2,115 matches
-
de țesuturile periferice corelându-se negativ cu masa adipocitelor intraabdominale. Explicația constă în particularitățile metabolice ale adipozității centrale (vezi tipurile de țesut adipos). Adițional, pacienții cu obezitate centrală au un număr crescut de fibre musculare albe cu un număr scăzut de capilare în mușchiul scheletic (21). O serie de factori au fost propuși pentru a explică relația obezitate-insulinorezistență, printre aceștia aflându-se AGL, TNFα, IL-6, leptina, adiponectina etc. a. Acizii grași liberi (AGL) Insuliorezistența în mușchiul scheletic. Randle și colab. au fost
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
Accidentele vasculare cerebrale la pacienții cu diabet zaharat 1. Introducere Boala cerebrovasculară presupune orice anomalie a creierului indusă de un proces patologic al vaselor sanguine: artere, arteriole, capilare, vene sau sinusuri. În vase modificările patologice iau forma ocluziei prin tromb sau embol, sau a rupturii vaselor, rezultând doua procese fiziopatologice: ischemia, cu sau fără infarct cerebral, și hemoragia (1). În populația generală, bolile cerebrovasculare reprezintă a treia cauză
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
maladiile cutanate propriu-zise, cât și într-un număr mare de afecțiuni ale organelor interne cu răsunet asupra pielii. Spre exemplu paloarea pielii se constată în sindroamele anemice, în mixedem (prin infiltrarea tegumentelor cu mucopolizaharide), în hipogonadism (prin slaba dezvoltare a capilarelor din derm), dar pot exista și palori tranzitorii, cum se întâmplă în toate condițiile, ce evoluează cu debaclu de catecolamine în sângele circulant, precum și palori cosmetice date de folosirea unor farduri. · Roșeața anormală a pielii se datorează dilatației vaselor cutanate
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
52]. În cazul leziunilor endobronșice se practică rezecții în funcșie de topografia tumorii - lobectomii și/sau procedee bronhoplastice sau bronhoanastomoze - deoarece aceste tumori prezintă potențial malign scăzut [2, 151]. Hemangiopericitomul Este o tumoră rară de tip vascular alcătuită din pericite capilare; nu este proprie plămânului și poate fi benignă sau malignă. Hemangiopericitomul pulmonar poate să apară la orice vârstă și poate prezenta dimensiuni variate. Jumătate din pacienți prezintă simptomatologie: hemoptizii, dispnee și dureri toracice [40, 152], Histologic tumora se caracterizează prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
benignă ce aparține grupului de pseudotumori inflamatorii descrise mai sus. Polipul fibros și papilomul scuamos Polipul fibros poate fi unic sau multiplu. Se consideră că se dezvoltă datorită unui proces inflamator cronic. Este format dintr-un ax conjunctiv (țesut conjunctiv, capilare și infiltrat celular de limfocite și eozinofile) acoperit de epiteliu cilindric ciliat, eventual cu arii de metaplazie epitelială. Sunt tumori benigne. Papilomul scuamos solitar este o tumoră benignă a epiteliului. Apare de obicei la adulți, rareori este multiplu. Apare mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
secția de Terapie Intensivă, urmărindu-se următorii parametri: respiratori (frecvența respiratorie, concentrația oxigenului și bioxidului de carbon în sângele arterial, saturația în oxigen a sângelui arterial), hemodinamici (alura ventriculară, frecvența pulsului radial, tensiunea arterială sistemică, presiunea venoasă centrală, presiunea în capilarul pulmonar, traseul electrocardiogramei), constantele biologice, temperatura, diureza, aspirația gastrică, tranzitul intestinal, drenajul abdominal sau pleural. Ca obiective terapeutice în secția de ATI pot fi enumerate: reechilibrarea volemică, hidro-electrolitică, acido-bazică și metabolică; tratamentul infecției; prevenirea insuficienței cardio-respiratorii; prevenirea insuficienței hepatice și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
o zonă îngustă. 4. Electroforeza bidimensională A doua migrare se face în LSS sau DSS. 5. Electroforeza capilară (EC) Migrarea se face în tub capilar de silice topită, umplut cu o fază conducătoare de electroliți sau cu un gel. Capetele capilarelor se introduc în două bacuri conținând o soluție apoasă de electrolit. Diferențele de potențial de circa 30 kV sunt furnizate de o sursă de alimentare. Electrozii din platină se introduc în cele două bacuri. La un pH=3, peretele capilarei
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
sursă de alimentare. Electrozii din platină se introduc în cele două bacuri. La un pH=3, peretele capilarei de silice se încarcă negativ determinând acumularea de sarcini pozitive la suprafața electrolitului. Se formează un flux electroosmotic în direcția catodului. Componente: capilar, electrolit tampon, electrozi, sursă de voltaj înalt, detector UV, instrument de măsurare. Mediul de migrare: electroliți tampon sau gel impregnat cu o asemenea soluție. Soluției i se pot adăuga: - solvenți organici: acetonitril; - agenți tensioactivi: LSS, SDS; - ciclodextrine; - agenți complexanți, chelatizanți
