoarseră către nou-venit. Se știa privit și asta îl făcu să se fâstâcească. Nu trebuia să dea nimic de bănuit, așa că nu întoarse capul tocmai pentru a nu continua situația penibilă în care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
nu continua situația penibilă în care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte planul, rece și calculat, nu trebuia să ezite nici o secundă. Sorbi și ultima picătură de cafea. Era prudent să se desprindă de bar și de gară, fără a lăsa vreo urmă a trecerii sale prin această zonă suspendată între un oraș obscur și un infinit plin de posibilități. Fusese oricum destul de periculoasă și această întârziere. Intră

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
pleca când dorea. Merita totuși să vadă lumina soarelui crescând din spatele gării, alungând din ce în ce mai departe trenul care îl așteptase o noapte întreagă pe contrasens.“ COȘMARUL În dimineața în care cei doi agenți au bătut la ușă, Vladimir tocmai își băuse cafeaua. Se trezise brusc, plin de sudoare și respirând greu, dintr un coșmar pe care îl suporta cu dificultate pentru că avea impresia că oricând putea deveni aievea. Dădu drumul la radio și se duse să deschidă. În secunda următoare simți răceala

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
viața altcuiva. Nu se putea gândi decât la banalitatea prin care se caracteriza propria viață. În timp ce i se scotocea prin bibliotecă, răsfoindu-i-se cărțile, colecțiile de reviste, albumele cu fotografii și vederi, Vladimir își mai turnă o ceașcă de cafea și așteptă cuminte să i se spună ce să facă. Portarul își încheie declarația și se retrase. Unul din agenți îi făcu semn să fie atent și începu interogatoriul. — Ce ai de declarat în favoarea ta? — Dar ce am făcut? — Nu

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
vă mai deranjez. Agentul se îndreptă spre ieșire. Îl salută respectuos pe Vladimir și ieși. În urma lui ușa se închise cu un zgomot surd, aparținând unei alte lumi, aflată între vis și realitate. Ca în fiecare dimineață, Vladimir își bău cafeaua citind ziarele, iar după câteva știri găsi într un chenar gros vestea morții sale. Erau amănunte despre întreaga execuție, dar nu se spunea nimic despre motivul pentru care se ajunsese până la sentința supremă. Zâmbi plin de ironie și împături ziarul

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
de zile, în care era nevoit să își trăiască condamnarea la moarte și executarea acesteia. De acum înainte va începe o viață nouă. Încercă să deschidă ochii. Știa deja ce avea de făcut întreaga zi, dar va începe cu o cafea și cu știrile de la radio. Se simțea vindecat, ca atunci când o simplă pastilă poate lua cea mai cumplită durere. Era în sfârșit eliberat de teama de a mai adormi, de vreme ce trăise cu adevărat în propriul coșmar. Realitatea devenită vis putea

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo era sicriul, așteptând cuminte. După un timp am fost nevoiți să ne întoarcem lângă unchiul în dormitor, așa, ca din datorie. Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea se simți puțin ocrotită și asta îi făcu bine; însă mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea se simți puțin ocrotită și asta îi făcu bine; însă mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede. Se mai opri un pic lângă cruce, dar nu ca să plângă acolo, ci ca să culeagă o așchie de lemn căzută lângă perete. Atunci unchiul a început să tușească, noi ne-am strâns mai

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
doar se umezeau în lumină. În aerul închis transpiram ca și el, iar ochii noștri se umezeau la fel ca și ai lui. Se apropia ora zece și nu știam ce să facem. La bucătărie, mătușa Aura spăla ceștile de cafea. Toți voiam să ne întoarcem la viața noastră de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122

și gestul ospitalier al mâinilor cu un zâmbet larg, deschis, primitor, ca o comerciantă de profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul și pentru a fi mai explicit, adăugă: - Nu, nu, vă mulțumim, zise Victor, am

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
pentru a mă apăra de eventualele vânturi rebele. Dar acum, fiindcă tot m-ai făcut curioasă, desfiră-ți toată povestea, deși să-ți spun sincer, n-am înțeles niciodată curiozitatea bolnăvicioasă a unora de a se uita până și în cafeaua pe care o bei dimineața. Bănuiesc că este o istorioară nostimă, nu!? - Am ținut, sinceră să fiu, să ți-o spun, ca o avertizare, dar uite că acum, deja îmi pare rău că am deschis subiectul... - Sper că n-o să

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
a avea continuitate!? - Și...!? spuse Ina, te rog să continui. - Din întâmplare, eram și eu în vizită la doamna Zoica, știi, doamna aceea de la fișier, care a ieșit la pensie anul trecut pe caz de boală... Mai bem câte o cafea, ne mai ghicește în cărți... Doamna Zoica e foarte drăguță și ospitalieră și are un dar de a povesti, tu, ceva de speriat; chiar lucrurilor banale știe să le dea culoare, și te face să le guști cu mare plăcere

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se

La marginea nopții by Constantin Clisu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

pui? Îndată, și-o să afli. Scoase punga de care vorbeam, o desfăcu ,și ,încet, cu ajutorul contrabandistului, așeză pachetele cu țigări, unul lângă altul, apoi, rând pe rând, până le făcu loc tuturor. Se întoarse. Opri la restaurant. Acolo comandă o cafea, un pahar cu vin alb, sec; se așeză la masă, iar când se înființă ospătara, îi făcu semn să se aplece nițel către punga mare, plină cu ceva. Uite ce doresc. Spune. Să mă ajuți să văd câte sarmale crude

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
mai e și ăsta? Nume. Așa mi se spune mai peste tot, prin rândurile celor cu care vin în contact. Dar de ce? Pentru că uneori sunt cam zgomotos. Bine, domnule. Taci din gură. Să luăm loc. Dorești să facem câte o cafea? Dacă este posibil, nu refuz. și timpul a trecut, până pe înserate, pe nesimțite. La un moment dat, ea întrebă: Ai unde să înnoptezi? Depinde. De ce întrebi? Dacă nu ai, te invit în rulotă. Mai discutăm, mai facem câte una, câte

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]