2,847 matches
-
o frunte lată, dar pot să ascund asta purtând bretonul lung. Îmi admir gura mare și buzele pline și frumoase. Bruce Îmi admiră mereu buzele, nasul meu mic și ochii mei mari și căprui. Scot niște pantofi albaștri ca de catifea din fundul dulapului. Mă gândesc tot timpul la Bruce, la cum ne jucăm unul cu celălalt, jocurile astea cu certatul și Împăcatul, la faptul că micile noastre despărțiri sunt un mod de a ne tachina reciproc, care nu ne fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îți poate aduce satisfacții. Abia dădusem pe gât ultimul strop de cafea când Îl ginesc pe Ocky În oglinda retrovizoare, vine Înspre apartament cu o pipiță. Sunt absorbiți unul de altul. Puțoi deșănțat. Domnul Ockenden poartă ostentativ o jachetă de catifea reiată bleumarin căptușită cu blană și o pereche de blugi. Are cam unu șapteșcinci-unu șapteșapte, cu un păr blond frapant și trăsături ușor feminine. Prietena lui e o pizdoasă zveltă, cam unu șaișcinci și exact la fel de blondă ca el. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a lui Bunty. Apoi o ștergem Înapoi la apartamentul lui. Casa lui Ray e mobilată În stilul de post-Thatcher nouveau șmecheraș burlac futăcios. Adică de fapt În nici un stil. E dominată de un set de mobilă roșie, o canapea din catifea de două locuri pentru Îndrăgostiți cu un fotoliu asortat. E ca o cameră de curvă din Dam! Nu stau eu pe canapeaua aia, n-are Lennox norocu ăla! Dacă În locu meu fi fost rahatu de Inglis, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cum mă cuprinde indignarea. A fost un moment de slăbiciune din partea mea să-i dau un cadou lui Lennox, chiar dacă i l-am dat ca să-l Încurajez să mă rezolve cu niște cocaină. Strivesc degajat vârful țigării pe perna de catifea de pe canapea, simțind În piept un ghem și un puseu de adrenalină care-mi dau satisfacții când maronește și rupe materialul la primul, al doilea, al treilea și al patrulea contact. Apoi Îmi admir opera, Înainte de a Întoarce repede perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pietruit care duce la fermă. Hector a auzit scrâșnetul Volvo-ului pe pietriș și a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i se măresc ca două farfurioare. — Și cum să mă adresez tinerei doamne fermecătoare? — Claire, spune ea. Se aprinde și mai tare la față. — Îmi face o deosebită plăcere și mă simt onorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
înlocuit crinolina. Se purtau, la ocazii de gală, și rochiile cu trenă lungă. Coafurile sînt bogate și se pot aprecia și cînd sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
singur rînd sau la două rînduri (la un nasture sau la doi nasturi), iar pantalonii sînt tubulari și strîmți. Pardesiile și demiurile sînt lungi, acoperind bine glezna și chiar jumătatea superioară a gambei. Reverele sînt scurte, iar gulerele adeseori de catifea. Apare și aici buzunarul exterior (ca acela de la jachetă) care adăpostește batista albă fină. Cămășile sînt din mătase, dejalenă sau poplin. Fracul (purtat cu papilon alb) și smochingul (purtat cu papilon negru), cămașa albă din pichet scrobit și pantofii negri
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înșiși, zise Aidan. Și unul pe altul deloc, din păcate. Se lipi și mai tare de el, simțind căldura corpului lui și știind că apropierea nu era numai fizică. Merseră pe jos până acasă la Darcey unde, în întunericul de catifea, o sărută sub sicomorul de pe trotuar. Deși sărutase mulți bărbați până atunci (și nu simțise nimic), sărutul lui Aidan a fost diferit. Buzele lui, apăsându-i buzele, îi deschideau mintea și trupul unui altfel de sentiment de plăcere. Și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
