2,791 matches
-
Aerodromul de la Roșiorii de Vede, 28 iulie 1942. Stela Huțan și comandor aviator Gheorghe Firescu (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul Ziliștea-Buzău, "Septemvrie 1942. Punctul 4, Bücker-iștii". În centru, cu veston de culoare închisă, Stela Huțan (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul Ziliștea-Buzău, 1942. Camarazii de la școala de zbor. În centru, instructorul Stan Dănălache, flancat de soția sa (stânga, în alb) și de Stela Huțan. (arhiva Stela Huțan-Palade) Alupka, Crimeea, 16 iulie 1943. Parcul castelului Voronțov. "Scampolo (Stela) și Mariana" (arhiva Stela Huțan-Palade) Crimeea, 1943
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
putut manifesta dorința de a se reuni cu Reichul. Fasciștii erau preocupați de asemenea de implicațiile pe care le-ar fi avut implementarea politicilor antievreiești în schimbul câștigării de favoruri din partea regimului nazist. În 1938, Mussolini a încercat să-și determine camarazii să accepte emiterea unor legi antisemite, dar pentru moment decizia a fost amânată, dat fiind faptul că printre fasciști era și un număr de evrei, iar în rândurile populației italiene antisemitismul nu era un concept politic activ. Mussolini a încercat
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
după ce-om ajunge la Chambery. Nu mai am prea multă energie. Sunt mulțumită că altcineva hotărăște pentru mine. Ne îndreptăm spre un Peugeot 404, alb și mă prăbușesc fericită în pieile de oaie aruncate pe scaunele adînci. Alți doi camarazi ai bărbatului urcă în spate. Pe băiat îl cheamă Jackie, adică așa îl strigă colegii, n-am să aflu niciodată mai mult. Ca s-ajungem la Chambery trebuie să facem plinul. La miezul nopții, nu există decît o singură benzinărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
În subsolul de câțiva metri patrati, puțin mai mare decât celulă pe care o Împărțea cândva cu alti 100 de deținuți politici, locuiește astăzi ieșeanul Alexandru Tăcu. El cere acum ajutorul lui Ion Iliescu, presedintele României, pe care Îl consideră camaradul sau de dizidenta anticeaușistă. „Am fost dați afară din casă” Ce diferența există Între Jilava și cârciuma „La Matale?”, se Întreabă bădia Sandu. „Din Jilava ieșeai doar cu picioarele Înainte, dar de «La Mataleă ieși pe picioarele tale”. Sau aproximativ
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că fiul lui Tarquinius s-a lansat brusc în temerara cursă așa cum se întâmplă cu nebunii furioși, iar rămășagul pus suna mai degrabă a provocare decât a pariu (II, p. 40-41). Aquileus se întreabă de ce l-au apucat pandaliile pe camaradul lui, în timp ce Metellus nu-și dă seama dacă izbucnirile lui Sextus sunt ale unui descreierat sau ale unui om care se joacă cu soarta, nedumerire încercată încă de când vlăstarul regal a coborât cu mâinile goale în groapa panterelor (II, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de onoare ale reginei măturau cu trenele peronul gării! Mulțumindu-le gazdelor, își duse mâna la buzunar. N-au primit banii. Nu contează o farfurie mai mult sau mai puțin, dar dacă aveți o țigară..." Vai! nu fuma. Dacă și camarazilor dumneavoastră le place peștele, aduceți-vă aminte de noi, domnule comandant." S-a grăbit să le promită. "Și nu uitați să veniți după icre negre mâine seară, după ce vă terminați serviciul pe zonă." Voiau să spună că și fără, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te îmbrățișez mult, auzi?" Și generalul îi răspunde cu o voce, după părerea mea, schimbată, ca și când i s-ar fi pus un nod în gât: Da, aud, poartă-te bine și, dacă ai nevoie de ceva, dă-mi un semn!" Camarazii se bucură să-l revadă. Îl tachinează pe tema amorurilor abandonate ispitelor capitalei, dar prea des le achită nota de plată ca bucuria lor să nu fie sinceră. Atmosfera e destinsă și locotenentul capătă iar curaj. N-o fi dracul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
des le achită nota de plată ca bucuria lor să nu fie sinceră. Atmosfera e destinsă și locotenentul capătă iar curaj. N-o fi dracul atât de negru pe cât pretinde comandantul. Cum nu vrea să-și contrazică reputația, își anunță camarazii că are o surpriză, pentru seara asta chiar. "Ce, ce, ce?" Dacă vă zic că e o surpriză!" Nici Ion, solicitat de cei mai insistenți să le vândă pontul, nu e la curent. Nimic de făcut, trebuie să aștepte seara