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
câmp electric al cărui gradient de potențial E este de un volt/metru. Gradientul de potențial este determinat de intensitatea i a curentului (în amperi), raportată la conductibilitatea specifică γ a soluției și aria secțiunii A. Separarea electroforetică a chiralilor Capilar electroforeza este o variantă a electroforezei frontale, care se utilizează pentru separarea chiralilor. Izomerii D și L pot fi separați cu ajutorul ciclodextrinelor. În anumit caz, izomerul D formează un complex stabil cu ciclodextrina. Izomerul D se separă de izomerul L
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond Vieussens, din Montpellier, descrie stenoza mitrală și insuficiența aortică. În 1661 Malpighi descrie capilarele stabilind pentru prima dată legătura între artere și vene, pentru ca un secol mai târziu Scarpa să ilustreze inervația cordului. În secolul al XVIII-lea, Morgagni descrie hipertrofia și dilatarea cardiacă, și prezintă o serie de cazuri cu stenoză aortică congenitală
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
2005); Celule stem hematopoetice proliferează la 9 zile, sunt izolate în măduva osoasă, timp de o săptămână proliferează, apoi se diferențiază. * Dezvoltarea vaselor cardiace Modificări, restructurări majore au loc și în timpul dezvoltării precoce a circulației, când apar și dispar anastomoze, capilarele fuzionează și dau naștere arterelor și venelor. Tunica medie a vaselor se dezvoltă după edificarea matricii vasculare stabile. Diferențierea tunicii medii a aortei începe în aceea parte unde sunt conectate vasele majore. Tunica medie a arcurilor aortice embrionice arteriale, cu excepția
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
șansele de vindecare cresc. Severino realizează traheotomia (1610); Aselli descoperă vasele limfatice și descrie al doilea sistem circulator, limfatic (1622); vestitul William Harvey, descoperă circulația sângelui (mica + marea circulație sanguină, 1628), Bartholin pune în evidență ganglionii limfatici (1655); Malpighi descrie capilarele (1661) și după patru ani descoperă globulele roșii. De Graaf descoperă foliculul ovarian (1673); după un an, naturalistul optician, Nicolaus Hartsoecker izolează spermatozoidul; în 1673 Leeuwenhoek descrie globulele roșii la om, și în 1683 descrie microbii; J. B. Denis realizează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
traversând plămânii până la urechiușa stângă și, de aici prin ventriculul stâng, în aortă și în toate arterele îndepărtându-se de inimă, apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power, la microscop, în 1649. Este vorba de rețeaua capilarelor, pe care o redescoperă și Malpighi, în 1661 în plămânii batracienilor, renegându-și opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power, la microscop, în 1649. Este vorba de rețeaua capilarelor, pe care o redescoperă și Malpighi, în 1661 în plămânii batracienilor, renegându-și opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey precizează că sângele asigură echilibrul termic al organismului ca și hrănirea acestuia. Unde sângele este absent apare necroza. Savantul introduce pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cerebra anatome“ și „Nervorum descriptio et usus“. Olandezul Van Leeuwenhoek (1632 - 1723) cu un microscop realizat de el, descrie globulele roșii ca pe niște „corpusculi“ și identifică anastomozele capilare, pe care Harvey, printr-o intuiție genială, le interpretase ca porozități. Capilarele sunt apoi confirmate de Henri Power (1649) și interpretate ca mijloace de comunicare între artere și vene. Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e nevoit, după 1661, să-l confirme
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mijloace de comunicare între artere și vene. Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e nevoit, după 1661, să-l confirme, descoperind la batraciene, cu ajutorul unei lupe microscop, eritrocitele circulând prin capilarele pulmonare. Dar Malpighi, autor al Discursului anatomic al structurii viscerelor, apărută la Paris (1683) nu se ocupă numai de studierea plămânilor ci și de țesuturile rinichilor, dermului, ficatului, contribuind substanțial la dezvoltarea histologiei comparate (animală și vegetală). Tot el scrie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sale asupra sucului gastric nu ajunge să izoleze și enzimele. Prin fecundații artificiale pe câini Spallanzani arată că în procreere ovulul și spermatozoidul sunt condiții sine qua non. El respinge teoria generației spontanee. Tot experimental arată că sângele ajunge în capilare grație pulsului cardiac, că moartea prin asfixiere nu se datorează unei tulburări de circulație sanguină ci unei defecțiuni de oxigenare, față de care sistemul