televizorului. Trebuia să deschidă cutia. Pur și simplu trebuia. Își ținu respirația și împinse ușor capacul. Inelul era superb. Se vedea cât de colo că îi cunoștea preferințele. Era simplu, de aur, cu trei diamante care străluceau în lumină, pe catifeaua neagră a cutiuței. Era cea mai frumoasă bijuterie pe care o văzuse în viața ei. Gâtul îi deveni uscat ca nisipul. Doamna Aidan Clarke. Darcey Clarke. Acesta era viitorul ei. Viitorul pe care își dădea seama că și-l dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
câteva luni în urmă, se întrebă, oare Aidan ar mai fi părăsit-o pentru Nieve Stapleton? Jackie, Helena și Gill erau toate încântate de cum arăta. Și fură și mai impresionate când Darcey trase pe ea rochia de seară - lungă, de catifea verde, cu decolteu adânc în formă de V și spatele gol. —Mamă... Helena făcu ochii mari. Ar fi trebuit să-mi iau niște pantofi mai de Doamne-ajută, zise Darcey cu regret. Nu m-am gândit. —Porți același număr ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebă Gill. Darcey dădu din cap. — Poți să iei pantofii mei de sindrofii. Se potrivesc cu rochia. Dispăru pentru câteva clipe în camera ei și reveni cu o pereche de pantofi negri de piele întoarsă, cu o fundiță mică de catifea. — Nu pot să împrumut pantofii tăi! exclamă Darcey. —Ai bătături? întrebă Gill. —Ăă... nu. —Și porți ciorapi, nu? Darcey dădu din cap. —Păi, atunci, nici o problemă. —Ăă... bine... mersi. Își puse pantofii, care îi veneau perfect. —Acum, dragă Cenușăreaso, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și pun pariu că-i bați la cap pe oamenii ăia toată ziua. Mai lasă-i și tu să-și vadă de treabă. Nieve zâmbi. —Ai dreptate. —Oricum, eu și Duke de-abia așteptăm. Ne-am și cumpărat costume de catifea verde. Nu se poate! exclamă ea afișând o groază prefăcută. —Ba sigur că da, stărui el. Să fim serioși, e totuși Irlanda. Mă cheamă Murphy. Măcar atât să fac și eu - să port verde. —Majoritatea irlandezilor nici nu poartă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
absolut cea mai potrivită muzică pentru ocazie. Se mișca cu repeziciune prin încăperile castelului. Accesul spre pajiștea din spate va fi planificat la milimetru, spuse. Nu e așa de departe cum ne-am gândit noi. Or să existe cordoane de catifea roșie care să indice drumul. Aici, continuă ea, una din camerele pentru recepție. Un alt cvartet care cântă exact aceeași muzică. Aici, invitaților li se va servi șampania. Dacă avem ghinion și plouă cu găleata, putem să îi introducem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost cât pe-aci să te cer în căsătorie. Voia să spună că știa, că văzuse inelul. Își dădu însă seama că ar fi fost fraieră și de data asta. Îl vedea clar în amintirea ei, în culcușul lui de catifea, cu visele și speranțele ei atârnate de el. Visele și speranțele greșite. Și acum te însori cu Nieve, vorbi ea într-un sfârșit. — Da, deși ne-a luat ceva timp să ajungem la pasul ăsta, recunoscu el. — M-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
deloc, i-am răspuns. Este foarte interesantă. Îmi aruncă acel zâmbet care făcea mii de bărbați germani, inclusiv pe mine, să li se Înmoaie genunchii. Mă bucur mult că sunteți de acord. Era Îmbrăcată cu niște pijamale de casă din catifea verde, cu un lung cordon franjurat, auriu, și purta niște papuci din marochin verde, cu tocuri Înalte. Părul ei blond era prins la ceafă Într-un nod Împletit, așa cum era la modă; numai că, spre deosebire de majoritatea femeilor germane, ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i grase și rânji obscen: — Un rubin en cabochon excepțional de frumos, Îmi zise el, Întrebându-mă: Vă place? — Roșu nu e culoarea mea. Nu mi se potrivește cu părul. Râse și puse la loc rubinul pe o bucată de catifea pe care apoi o Împături și vârî pachețelul astfel obținut În seif. M-am așezat Într-un fotoliu mare din fața biroului