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dacă e dezlegat. În dimineața următoare, niciun reflex de foc pe vreo fereastră întredeschisă, oricare ar fi fost ea; de altminteri, erau toate închise, cu storurile lăsate. Seara următoare, locotenentul și-a petrecut-o la Cetatea Albă, antrenat de niște camarazi care descoperiseră câteva cârciumi deochiate cât cuprinde, unde cântau tarafuri de țigani. Doar peste două zile, întorcându-se acasă după-amiaza devreme, își spuse că putea face eventual un tur de plajă înainte de a se culca (devreme!). La vilă nu a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o fi), spre poștă. Din fericire, nu numai că era deschisă, dar un tânăr, într-o haină ponosită și cu vioara sub braț, se prezentă după el la ghișeu. Crezându-l funcționar acolo, locotenentul hotărî să-l abordeze. Unii dintre camarazii lui făceau parte din speța căreia îi place ca un lăutar să le cânte, la un chef, romanțe la ureche. Așteptă afară, lângă cal: "Cântați la vioară, văd, domnule." Ca amator, răspunse tânărul, vizibil mulțumit să stea la taclale. Am
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
parcă ireale. E și ăsta unul dintre farmecele Bugazului. Asta locotenentul remarcase deja și nu-i displăcea. Nici la frumusețea peisajului nu rămânea nepăsător, doar că îi era teamă de singurătatea lungilor seri de iarnă ce vor veni. Ieșirile cu camarazii, sfârșind cel mai des cu chefuri monstre, nu ar fi, în niciun caz, suficiente să i le umple, mai ales dacă o femeie frumoasă nu vine să-și vâre nasul ici-colo. Dar învățătorul spunea lucruri interesante, era plăcut să-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Îi luă mâinile: "Să nu vă fie frică de nimic, doamnă Segal, de nimic. N-o să vi se întâmple nimic, mă întorc cât de repede pot!" Vorbe, își dădea seama, dar ce altceva să facă? Ieșind împreună din biroul căpitanului, camaradul Vernea îi spuse: "Chiar dacă nu sunt de semnalat deocamdată incidente, se apropie de noi, Aldan. După Polonia, e rândul nostru!" Se despărțiră îndesându-și chipiele pe capetele înfierbântate ca niște oale sub presiune. Locotenentul își petrecu noapte, bătând cu pasul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își cerea cafeaua cu voce joasă, închidea cu grijă ușile, îl punea pe Ion să aducă pește, fructe, icre negre și tot ce se găsea mai bun prin împrejurimi. Se simțea vinovat, oricum, nu complet inocent. Poate că unii dintre camarazii lui, mai frecați cu politica, știau mai mult, dar nu vedea care dintre ei s-ar putea dovedi sensibil la acest soi de nenorocire. Vernea, poate? Un băiat fin și cultivat, discutau des despre muzică. Într-o dimineață, soarele își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
facă să crape de foame pe toate trei, Nastia, Motea și ea. Seara își încuia cu cheia "atelierul" și ascundea sub pernă materialele clientelor, de frică să nu i se fure cât dormea. Locotenentul amâna cât putea ora întoarcerii acasă. Camarazii lui descoperiseră un han spre interiorul ținutului și își petrecea serile libere ascultându-le bancurile care nu-l mai amuzau și bând vreo poșircă ce-i provoca migrene. Involuntar, intra în pielea unui soț care preferă să-și treacă timpul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza vuietului mării, ca o amenințare perpetuu amânată, era totală. Adormea la loc și visul începea iar. Într-o seară, într-o cârciumă din Cetatea Albă, un camarad care băuse mai puțin îl luă deoparte: "Ce nu-ți merge bine, Aldan?" Era Cozmescu, unul dintre aceia cu care nu schimba de obicei decât fraze banale sau de serviciu. Avea o față lată, de țăran, și se ținea prost
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sat, cum spune comisarul, stau toți cu un ochi spre Vecin, bosiacii ăștia. Păcat că n-au putut fi prinși vii, ca să verse tot ce aveau în burtă. La restaurantul gării, unde s-a dus seara, locotenentul dădu peste câțiva camarazi, care jucau cărți vorbind și râzând foarte tare. Fumul țigărilor împuțea aerul. Unul, care nu era în mână, se oferi să-i cedeze locul, dar îl refuză. Grigore îi aduse o țuică și o felie de pâine prăjită cu icre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îl refuză. Grigore îi aduse o țuică și o felie de pâine prăjită cu icre negre, pe care o mâncă sprijinindu-se de tejghea, și se și pregătea să plece din local, pentru prima oară iritat de vulgaritatea și nepăsarea camarazilor lui, când un val de aer rece mătură încăperea, împrospătând aerul. Era Hector care dăduse ușa de perete și, după obiceiul lui, îi salută pe toți, în dreapta și stânga, dând din coadă. "Stăpânul tău nu e aici, îi spuse Grigore
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