nervos reacționează prompt. Spallanzani confirmă transpirația și respirația cutanee descrise de Lavoisier. Fiziologia respirației ca și patologia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cercetările sale de amploare reprezentând piatra de temelie a histologiei, care se ocupă cu studiul țesuturilor, au avut un puternic impact asupra altor domenii cum ar fi botanica, zoologia și embriologia. Cea mai cunoscută descoperire a sa au constituit-o capilarele sanguine, în 1661. Aceasta a evidențiat elementul care lipsea din teoria circulației sângelui a lui William Harvey, arătând cum sunt conectate sistemele arterial și venos. Echipat cu un microscop, Malpighi a făcut primele studii aprofundate asupra măduvei spinării, rinichilor, splinei
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
picnometrului, un vas de sticlă cu volum exact determinat. Mod de lucru Se cântărește picnometrul perfect curat și uscat la balanța analitică și se notează masa m 1 . Se umple picnometrul cu lichid de măsurat iar prin fixarea capacului cu capilar se ajustează volumul la valoarea exact cunoscută. Se șterge cu atenție picnometru plin până când este uscat la exterior și se cântărește din nou la balanța analitică, notându-se masa m 2 . Prin diferență între cele două valori dse determină masa
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
apă și gumă arabică sau gelatină) la aceiași temperatură. Vâscozitatea mediilor de dispersie se poate determina cu ajutorul viscozimetrului Ostwald iar densitatea mediilor cu ajutorul picnometrului. Determinarea vâscozității cu vâscozimetrul Ostwald se realizează măsurând timpul în care lichidul de analizat curge prin capilar față de timpul în care curge etalonul de viscozitate cunoscută. Picnometrul (de la grecescul Puknos = dens) este un dispozitiv compus dintr-un balon la care este atașat un dop din sticlă cu un orificiu (un capilar) prin care este eliberat surplusul de
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
care lichidul de analizat curge prin capilar față de timpul în care curge etalonul de viscozitate cunoscută. Picnometrul (de la grecescul Puknos = dens) este un dispozitiv compus dintr-un balon la care este atașat un dop din sticlă cu un orificiu (un capilar) prin care este eliberat surplusul de lichid, astfel încât se poat edetermina cu acuratețe volumul acestuia. Densitatea se determină cântărind un lichid de volum exact din picnometru. Materiale și ustensile 1. Vâscozimetru Ostwald; 2. Picnometru; 3. Termostat; 4. Termometru; 5. Cronometru
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
al microcirculației 113 14.5. Aspecte circulatorii specifice teritoriului vascular 115 14.5.1. Circulația coronară 115 14.5.2. Circulația cutanată 116 14.5.3. Circulația cerebrală 117 14.6. Circulația capilară 118 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor 118 14.6.2. Curgerea sângelui in capilare 119 14.6.3. Transferul de substanță prin peretele capilarelor 121 15. Circulația venoasă 128 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor 129 15.2. Caracterele circulației venoase 131 15.3. Presiunea venoasă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
teritoriului vascular 115 14.5.1. Circulația coronară 115 14.5.2. Circulația cutanată 116 14.5.3. Circulația cerebrală 117 14.6. Circulația capilară 118 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor 118 14.6.2. Curgerea sângelui in capilare 119 14.6.3. Transferul de substanță prin peretele capilarelor 121 15. Circulația venoasă 128 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor 129 15.2. Caracterele circulației venoase 131 15.3. Presiunea venoasă 132 15.4. Factori ce determină și influențează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
5.2. Circulația cutanată 116 14.5.3. Circulația cerebrală 117 14.6. Circulația capilară 118 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor 118 14.6.2. Curgerea sângelui in capilare 119 14.6.3. Transferul de substanță prin peretele capilarelor 121 15. Circulația venoasă 128 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor 129 15.2. Caracterele circulației venoase 131 15.3. Presiunea venoasă 132 15.4. Factori ce determină și influențează circulația venoasă 133 16. Circulația limfatică 134 16.1. Capilarele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
capilarelor 121 15. Circulația venoasă 128 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor 129 15.2. Caracterele circulației venoase 131 15.3. Presiunea venoasă 132 15.4. Factori ce determină și influențează circulația venoasă 133 16. Circulația limfatică 134 16.1. Capilarele și vasele limfatice 135 16.2. Formarea limfei 135 16.3. Factori determinanți ai circulației limfatice 136 16.4. Rolul circulației limfatice 137 FIZIOLOGIA RESPIRATIEI I. L. Serban, D. N. Serban 17. Introducere în fiziologia respirației 138 18. Ventilația alveolară 138
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]