5,189 matches
-
devine preferata publicului, după 1990. Premiul Florei a fost inițiat de Frédéric Beigbeder în 1994, este oferit anual pentru lucrări literare deosebite. Filosofii Levinas și Sartre la cafenea Sartre efectiv locuia în cafenele. Acolo lucra și observa cetățenii Parisului. În Cafenele îi veneau ideile, avea nevoie de atmosferă și de decorul lor. Multe idei au fost verificate "pe viu" în dinamica unor discuții. Levinas, în schimb, nu agrea cafenelele. Nu a fost văzut șezând pe vreo terasa , ba chiar le critica
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Sartre efectiv locuia în cafenele. Acolo lucra și observa cetățenii Parisului. În Cafenele îi veneau ideile, avea nevoie de atmosferă și de decorul lor. Multe idei au fost verificate "pe viu" în dinamica unor discuții. Levinas, în schimb, nu agrea cafenelele. Nu a fost văzut șezând pe vreo terasa , ba chiar le critica sever ca fiind un loc "deschis, la nivelul străzii, care permite confort fără pic de responsabilitate. Oamenii nu vin să facă ceva , ei stau jos fără să fie
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
ore suplimentare denunțând sistemele totalitare. Este remarcabil faptul că ambii datorează inspirația ideilor aceluiași izvor: filosoful german Edmund Husserl. Husserl caută explicația concretului folosind gândirea și experiența. Cei doi, Sartre și Husserl se întâlnesc la începutul anilor 30 într-o... cafenea. Sartre este atenționat de un amic, Raymond Aron, că pe bar se află un pahar de sticlă și că filosoful Husserl va vorbi despre acest pahar și filosofia care îi confirmă existența. Sartre este cucerit instantaneu. În vederea lui obiectele și
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
obiectele și impenetrabilul lor constituie palpabilitatea lor ultimativă. Levinas nu are tangență cu aceste chestiuni și stări. Pe urmele lui Husserl, el caută concretul. Pentru el concretul este efectul aplicat de ceilalți, de mediul înconjurător. Acest efect nu funcționează în cafenele unde atmosfera este îmbibată de lipsa scopului și de un individualism agresiv. Levinas denunță cafeneaua ca fiind un ne-loc al ne-socialului, servind o societate fără solidaritate, o comunitate care caută o distracție superficială și atât. Și acum România
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
și stări. Pe urmele lui Husserl, el caută concretul. Pentru el concretul este efectul aplicat de ceilalți, de mediul înconjurător. Acest efect nu funcționează în cafenele unde atmosfera este îmbibată de lipsa scopului și de un individualism agresiv. Levinas denunță cafeneaua ca fiind un ne-loc al ne-socialului, servind o societate fără solidaritate, o comunitate care caută o distracție superficială și atât. Și acum România Potrivit unei legende, primul român care ar fi cunoscut cafeaua, undeva la începutul secolului al
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
cum să-l bea, l-a băut într-o clipă opărindu-și limba. Nu a trecut prea multă vreme până când românii din trecut au putut servi deja o cafea, prin zona băncii naționale de azi, unde s-a aflat prima cafenea atestată documentar prin anul 1667. Ea a fost deschisă de un fost ienicer pe nume Kara Hamie, în vremea lui Radu Leon, iar prăvălia lui a existat în preajma Hanului Șerban Vodă și implicit a curții domnești. 200 de ani mai
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
deschisă de un fost ienicer pe nume Kara Hamie, în vremea lui Radu Leon, iar prăvălia lui a existat în preajma Hanului Șerban Vodă și implicit a curții domnești. 200 de ani mai tarziu - pe la mijlocul secolului al XIX-lea au apărut cafenele moderene, celebre, multe dintre ele dispărând în ultima jumătate de secol XX. O cafenea serioasă, spunea Tudor Arghezi, face cât o universitate. Iar în perioada interbelică într-adevăr, nu pe băncile amfiteatrelor se descurcau sau (mai degrabă) se încurcau ițele
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
iar prăvălia lui a existat în preajma Hanului Șerban Vodă și implicit a curții domnești. 200 de ani mai tarziu - pe la mijlocul secolului al XIX-lea au apărut cafenele moderene, celebre, multe dintre ele dispărând în ultima jumătate de secol XX. O cafenea serioasă, spunea Tudor Arghezi, face cât o universitate. Iar în perioada interbelică într-adevăr, nu pe băncile amfiteatrelor se descurcau sau (mai degrabă) se încurcau ițele literaturii, ci în jurul unei cafele cu frișcă. Cafenelele din centrul Bucureștilor țineau loc de
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