masca bătrânului ce va fi într-o zi, nu foarte depărtată, când echilibrul subtil dintre trăsăturile bărbătești și ridurile propriu-zise se va rupe. Dar încă nu a ajuns acolo, zâmbește convins că "tinerele generații" nu văd în el decât un camarad cu ceva mai multă experiență și îl "înțeleg". Căutându-și cheia în buzunar, găsește moneda dată de chelner. La dracu, și Maria-Tereza? A uitat să-i dea moneda înapoi. Asta-i acum, or să se mai vadă. Deschide ușa. Oglinda
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
această dominație. De altfel, anumite inițiative ale beligeranților au încurajat aceste speranțe. Numai India a furnizat britanicilor aproape un milion de oameni, iar coloniile și protectoratele franceze cam tot atît, dintre care aproape 700.000 de soldați. În urma contactelor cu camarazii lor de luptă, sau cu sindicaliștii pentru cei folosiți în industriile de război, indienii s-au întors acasă cu idei noi împrumutate de la colonizatorii înșiși. Fie că este vorba despre "dreptul popoarelor la autodeterminare" în numele căreia occidentalii au luptat și au
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ca șef suprem al armatei. El numește și revocă miniștrii care nu sînt decît simpli executanți și poate legifera prin decret-lege fără control parlamentar. Mussolini este asistat de Marele Consiliu al Fascismului care adună în jurul său, pe lîngă foștii săi camarazi, miniștrii și cîțiva înalți funcționari. Partidul unic are drept misiune înregimentarea și supravegherea populației, mobilizarea permanentă a acesteia în serviciul regimului răspîndind în rîndurile sale cuvintele de ordine ale puterii care veghează la aplicarea lor. El participă la menținerea ordinii
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a le conferi piloților o aură de putere și glorie. MIG-urile inamice apar brusc și după o luptă aeriană rituală, unul dintre piloții americani, Cougar, pierde controlul și Maverick trebuie să-și riște viața pentru a-l escorta pe camaradul său năucit înapoi la portavionul bază. Cougar decide să abandoneze unitatea și își pierde statutul de "trăgător de elită", nemaifiind acceptat la școala de elită. Pentru Maverick, în schimb, și pentru copilotul Goose, aceasta e șansa de a se afirma
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să fie eliberați din Văcărești. De îndată ce s-a răspândit știrea liberării, grupuri de oameni din toate stările sociale au început să pornească, care pe sus, care pe jos, spre Văcărești. Ziua era frumoasă și câmpul înverzit. Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare. După o destul de lungă așteptare - până ce au fost îndeplinite toate formalitățile - poarta Văcăreștilor e deschisă și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
directorul general al teatrului național] Regimul se mai distingea prin două activități: una la Comună, cealaltă la Teatrul Național. La Teatrul Național, Caragiali călcase cu piciorul stâng. Caracterul său autoritar, cât și lipsa de autoritate - fiindcă fusese prea mult timp camaradul pe picior de egalitate cu cei mai mulți dintre actori - i-a creat repede o atmosferă de nesusținut. Cei mai de seamă actori: Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, C. Nottara etc. părăsesc Teatrul și, în curând, Caragiali se vede redus numai la comici
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lasă o avere de mai multe milioane; printre moștenitori se afla și mama lui Caragiali. După multe tribulațiuni, procese și tratative, Caragiali izbutește să dobândească o parte din această moștenire atât de însemnată. În privința acestei moșteniri, o anecdotă: Printre alți camarazi de petreceri, Caragiali avea și pe un viorist din orchestra Teatrului Național, numit Drăgoescu. Acest Drăgoescu plătise de atâtea ori șprițurile lui Caragiale, și-i împrumutase, nu o dată, tradiționala piesă de 5 lei pentru ca să aibă a doua zi ce mânca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cam fantasc, n-avea destul simț practic, de aceea îi lipsea darul de a putea administra. Cum a venit la Teatru a voit să impună tutulor actorilor o disciplină riguroasă care era jicnitoare pentru atâți actori cari, până ieri, erau camarazi pe picior de egalitate cu noul director. Apoi au mai fost și alte incidente de ordin sentimental. Dintre actorii de valoare nu mai erau în teatru decât ștefan 230 addenda Iulian, Iancu Petrescu și încă vreo doi. Trupa Teatrului Național
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]