6,140 matches
-
mult. Dar știam exact ce-aveam de făcut. Mai întâi, aveam să-mi schimb hainele. Apoi aveam să mă milogesc, să fur sau să împrumut o grămadă de bani, după care aveam să ies în oraș și să cumpăr un camion de droguri și să le iau pe toate. Și după asta aveam să mă simt bine. Am intrat împleticindu-mă în dormitor și am trântit ușa cu putere, ca să nu mai aud vocea isterică a maică-mii. Perdelele erau trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chiar și într-o dimineață de luni -, iar clasa se liniști și începu să mediteze la soarta grea a fermierilor, timp în care Wilt rămase cu privirea ațintită pe fereastră, absorbit de un spectacol dramatic mai apropiat în timp. Un camion cu o betonieră rotativă plină cu beton lichid sosise pe șantier și acum dădea încet cu spatele înspre pătratul de furnir. Se opri. Urmă o așteptare agonizantă, timp în care șoferul se dădu jos din cabină și își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de furnir. Se opri. Urmă o așteptare agonizantă, timp în care șoferul se dădu jos din cabină și își aprinse o țigară. Un alt bărbat - în mod clar șeful de echipă - ieși dintr-o baracă de lemn, se învârti pe lângă camion și brusc întreg grupul se adună în jurul puțului. Wilt sări de la catedră și se duse la fereastră. De ce dracu’ nu-și vedeau mai departe de treabă?! în cele din urmă șoferul reveni în cabina camionului și doi bărbați dădură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de lemn, se învârti pe lângă camion și brusc întreg grupul se adună în jurul puțului. Wilt sări de la catedră și se duse la fereastră. De ce dracu’ nu-și vedeau mai departe de treabă?! în cele din urmă șoferul reveni în cabina camionului și doi bărbați dădură la o parte placa de furnir. Șeful de echipă făcea semne, dirijându-l pe șofer. Jgheabul de scurgere pentru ciment a fost și el fixat în poziția adecvată. Un alt semnal de la șeful de echipă. Containerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși, în fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși, în fotolii, își consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia încremenită, indiferentă, ca totdeauna. Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă, domnule Dunkel-Brigtman. Ce preferi: arestarea în urma acuzației de fraudă sau existența pașnică de patron de anticariat? Gândește-te bine. Gordon și cu mine ne întoarcem mâine, cu un camion și o echipă de cărători. Nu ne ia mai mult de două ore, pe urmă ai scăpat de noi pentru totdeauna. Dacă încerci să ne împiedici, pun mâna pe telefon și sun la poliție. Tu decizi, Harry. Viața sau moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trecutul nu tocmai imaculat al lui Harry. Nu m-am obosit să îi luminez. N-ar fi avut nici un sens. Singurul lucru care avea sens era să pun mâna imediat pe telefon și să mă asigur că, în dimineața următoare, camionul nu avea să își facă apariția în fața anticariatului. Dryer și iubitul lui îl omorâseră pe Harry, dar n-aveam de gând să-i las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simplu. N-o să-ți răpească decât un minut. Ce lucru? — Să suni la firma de mutări pe care ai angajat-o pentru mâine și să anulezi comanda. Spune-le că te-ai răzgândit și că nu mai ai nevoie de camion. Și de ce-aș face-o? — Pentru că aranjamentul s-a întors împotriva ta, Gordon. Toată povestea a explodat la cinci minute după ce ați ieșit din anticariatul lui Harry. — Cum adică? — Harry e mort. — Ce? — Harry e mort. A luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
m-am îndreptat spre scările avionului, fără să-mi dau seama că Mike rămăsese în carlingă să termine cu niște hârtii. Am mers pe rampă, purtând geaca galben-fosforescent pentru vizibilitate, ca nu cumva să mă lovească vreun avion sau un camion. Și sunt sigură că o lacrimă sau două mi-au alunecat pe obraz în timp ce mă gândeam ce naiba o să fac tot restul serii. Dar, din fericire, a venit Mike înainte să apară alte lacrimi. Dacă nu ar fi făcut-o, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că primul cititor, deloc binevoitor, al textelor mele puse în rețea era chiar Portia. Ce-i aia hirsută? aud un glas din cutia PC-ului. Femininul de la hirsut, adică încâlcit, neîngrijit... Și tu crezi că nenea ăla care vine cu camionul de Frutti Fresh știe? Până să-i explic că, dacă nu știe, nenea ăla poate să-nvețe sau, dacă nu vrea să-nvețe, atunci nu mai citește, naibii, articole de politică externă, ci ia ziarul pentru Horoscop, până să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-a ridicat pe Zina cu toată trupa să-i scoată din Capitală, cartierul s-a trezit în huruitul și vibrația camioanelor, buldozerelor, ca într-un film de război (spun asta fiindcă generația mea n-a văzut totuși nici un război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane au ambalat motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