ultima jumătate de secol XX. O cafenea serioasă, spunea Tudor Arghezi, face cât o universitate. Iar în perioada interbelică într-adevăr, nu pe băncile amfiteatrelor se descurcau sau (mai degrabă) se încurcau ițele literaturii, ci în jurul unei cafele cu frișcă. Cafenelele din centrul Bucureștilor țineau loc de catedră, birou, bibliotecă, salon și, de ce nu, dormitor, pentru micile moțăieli din timpul după-amiezei. Protipendada aci își făcea veacul, de dimineața până seara, sub ceruri aburinde de cafea, după cum spunea de data aceasta un
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
catedră, birou, bibliotecă, salon și, de ce nu, dormitor, pentru micile moțăieli din timpul după-amiezei. Protipendada aci își făcea veacul, de dimineața până seara, sub ceruri aburinde de cafea, după cum spunea de data aceasta un poet ceva mai contemporan. Capșa Capșa = cafenea, braserie și cofetărie a Bucureștiului. Între vestitele cafenele ale orașului după cea de-a doua jumătate a secolului al 19-lea se numărau Fialkowski, Kubler, High-Life, Cafe de la Paix, Cafe-braserie Corso, Terasa Oteteleșanu. Cafeneaua Capșa, situată la încrucișarea Căii Victoriei
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
pentru micile moțăieli din timpul după-amiezei. Protipendada aci își făcea veacul, de dimineața până seara, sub ceruri aburinde de cafea, după cum spunea de data aceasta un poet ceva mai contemporan. Capșa Capșa = cafenea, braserie și cofetărie a Bucureștiului. Între vestitele cafenele ale orașului după cea de-a doua jumătate a secolului al 19-lea se numărau Fialkowski, Kubler, High-Life, Cafe de la Paix, Cafe-braserie Corso, Terasa Oteteleșanu. Cafeneaua Capșa, situată la încrucișarea Căii Victoriei cu strada Edgar Quinet, a fost cea mai
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
poet ceva mai contemporan. Capșa Capșa = cafenea, braserie și cofetărie a Bucureștiului. Între vestitele cafenele ale orașului după cea de-a doua jumătate a secolului al 19-lea se numărau Fialkowski, Kubler, High-Life, Cafe de la Paix, Cafe-braserie Corso, Terasa Oteteleșanu. Cafeneaua Capșa, situată la încrucișarea Căii Victoriei cu strada Edgar Quinet, a fost cea mai faimoasă și a avut existența cea mai îndelungată, fiind frecventată de numeroase personalități, de la oameni politici ca Tache Ionescu, Dinu Brătianu, C. Argetoianu și I. G.
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Brezeanu, C. Nottara , pictori ca N. Tonitza și Th. Pallady, regizori, scriitori și ziariști, aceștia din urmă fiind cei mai fideli și mai semnificativi oaspeți ai localului. Boema literară a pătruns aici abia după Primul Război Mondial. Au trecut pragul cafenelei personalități celebre precum: Enrico Caruso, Ysaye, prinții Urusoff și Gorceacov, marele duce la Rusiei, Nicolae, împăratul Franz Joseph, tenorul Josef Schmidt, dansatoarea Jospehine Baker și mulți alții. Aici îl găseai, în fiecare dimineață, la orele 9.30 trecute fix, pe
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
că nu mai vorbesc cu tine. Fire-al dracului de cretin... Și pleacă repede. Când cotește pe Calea Victoriei, se uită pe fereastră, se oprește un moment și te amenință cu degetul sau cu bastonul: - Idiotule! Dar nu ține la supărare... Cafeneaua Capșa a fost un loc select, așa cum era și restaurantul propriu-zis, în care chelneri aduși de la Paris serveau în frac. S-a impus, spunea tot Arghezi, ca un "parlament universal", o universitate, o academie. Capșiștii nu erau, considera Liviu Rebreanu
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
fost un loc select, așa cum era și restaurantul propriu-zis, în care chelneri aduși de la Paris serveau în frac. S-a impus, spunea tot Arghezi, ca un "parlament universal", o universitate, o academie. Capșiștii nu erau, considera Liviu Rebreanu stâlpi de cafenea, fiindcă aici "se discută asupra ultimelor noutăți literare, se aduc manuscrise, fiind singurul mod de a ne întâlni. Cafeneaua are și atitudine critică, uneori mușcătoare. Cei care vorbesc de rău probabil nu pot înfrunta părerea confraților." N.Crevedia scria cu
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
a impus, spunea tot Arghezi, ca un "parlament universal", o universitate, o academie. Capșiștii nu erau, considera Liviu Rebreanu stâlpi de cafenea, fiindcă aici "se discută asupra ultimelor noutăți literare, se aduc manuscrise, fiind singurul mod de a ne întâlni. Cafeneaua are și atitudine critică, uneori mușcătoare. Cei care vorbesc de rău probabil nu pot înfrunta părerea confraților." N.Crevedia scria cu umor: „La Capșa, unde vin toți seniorii,/Local cu două mari despărțituri,/într-una se mănâncă prăjituri,/ în alta
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