său. — Sunt În căutarea unui colier cu diamante, i-am zis. Se așeză În fața mea: — Păi, Herr Gunther, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de minunea petrecută în acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un peisaj de basm. Casele păreau mai mici, sub căciulile grele de nea, iar copacii muiați în zahăr. Întreaga natură își purta cu mândrie straiele albe de catifea. Fulgii moi și pufoși roiau ca niște albinuțe harnice. Mult timp m-am gândit la acel vis . Parcă ar fi fost real. Ce păcat ca n-a durat mai mult! Iarna CojoFlorinela, S.A.M. Sirețel Iarnă, ai venit grăbită , Dar
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
protectoare cu care m-a înconjurat până acum, zvârlindu-mă iarăși în vâltoare, unu, ești treaz acum, perfect conștient, Da! Sunt treaz! Poți deschide ochii! Și eu deschid ochii și văd, cabinetul special amenajat al lui Aldo, perdeaua grea de catifea din fereastră, lampa cu picior arzând lângă birou, îl văd pe Aldo concentrat asupra unei hârtii, vine lângă mine, mă ridic în capul oaselor, Să vedem ce-ai desenat! Am desenat ceva?! Nu-mi amintesc nimic! Desfășoară înaintea mea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu sunt de-adevăratelea! Dar vei fi! Te ispitesc cu geniu! Ai încercat vreodată, sunt eu curios să aflu, să-i obligi pe subiecți să privească în viitor? Aldo se ridică de lângă mine, dă la o parte perdeaua grea de catifea dezvăluind pe fereastră înserarea de afară și-și aprinde o țigară, trage câteva fumuri în piept, Nu fumezi? Si! Am încercat o singură dată, cu o fată ce manifesta tulburări nervoase, mi-a povestit în detaliu cum va muri, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încărcat cu eșarfe, acolo sunt obiecte vechi, nu asta voiai să vezi? Ba da! Marché Malassis, arhitectură în sticlă, beton și metal, mobilă veche, scaune delicate din perioada Restaurației, ceasuri din porțelan, cutii din lemn nobil căptușite cu mătase sau catifea pentru păstrarea bijuteriilor, încuietoarea e încă funcțională și peste tot acest mobilier cu grijă recondiționat mirosul inconfundabil de mobilă veche ce nu va dispărea nici sub zece straturi de clei din cea mai fină esență, dar nu e nimic aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-un film și ne-a arătat un caleidoscop pe care, cică, i-l dăduse regizorul. Mai toate fetele primesc de la regizori flecuștețe ieftine, dar al lui Betty era scump. Era agățat de un lănțișor și avea o cutiuță de catifea. Îmi amintesc că în seara aia Betty era în al nouălea cer, și sporovăia fără încetare. — Ți-a spus cumva titlul filmului? Sheryl clătină din cap. — Nu. — A pomenit vreun nume legat de filmul ăsta? — Dacă da, nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tablourile erau fotografii înrămate ce-l înfățișau pe Fritzie în uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din fund era un birou cu fața la o fereastră acoperită cu draperii de catifea, un scaun cu pivot și un fișet. Am deschis sertarul de sus și am dat de bibliorafturi inscripționate „Raport de informații - Fraude și înșelătorii“, „Raport de informații - Jafuri“, „Raport de informații - Spargeri“, toate având dactilografiate pe cotor nume de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut pe lângă el, i-am dat o bancnotă de un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era împodobit cu draperii de catifea pe care erau reprezentate scene din viața lui Iissus, iar băncile, pline de indivizi în cămăși maronii, semănau cu niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce, fusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din fața sălii, ce dădeau spre podiumul imens al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită. Hei! Hei! Am o iubită, Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]