huruitul și vibrația camioanelor, buldozerelor, ca într-un film de război (spun asta fiindcă generația mea n-a văzut totuși nici un război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane au ambalat motoarele, umplând aerul tare cu mirosul de motorină, până și-au strâns circarii sacii, instrumentele muzicale, corturile, cergile, coliviile. De fapt eu știam tot, de la nouă dimineața când am primit telefonul la birou: Alo, domnu’ Lavric? Să trăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nedreptatea, cu japonezii, cu imperialiști și dușmani deopotrivă.” „O perspectivă asupra vieții noastre” a fost un strigăt puternic. Această reprezentație, s-a zis, a făcut picioare și și-a croit drum spre Yenan, în peștera lui Mao, în patul lui. Camionul vechi în care se află geme ca un animal pe moarte. Acoperită de praf roșcat, fata din Shanghai are moralul ridicat. După o călătorie de trei zile, tocmai a trecut de Xian, poarta spre teritoriul roșu. Își fac intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de vreme. Una dintre mașini are scris pe ea Asistență medicală de urgență - În ajutorul vieții. Asociația muncitorilor chinezi din New York. Este mașina lui Mao Zedong. În viitor, momentul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
viitor, momentul următor va fi discutat ca o clipă de semnificație istorică. S-au adoptat păreri și interpretări diverse. Unii spun că Mao a ieșit din căsuța de întrunire și a urcat în mașina lui, în timp ce Ping se urca în camion - nu s-au văzut. Alții zic că Lan Ping i-a urmărit cu privirea pe liderii care ieșeau unul câte unul și i s-a părut că stiloul pe care fiecare îl avea în buzunarul de la piept era caraghios - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din nou privirea a fost fermecat de frumusețea ei - dragoste la prima vedere. În versiunea doamnei Mao, toată lumea vine să o salute călduros. Adevărul e că nu vine nimeni. Nimeni nu salută pe nimeni. Fata din Shanghai se urcă în camion, se așază într-un loc confortabil și așteaptă plecarea camionului. Îi vede pe bărbați ieșind din casă. Știe că sunt oameni importanți, dar nu știe care dintre ei e Mao, și nici nu se așteaptă să-l întâlnească. Abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la prima vedere. În versiunea doamnei Mao, toată lumea vine să o salute călduros. Adevărul e că nu vine nimeni. Nimeni nu salută pe nimeni. Fata din Shanghai se urcă în camion, se așază într-un loc confortabil și așteaptă plecarea camionului. Îi vede pe bărbați ieșind din casă. Știe că sunt oameni importanți, dar nu știe care dintre ei e Mao, și nici nu se așteaptă să-l întâlnească. Abia când camionul s-a pus în mișcare - abia când îl aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se așază într-un loc confortabil și așteaptă plecarea camionului. Îi vede pe bărbați ieșind din casă. Știe că sunt oameni importanți, dar nu știe care dintre ei e Mao, și nici nu se așteaptă să-l întâlnească. Abia când camionul s-a pus în mișcare - abia când îl aude din greșeală pe Wang șoptindu-i nevestei Uite, el e! El e Mao! - abia atunci acordă atenție. Și-a încrușișat drumul cu el, dar l-a ratat. Cel mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o lovea pe țeastă. Apoi se auzi zgomot de pași. Era santinela de serviciu. Mersul cu pași mari se opri din cauza unui strigăt. Căzu ceva. Vreo sacoșă grea. Garda dădu fuga. Apoi se auziră doi bărbați vorbind. Un șofer de camion, care se afla acolo ca să livreze pește viu. Santinela îi spuse că a nimerit greșit locul. Șoferul îl întrebă încotro să o ia ca să ajungă la intrarea principală a bucătăriei. Garda îi răspuse într-un dialect puternic de Shan-dong. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]