era și locul de întâlnire a boemilor, chiar a unor personaje pitorești, cum a fost Stan Palanca, "regele șprițului." Dar, în primul rând, a fost un mediu de întâlniri creatoare exact ca la surorile sale din orașul Soare. Tot la cafenea scriitorii se înțepau de zor, pentru că orgoliile și rivalitățile creșteau direct proporțional cu cantitățile de cafea și de tutun consumate. Astfel, în momentul în care Minulescu i-a înștiințat pe ceilalți clienți ai Capșei că se născuse în același an
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
doua zi, în gazete: Ieri, a avut loc la Capșa o bătaie între prozatorul X și poetul Y iscată dintr-o discuție în contradictoriu. Combatanții au fost despărțiți de confrați, după un schimb violent de palme. Pe lângă scriitori, găseai în cafenele și personagii - pe Virgilică de pildă, nebunul Capșei, care pentru câțiva lei se transforma într-un destoinic mesager al înjurăturilor sau al farselor: Dacă ai chef să înjuri un scriitor, dar nu ai curaj să faci treaba personal, dă-i
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
ea, pândește un moment prielnic și deodată: Țoc ! Pe obraz. Dar treaba asta mi se pare că nu o mai face nici pentru un pol: a mâncat odată bătaie... Café Royal Nebuni sau excentrici găseai și la Corso sau Royal, cafenele rivale ale Capșei. Unul dintre aceștia, printre cei mai mari escroci de la sfârșitul perioadei interbelice, era Gross Cagero, cel care, pentru o consumație modestă de un șvarț și o țigară de foi, îi arunca chelnerului de la cafeneaua Royal o bancnotă
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Corso sau Royal, cafenele rivale ale Capșei. Unul dintre aceștia, printre cei mai mari escroci de la sfârșitul perioadei interbelice, era Gross Cagero, cel care, pentru o consumație modestă de un șvarț și o țigară de foi, îi arunca chelnerului de la cafeneaua Royal o bancnotă de 500, numită pe atunci „țărăncuță”, și făcea un scandal cumplit când bietul garçon îndrăznea să-i aducă restul. Cafeaua numită șvarț (era o băutură foarte apreciată de interbelici, a cărei formula s-a pierdut). Conform lui
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
măcinată mare și cicoare în cantități egale. Strecurată și reîncălzită, era servită la mese în cupe de metal, cu zahăr cubic și un pahar de apă rece. CORSO Cel mai bun șvarț se bea nu la Capșa, ci la Corso, cafenea deschisă de papa Finkelstein, frecventată la rândul ei de oameni cunoscuți ai lumii literare, ca Ion Vinea, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, dar și de Eliade, Cioran sau Țuțea. Cioran avea să facă mereu, la
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
ei de oameni cunoscuți ai lumii literare, ca Ion Vinea, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, dar și de Eliade, Cioran sau Țuțea. Cioran avea să facă mereu, la Paris, nostalgice referiri la raiul pierdut al cafenelei Corso, unde fusese introdus de Țuțea, prietenul pe care, mulți ani după ce părăsise țara, îl considera genial. Iată o amplă descriere a acestui local, dispărut in 1939: Luxosul local de pe Calea Victoriei, cu mesele încadrate în loji de catifea, sub o
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
a scriitorilor, plasată în fund, la stânga, făcea pandant cu o alta, situată de cealaltă parte a localului, care era masa ardelenilor. Aici, la această masă, trăgea totdeauna Petre Țuțea, și intrarea lui Cioran la Corso prin el s-a făcut. Cafeneaua lui papa Finkelstein a intrat și în literatură, apărând în romanul lui Mircea Eliade Întoarcerea din rai, ca loc de întâlnire al prietenilor lui Pavel Anicet, în care se desfășurau în fiecare joi discuții însuflețite de alcool și voie bună
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
de alcool și voie bună. Numai că întâlnirile, la acel Corso ficționalizat, aveau un corespondent în realitate, care a constituit de fapt sursa inițială de inspirație pentru Eliade: propriile sale întâlniri cu prietenii de generație înainte sau după conferințele Criterionului. Cafenelele Bucureștiului interbelic nu erau prin urmare doar locuri de reuniune, ci și locuri de comuniune a spiritelor. În ele, ca-ntr-un alambic când serios, când plin de umor, prindeau consistență ideile care aveau să schimbe literatura și scena culturală
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
scena culturală românească în genere. Aici viitorul, în aburii cafelei sau ai alcoolului și în fumul dens al țigărilor, prindea contururi în mod paradoxal din ce în ce mai clare: Pentru membrii „Criterionului”, simpozionul nu se încheia în sala „Fundației”. Ne adunam toți la cafeneaua „Corso”, unde ocupam un colț intreg, la etaj, și continuam discuția până după miezul nopții. De obicei, Dan Botta, care participa foarte rar la simpozioane, își exprima succint, dar necruțător impresiile, nu uita niciodată să ne amintească răspunderea pe care
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]